1,494 matches
-
sunt ortodocși (92,13%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (3,27%). Pentru 3,33% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, câteva din satele actuale (Lunca Asău, Asău, Straja și Gura Ciobănușului) făcând parte din comuna Comănești din plaiul Muntelui al județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei Asău, formată atunci din satele Apa Asău, Asău, Lunca Asău, Ciobănuș, Păltiniș și Straja și cătunul Gura Ciobănușului, având
Comuna Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300654_a_301983]
-
satele actuale (Lunca Asău, Asău, Straja și Gura Ciobănușului) făcând parte din comuna Comănești din plaiul Muntelui al județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei Asău, formată atunci din satele Apa Asău, Asău, Lunca Asău, Ciobănuș, Păltiniș și Straja și cătunul Gura Ciobănușului, având în total 3120 de locuitori și făcând parte din plasa Comănești a aceluiași județ. În 1931 din comuna vecină Agăș s-a separat comuna Goioasa, căreia i s-au alipit și satele Ciobănuș și Gura
Comuna Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300654_a_301983]
-
acestor fragmente care prin prezența lor dovedesc importanța acestui sat. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1813) a fost mai întâi mănăstire sau schit (1700) după care la începutul sec. IX a fost ctitorită din piatră de la cariera din satul Straja cu ziduri groase de aproximativ 1 m. și cu clopotniță centrală. Pisania din pridvorul lăcașului, scrisă în limba română dar cu litere slavone, atestă data construirii în anul 1813. Începând cu anii 1980 și odată cu venirea preotului Avram Petrică, biserica
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
102 m și o lățime maxima de 60 m, în jurul originii lui țesându-se numeroase legende ca și dealtfel asupra tuturor lacurilor din Romania. A fost numit “Tăul Cetățele” datorită existenței unui turn de pază roman, a unui drum (Drumul Străjii) care făcea parte din sistemul de pază al minelor de sare romane din zona Căianului și Săsarmului. Valea Ilișua este străjuită de dealuri care se înalță până la 500 m, care înainte au fost împădurite. Relieful comunei este în general deluros
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
popă și cinci scutelnici). În anul 1775, Maria Jituiceroaia, văduva Jituicerului Gheorghe Cănănău, cu fii ei Șerban și Ioniță face schimb de moșii. Ea dă mănăstirea Solca, munții Cocoșul, Găina, Valea Porcescul, Mestecănișul, Petrișul, Fața Câmpulungului (Dea)și Muncelul la Strajă și primește în schimb satul Costești, din ținutul Botoșani. Măsurile luate de stolnicul Constantin Kogălniceanu după 1767pentr „a ridica și așeza în vatra satului pe oamenii ce șed împrăștiați pe moșie”, cât și inundațiile catastrofale care au avut loc în
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nișe cu metereze, ca și următorul, clopotele aflându-se la nivelul al cincilea. Nivelurile superioare au fost adăugate două secole mai târziu și sunt construite din tuf calcaros. Drumul de strajă a rezistat până în secolul al XVIII-lea. Un element interesant îl constituie orologiul cu un singur arătător, care indică orele și care datează din secolul al XVI-lea. Turnulețele de la colțurile acoperișului semnificau, ca și în cazul altor biserici, autoritatea
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia șanțul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri, era prevăzut cu șapte turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile. Aici, mașiculiurile erau alternate cu metereze cu rame din lemn care se închideau. Pentru că în nord era o zonă mlăștinoasă, zidul cetății avea o înălțime mai mică și era dotat
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
spiritul epocii, el a avut și o intensă activitate de ctitor, în zona noastră de interes, ctitorind bisericile mănăstirilor Bordești și Recea - Cândești. Biserica de la Bordești a fost ridicată din cărămidă, piatră și lemn pe un mic platou de sub Dealul Străjii, pe malul unui pârâiaș - numit azi al Bisericii. Pe tabloul votiv al ctitorilor, apar Mănăilă și soția sa Mina, alături de domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. Știm cu certitudine, dintr-o inscripție de pe ușa din lemn sculptat a bisericii (azi
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
România, formată din satele Brodina (reședința), Brodina de Jos, Cununschi, Dubiusca, Ehrește, Falcău, Norocu, Paltin, Sadău și Zalomestra. Comuna Brodina, situată pe râul Suceava, este formată din mai multe sate, răspândite în Obcinile Bucovinei. Ea se învecinează cu comunele Ulma, Straja, Izvoarele Sucevei și marchează granița cu Ucraina. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Brodina se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,36%), cu o
Comuna Brodina, Suceava () [Corola-website/Science/301934_a_303263]
-
într-un hrisov al lui Ioan Grigore Calimah, prin care dăruiește Mariei jitniceroaiei mai mulți munți din ținutul Câmpulung Moldovenesc, în 1761: "adică muntele Cucoșul, muntele Găina, Valea Porșescul, muntele Petrișul, muntele Mestecăniș, moșia Botăș din FUNDU MOLDOVEI, muntele Muncelul Străjii și munții ce se cheamă Fața Câmpulungului" (FUNDU MOLDOVEI - o așezare din ocolul Câmpulungului bucovinean). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Fundu Moldovei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Comuna Fundu Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/301956_a_303285]
-
istoriei satului. Ediția a III a a taberei,1+3 septembrie 2007, s-a desfășurat în două etape: documentarea la izvoarele Oltețului și vernisarea lucrărilor realizate,la Pinacotecă. În cadrul ediției a IV a,1 - 4 septembrie 2008 desfășurată în stațiunea Straja, organizatorii au hotărat ca lucrările realizate în urma documentării să facă obiectul a două expoziții distincte, mentori și discipoli, vernisate concomitent prin darea in functiune a celei de a doua sali a pinacotecii. Lucrările realizate de cei zece copii, viitori artiști
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
Casei Corpului Didactic Slatina în luna octombrie 2008, C.C.D- Olt fiind partener, alături de Muzeul de Artă din Craiova, Primăria Iancu Jianu, Liceul Iancu Jianu și Școala Dobriceni în derularea proiectului. Iată-i pe micii artiști, participanți la documentarea de la Straja: Alexandru Nicola-Andu 6 ani, Anca Nițulescu 7 ani,Iliuță Drăghici 10 ani,frații gemeni Drăghici 13 ani,surorile Elena și Maria Popescu 12 ani și 13 ani, Magdalena Giurea 13 ani Ana-Maria Predilă 14 ani și Eli Pătrașcu 13 ani
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
deținute de familii nobiliare maghiare. Încă din timpul românilor, Boju a constituit răscruce de drumuri ce lega exploatarea de sare de la Cojocna cu orașul Turda (Potaissa), respectiv legătură orașelor Turda cu Cluj-Napoca, pe traseul spre Cojocna - Apahida - Cluj, sau Boju - Straja - Pată {sau Gheorgheni} - Cluj . În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gema și a unor izvoare sărate, saramura fiind întrebuințata din vechi timpuri de către localnici.
Boju, Cluj () [Corola-website/Science/300320_a_301649]
-
un sat în comuna Cojocna din județul Cluj, Transilvania, România. Este atestat documentar din anul 1320. În secolul al XV-lea sat românesc, aparținând domeniului latifundiar al familiei nobiliare maghiare Beke. Se presupune, că denumirea localității (Mezőőr înseamnă "loc de straja din câmpie" în limba maghiară) vine din secolul al X.-lea din timpul descălecatului maghiarilor în Bazinul Carpatic și semnifică existența aici spre vest a unei linii de apărare temporare. Această linie de apărare s-a mutat mai târziu la
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
Cluj. În 1966 satul aparține de Regiunea Cluj, raionul Turda, com. Iuriu de Câmpie. Satul Iuriu de Câmpie se află în partea de sud-est a județului Cluj, la de Cluj-Napoca, într-o zonă depresionara. Se învecinează la nord cu satul Straja,la (nord - est) cu Aruncuta, iar la sud cu satul Huci. În partea de vest se învecinează cu Boj-Cătun, iar la est cu Soporu de Câmpie. Din punct de vedere administrativ, ddupă unirea Transilvaniei cu România din 1918, Iuriu de
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
diferite fragmente epigrafice. Delimitând structuri teritoriale organizate pe văi, străvechiile linii de hotar din Transilvania Evului Mediu timpuriu erau situate pe cumpenele de ape. Pe aceste limite dintre diferitele bazine hidrografice erau situate fortificații de hotar ( "indagines",„pasarici”), puncte de straja si locuri de trecere. Acestea din urmă erau denumite "kapu", termen care provine și numele văii Căpușului, prin care se făcea trecerea dinspre țara transilvăneană a românilor și slavilor, atestată în "Gesta" Notarului Anonim al regelui Bela, către stăpânirea ducelui
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
9 noiembrie 1980 a fost resfințită de arhiepiscopul Teofil Herineanu. Planul este răsăritean, navă dreptunghiulară cu două abside laterale care împreună cu altarul dau planului forma de cruce, biserica are o suprafață de 184 mp (8x23 m). Centrului de Inițiere a Străjii Țării din Predeal a cumpărat această biserică în anul 1939.În urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea război mondial biserica a fost distrusă. În locul ei se găsește astăzi o altă biserică din lemn, construită după modelul celei vechi. În
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
-se spre Suatu cu alti afluenți, continuând direcția spre podul Ghirișului, Căianu, Gădălin și Bonțida. Linia de cumpănă dintre bazinul Someșului și Arieșului se situează pe hotarul satului Aruncuta, mai precis pe aliniamentul Țigla Frații - Dealul Măzăriștilor - Iuriu de Câmipe - Straja și Boju (zona tunelului CFR). În timpul verilor secetoase deseori aceste pâraie seaca, cu excepția izvoarelor de suprafață de la Ciurgău și Buna, în jurul cărora s-a dezvoltat comunitatea dacica. Ploile torențiale provoacă uneori inundații care periclitează parțial gospodăriile amplasate de-a lungul
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Căpușu Mare (în , în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Agârbiciu, Bălcești, Căpușu Mare (reședința), Căpușu Mic, Dângău Mare, Dângău Mic, Dumbrava, Păniceni și Straja. Comuna este situată la poalele de nord-est ale Munților Gilău, pe râul Căpuș, în partea de vest a județului Cluj, la 25 km de Cluj-Napoca și de Huedin. Se învecinează la nord cu comuna Aghireșu și Gârbău, la sud cu
Comuna Căpușu Mare, Cluj () [Corola-website/Science/299558_a_300887]
-
cu Râșca, la est cu Gilău și la vest cu comunele Mănăstireni și Izvoru Crișului. Comuna Căpușu Mare este compusă din satul Căpușu Mare, reședință de comună, și satele Agârbiciu, Bălcești, Căpușu Mic, Dângău Mare, Dângău Mic, Dumbrava, Păniceni și Straja. Se întinde pe o suprafață de 58,5 km. Relieful este unul de deal și munte, comuna fiind situată în zona de legătură dintre Dealurile Căpușului și Munții Gilăului. Comuna este traversată de râul Căpuș și de valea Râștii. Altitudinea
Comuna Căpușu Mare, Cluj () [Corola-website/Science/299558_a_300887]
-
Cojocna (în , în , alternativ "Kolozsakna", în trad. "Ocna Clujului") este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Boju, Boj-Cătun, Cara, Cojocna (reședința), Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja. Primele urme de locuire descoperite în zona Cojocnei datează din secolul I î.C., în zonă fiind descoperit un tezaur compus din mai multe piese de argint. Ulterior, în perioada romană și apoi în Evul Mediu, Cojocna a devenit un
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
Cojocna, aflată în Câmpia Fizeșului, se întinde pe o suprafață de 238 km, având o populație de app. 4.400 de locuitori, dispuși în satul reședință de comună Cojocna și satele Boj-Cătun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja. Lunca largă și plată, marcată de cruste și eflorescențe saline, de la marginea estică a comunei Cojocna, conturează în subsol un masiv important de sare gemă. Pe suprafața ocupată de depozite miocene medii eroziunea a creat văi largi, acompaniate de numeroase
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
rol în defensiva complexului mănăstiresc. Ultimul etaj, care adăpostește clopotnița, este adăugat probabil în epoca brâncovenească. Rolul defensiv al primelor faze ale incintei mănăstirii se pot vedea foarte bine pe zidul de lângă turn ce mai păstrează meterezele și drumul de strajă, astăzi părți a podului chiliilor. Începuturile mănăstirii sunt obscure, pierdute în pâcla deasă a timpului. S-a presupus că, inițial, mănăstirea de piatră ar fi fost clădită pe un locaș de cult catolic mai vechi din lemn. În sensul acesta
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
creștine sunt numiți Gaspar, Melchior și Baltazar și care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Isus. Aflând regele Iudeei, Irod cel Mare, despre nașterea lui Isus, și de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toți pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Isus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, și s-a întors în Nazaret după câțiva ani, conform cu . Însă conform cu , ei nu
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
fost inaugurat în anul 1926 de către regele Ferdinand al României. Stilul palatului e neogotic, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior. Aripile cu ieșindurile semicirculare au fost retrase și împodobite la fronton cu statui de arcași ce stau de straja, iar pe laterale s-au construit două intrări sub forma unor turnuri boltite. Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvila cu aripile desfăcute. Elemente de interes turistic sunt: „Sală
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]