2,072 matches
-
comitetului orășenesc de partid de la Caracadâlga. Totdeauna avea aprobarea șefilor de la raion sau de la regiune. ”Băi, Cerneo, vezi că mi-a aprobat Camburov!”. ”Am vorbit cu Masleanca”...” Am aprobare de la Zodieru”...”Știe Cartianu”. De câte ori venea la pădure, Zorzon era îmbrăcat strident. Purta pe cap, invariabil, o pălărie de paie teșită, avea haine în carouri, pantaloni în dungi și pantaloni galbeni. Poseda trei ceasuri: unul la mâna stângă, cu o curea foarte lată, altul la dreapta, cu o brățară din piele de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
3006, 4006, ... , Cât de importantå poate fi o astfel de enumerare într-o perspectivå fårå capåt? O poartå metalicå, întredeschiså, înconjuratå de ziduri groase, o intrare cåtre aceeași irealå pre destinație. Un teatru scufundat în neant, o scenå pustie, luminatå strident că o mascå inexpresivå, la care båncile goale asistå fårå pic de emoție. De ce oare sunt atat de importante culisele în desfåșurarea întregii piese, locul de unde actorii își fac vânt cåtre jocul de-a viața? O datå o stâncå, råsåritå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
le oferă un scut perfect împotriva armelor noastre. Bineînțeles, invizibilitatea este un fenomen cunoscut de multă vreme, dar, dacă n-ai fi venit dumneata, am fi fost distruși fără măcar să știm ce s-a întâmplat. - Bine, exclamă, pe un ton strident, McAllister, dar ce-aveți de gând să faceți? Ăștia sunt încă acolo și lucrează... Ochii negri ai fetei scăpărară ca o flacără galbenă, feroce: - Tata a avertizat breasla și membrii acesteia au descoperit că tunuri invizibile similare sunt instalate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
eram în locul lui o arestam pe loc, pentru ultraj. A bâjbâit-o și el oleacă pe proastă. A vrut să vadă dacă are chiloți curva! A doua zi am înaintat divorțul. S-a judecat la președinte în birou... O sonerie stridentă îl opri pe musafir. Suna deșteptătorul. Era cinci și jumătate. Hai, Petrache, să ne culcăm, că azi avem treabă, acușa se luminează. Oare păpușa mea ce visează acum? Pe mine cred, săraca... dar ce să-i faci, o dată și o dată
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu-l are i se pare „manie”. Dacă aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că de ce nu râde și pe seama lui, măcar din
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe vârfurile picioarelor și îmi umpleau de colb hainele. Vânzătorii ambulanți veniți de la târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă pumnalul cel lung - daga - și spadă. Contrar celor mai mulți soldați veterani din vremea aceea, Diego Alatriste nu se dădea În vânt după haine sau podoabe țipătoare, nici măcar viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
locul cu care mă identific în totalitate. Închid ochii și încerc să-mi închipui că nu sunt nevoită să o fac. Cine știe? Poate, într-o zi, vom rămâne împreună aici. Pentru totdeauna. Maria IV. Telefonul sună brusc, un sunet strident, metalic, ce reușește să mă smulgă din visare. Răspund mecanic. - Alo! - Eva, la telefon. Te-am sunat să-ți spun că mama e în spital. - Maria, în spital? Ce s-a întâmplat? E bine? - Da, acum e mai bine, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în ochii ei!) Că parcă eu nu știu, scânci ea dintr-odată și o podidiră lacrimile. Trase aer în piept și, îmbărbă tânduse, reluă cu o voce stridentă: Tu așa crezi? că eu sunt vreo proastă? Am văzut eu cum te uitai. — Cum mă uitam? se îngrozi el și își înțepeni iar privirea pe șoldul ei drept. țStâng? Nu, e bine! Drept.) — Las’ că știu eu... — Nu înțeleg
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-l așeze pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cum să-și reprime partizanatul gustian. Cum să spun? e ca și cum ne-am aștepta ca Mircea Handoca să-l felicite pe Belu Silber când acesta-l taxa de agent al Siguranței pe Mircea Eliade! Totuși, unul dintre verdictele sale sună strident, nu are acoperire, dacă nu cumva sună direct a enormitate. În tot cazul, reclamă o revenire serios și larg argumentată. Iată-l: „Noua reabilitare postdecembristă a interbelicului a avut două urmări certe: a derutat prezentul (prin modele inadecvate) și a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frigului. Odette, o ființă mică, blajină și firavă, asemeni unei căprioare în brațele ursului; clipea palid, zâmbea palid, dar într-însa pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca în valurile părului ei, doar ochii strident de albaștri distingându-se o comoară pe fundul mării învolburate. Cei doi amorezați, pe canapea, nu se potriveau cu decorul auster al salonului. Fiecare inspira suflul celuilalt cu jind, ținându-l cât mai mult în plămâni. În al lor glob
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
pe toți, adăugă ironică: Oh, voi, intelectualilor... E absurd, șușoti Odette. Irațional și ilogic: copilării, o aprobă Victor imediat. Celia stătea rezemată de perete, fără vârstă, lungă și radiantă, emanând beatitudine când expira, când râdea, când vorbea. Cu rochia galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct strălucitor din încăpere; restul părea estompat, doar niște umbre a ceea ce a fost. Luă de pe o masă un pahar oarecare cu apă, îl bău prompt, apoi se așeză pe taburet, oftând
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
al treilea val, februarie-aprilie 2008", pentru care cere o părere, "fiind nesigură de valoarea lor literară." N-a publicat niciodată. Ar ajuta-o, spune, ca un ochi critic să-i arate "ce este exagerat, ce este inexpresiv, ce este prea strident, ce pare forțat, ce pare prea siropos, ce este prea încifrat. Și eu observ uneori, continuă textul ei, aceste defecte ale poeziilor mele. Deseori nu sunt mulțumită de forma lor finală, multe vor fi îmbunătățite, modificate în bine". Vom transcrie
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
se machieze și să se împodobească pentru a se prezenta cum se cuvine în fața clienților - doi negustori, doi generali și Oedip, conduși de Spyros pe drumurile înguste și prăfuite din Delphi, oraș construit după planul labirintului, capcană pentru necunoscători. Fardată strident și drogată, Pythia își face apariția pe scenă într-un joc de lumini în stare să asigure o atmosferă misterioasă și șocantă, amplificată de efectele scenice suplimentare. Ea dă răspunsuri emfatice și greu de deslușit negustorilor care cer îndrumare în
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
fără să-și dea seama, au continuat să facă, într-un fel sau altul, jocul vechilor securiști - fie prin faptul că nu s-au implicat în reformarea vieții publice cu aplombul așteptat din partea lor, fie că, paradoxal, au fost mai stridenți decât era cazul. Lucrurile au devenit, însă, prea grave pentru a îngădui perpetuarea stării de ambiguitate. E cazul să iasă la rampă și să spună tot ce știu. Îi asigur că multă lume le va înțelege cedările și va trece
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
în titlu atrage atenția locație: Nu există o locație în care să încapă toți fanii ( EZ 8.06. 2003). Tehnicismul produce contraste stilistice: uneori poate voite, în maniera neglijentei colocvial-glumete ( pentru o fotografie: Locație: La Gabi acasă), mai adesea supărătoare, stridente; sub titlul Două locații pentru aceeași cupă se introduc, neașteptat, teme legendare: O altă locație despre care se spune că ar adăposti Sfîntul Potir este Glastonbury, în sud-vestul Angliei, loc unde, potrivit tradiției locale, relicva a fost îngropată de Sf.
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
au nicio succesiune logică: Adolescența, Joc și joacă, Familia, Iubirea etc. Se ajunge ca, observă editorialistul, între Mircea Eliade și Cioran să fie plasată Simona Popescu, "prozatoare tânără și apreciată, dar expusă probabil involuntar unei situații delicate". Sau și mai strident: Sărmanul Dionis, încadrat alături de Portrete și amintiri de I. G. Duca (?!). Se recunoaște însă și valoarea unor alte manuale alternative, precum acela semnat de prof. Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache și Eugen Simion. Ceea ce-l indignează pe Liviu Grăsoiu și
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
al lui Caragiale!). Cred că și Constantin Cotimanis - Alb Împărat și Moș Toader - nu lasă deoparte nici un efort de a-și abandona fasonul binecunoscut și de a se duce în zone neexploatate. Cu mult farmec. Rămîne cumva într-o notă stridentă, deși diminuată la cea de-a doua reprezentație pe care am văzut-o eu, tînăra absolventă Ioana Calotă în Sorina. Sigur că i s-a cerut exacerbarea nesupunerii, a nonconformismului personajului său care stă să răstoarne lumea și poveștile ei
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni, fiindcă Gaittany avea o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea. Gaittany, care poseda un număr incalculabil de rubedenii în cele mai notorii familii, avea aproape zilnic pe agendă cîte-o vizită de făcut. Acum venise de la un fel de mătușă nonagenară moartă, în casa căreia exclamase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intră în curtea lui Gaittany, pe sub poarta în prăbușire. Geamurile de la birou erau deschise de perete și Suflețel auzi niște strigăte oribile, imposibil de acordat cu persoana locatarului. "Dobitocule, striga un glas parcă asemănător cu al lui Gaittany, dar formidabil, strident, imperios ca al unui arendaș față de argați, să-ți vâri mințile-n cap altă dată! Te zvârl pe ușă afară!" O umbră se agita în sus și în jos prin odaie, precum arătau răsfrângerile în sticla ferestrei date de perete
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cinic, fanfaron, lipsit de moralitate. Îl socotea infatuat, reclamagiu și prezumțios sub aere de modestie, era din ce în ce încredințat că așa-zisa lui dezinteresare e numai o formă perversă de parvenitism. Articolul apărut în revista străină și comentat strident în Universul dovedea că Ioanide avea gașca lui. (Adevărul era totuși că până în acel moment Ioanide n-avea habar de articol, pentru că nu citea ziarele, iar despre revistă, pe care n-o primise, nu-i pomenise nimeni o iotă, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]