2,457 matches
-
-o la fugă ca un hoț descoperit asupra faptului. De atunci n-am mai revăzut-o. Aș fi putut tăgădui foarte bine, invocând un motiv de circumstanță, orice. La ce bun? Din clipa când Lena îmi dezvălui brutal jocul meu subconștient, am simțit că se sfârșise farmecul care dădea viață acestei legături auxiliare. După înfrîngere, haita gândurilor asmuțită de simțiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănțuind o adevărată răscoală în ființa mea. În definitiv, pentru ce părăsisem pe Mihaela? Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bărbat. E adevărat că femeile oferă, uneori, bărbaților mai mult decât pot ei să primească. Bărbatul nu e în stare, se pare, să prețuiască așa cum se cuvine norocul de a primi în dar, e mândru numai de victoriile sale. În subconștientul său, dragostea e o luptă. O luptă în care, se înțelege, există un învingător și un învins (cînd nu se distrug amîndoi). Întrebarea e: cine e mai cîștigat? învingătorul sau învinsul? Dar problemele acestea ni le punem totdeauna prea târziu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce-și plângeau bărbații căzuți, creau o atmosferă foarte încărcată emoțional pe această temă. Oare de ce retrăiesc (în vis) acele momente deosebite ale vieții mele de copil? E clar că emoțiile intense de atunci încă nu s-au șters din subconștientul meu, iar amintirile nu-mi dau pace și mă tulbură încă... La TV se amplifică criza politică privind pe ministrul Dan Nica, o criză dăunătoare mult în acest moment. Am telefonat consăteanului I.N. Oprea pentru surpriza editorială ce mi-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai pot considera încă șeful clasei... ce mai clasă!? Am făcut apelul clasei în timpul școlarității de atâtea ori, încât după o trecere de ani când m-am gândit să organizez adunări de promoție și nu cunoșteam rostul unor colegi, în subconștient figura lângă fiecare nume și locul de naștere al colegilor mei și am întreprins o călătorie pe la locul obârșiei lor și atunci am aflat că cei despre care voiam date concrete, chiar de-ar fi vrut să participe la proiectatele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în lipsa unei formule mai bune ― aș numi-o "secretă". Prin "viață secretă" înțelegînd nu ceea ce ascundem de ceilalți, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem nici un control ― cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconștientul ― și unde nu ne putem minți. În viața publică și în viața particulară, am găsit o soluție defensivă, fie și rea. Dar, dacă împotriva pericolelor din afară te poți apăra lipindu-te cu spatele de un zid, cum s-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mi-ar plăcea s-o pot relua acum. Aș putea vorbi despre una din cele mai delicate probleme (singura cu adevărat importantă, zicea Camus, dar cred că exagera), fără să fie necesar să dezvălui (ar fi de prost-gust) mizeriile din subconștientul meu. M-ar ușura, probabil, asta. Ar constitui un fel de exorcism. Cu atât mai important cu cât nu mai sunt în situația, fericită, de a-mi crea singur punctele de sprijin, când am nevoie. Printre "darurile" pe care mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și, mai ales, îmbîcsită de prejudecăți. Întrebarea e dacă pot conta pe sinceritatea de care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fie stârpiți. Acum, însă, puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile îmi impune respect. Lumina amurgului îi face mai puțin sticloși, le dă ceva feciorelnic. Și, ascunși pe jumătate de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere să iei viața așa cum e, cu recunoștință. Un tunet sfâșie liniștea, cum ai sfâșia o draperie. E primul tunet pe care-l aud
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
destinele sunt terminate. Nu mai e nimic de sperat decât un deșert (fiindcă într-un deșert amăgirile n-au capăt) și o mare care păstrează amintirea zeilor dispăruți. Un "Asybaris" e ascuns, probabil, ca o fatalitate, ca o pedeapsă, în subconștientul tuturor celor care nu se mulțumesc cu lumea obișnuită sau nu știu să se bucure de ea, dar îl descoperim abia când nu mai e nimic de îndreptat. Probabil, de aceea cerul prăfos din Asybaris mi se pare mai real
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
opacitatea zidurilor. De aceea deschide în ele ferestre sau, dacă nu, așează pe pereți hărți care sunt tot un fel de ferestre. Eu am nevoie nu de "deschideri" (opacitatea chiar mă ajută), ci de somn. Vreau să pot dormi, chiar dacă subconștientul transportă și în somn starea mea confuză. În puținele ore în care n-am stat cu ochii deschiși, m-am visat plimbîndu-mă printr-un cimitir. Era soare, cald. Copaci înverziți, multe flori. Pe fiecare monument funerar, în loc de nume, era o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Julius Îi punea mereu aceeași Întrebare și ea nu știa niciodată cum să-i răspundă: — La oamenii săraci, indiciul de mortabilitate e mai mare decît la oamenii bogați și fără griji. Julius nu Înțelese nimic, dar reținu fraza probabil În subconștient, fiindcă Într-o zi, cu șapte ani mai tîrziu, Îi veni pe buze la fel, cu greșelile ei cu tot, pe cînd se plimba cu bicicleta pe aleile Clubului de Polo. Abia atunci o Înțelese. Înseamnă că trecuseră șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcuse intrînd și deodată Își dădură seama cît era de murdară și parcă spusese ceva abia șoptit. Dar Juan Lucas nu mai era acolo și pentru Susan ea Încă nu reușise să intre, pentru Susan totul se petrecea Întrucîtva În subconștient, Întrucîtva În trecut, pînă ce bău o Înghițitură de Jerez, puse din nou păhărelul pe masă și acum desigur n-o să mai treacă mult timp și-o să-și dea seama că a venit Arminda, o să se ocupe de ea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte pentru că, la prima vedere, nici n-o aveau, să iasă din anonimatul lor și să capete nebănuite dimensiuni. Subconștientul are alte criterii de alegere. Îmi amintesc, bunăoară, că, pe când eram mic (aveam mai puțin de patru ani), chiar în ziua când venea pe lume fratele meu, am găsit poarta deschisă și, cum mă plictiseam tare să mă mai joc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-su, mai cunoscător, zice: Taci, tu, din gură, au adus mai întâi artiștii că nu-i gata masa! ...” ...IV.12. ... Decor invizibil, poate, chiar, inexistent. Scenă mai mult sau mai puțin improvizată. Protagoniști strict autentici, replici previzibile. Scenariu posibil. Autor - subconștientul. Regizor - viața. La rampă EL și EA. EA: Orice ați spune, tovarășe Lambru, eu sunt de părere că... EL: Știu, doamnă Epaminonda, dar... EA: Mai încape vreun dar? EL: Păi, cum să vă zic eu?, ă..., ...ă..., ce facem cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În somn mi-a părut ca un tip manierat, binevoitor, bonom; chiar cult, atât cât poate fi de cult un secretar județean UTC. Secretar cu propaganda. În vis, însă, multe lucruri par altfel decât în realitate. De ce, oare? Poate pentru că subconștientul reține una sau câteva laturi din faptul de viață petrecut și, după aceea, prelucrează totul într-un fel anume, după un "proces tehnologic" greu de explicat și cu atât mai greu de anticipat. Dacă m-ar auzi vreun psiholog sau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
loc mai mult sau mai puțin istoric, fie, în sfârșit, un spectacol dat de elevi la Casa de Cultură din oraș. Când apăreau asemenea obstacole, încercam să-mi spun, în gând, “Tatăl nostru”, “Crezul” și alte rugăciuni, să derulez, doar în subconștientul meu, filmul slujbei, pe care ajunsesem să-l știu foarte bine... ...Cele două bunici, în momentul când între ele era pace, se gândiseră, împreună, ce carieră să-mi hărăzească. Căzuseră de acord că nu mi-ar strica un viitor preoțesc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sărbători” ale neamului și ale epocii și, un eventual gest de-al tău în acest sens ar fi de-a dreptul salutar. P: Poezie angajată? Ce-i asta? Termenul acesta nu-mi inspiră nici un fel de încredere... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... Subconștientul meu a început să fabrice, iar, fel și fel, de imagini, de împrejurări... Interesant e, însă, că, în însăilarea lor, se pleacă totuși de la o bază reală, adevărată, după care se brodează alte și alte lucruri, care nu s-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în care lucra mama. Totul într-un sos subțire, dar îndelungat de reuniuni duminicale, mimând „cuplul normal“. Bănuiesc, deci, că ficționalizarea maternității s-a construit pe acest temei neliniștit, mișcător, de absențe, așteptări și frustrări. Sigur că, în ciudatul algoritm subconștient, „așa nu“ a fost, în realitate, motorașul determinant, celula aia de gândire critică, multiplicându-se de capul ei o lungă bucată de drum... Să fii mamă - sau, mai bine zis, să fii mama cuiva - e de la bun început un proces
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
se aprinse lumina. Două perechi de mâini se repeziră și-l apucară simultan. - Cred că noi ar trebui să-ți deconectăm echipamentul de supraviețuire. Era vocea pe care el o numise Vocea Numărul Doi. Identificarea vorbitorului se afla undeva în subconștientul lui Gosseyn. Creierul său era în primul rând ocupat cu potopul de lumină. Intensitatea ei era mult prea mare pentru posibilitățile de vedere ale lui Gosseyn. Oricum, înregistra câteva fragmente de informații. Se părea că lumina venea de la pereții camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și mai bine de ani în urmă, înainte de Marea Migrație, un copil fusese născut în modul tradițional. Și se putea ca relația acelui copil cu mama aceea a lui de demult, demult, demult de tot să zacă încă în memoria subconștientului său, Dar era cam dificil să determine care dintre sentimentele sale aveau legătură cu o mamă de demult și care erau produsul faptului că era de acord că un bărbat ar trebui, ocazional, să aibă relații cu o femeie. Incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte lucruri care se impuseseră atenției sale, încât, de fapt supercreierul său nu-i transmisese înțelesul. Își aminti cu întârziere că, mai întâi, îl transmisese pe Gorrold pe panta înghețată a muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care au propovăduit ideea aceea după care comunismul era groparul capitalismului. Cu această teză au instruit generații de studenți și membri de partid la cursurile de socialism științific. Este într-un fel psihanalizabilă reacția lor, aceștia și-au dosit în subconștient lupta de ieri sub gudureala de azi. Iată un alt argument al lustrației: Românica, vorba forumiștilor, are nevoie de politicieni care să nu poarte cu ei povara unor vinovății complicate în numele cărora să ne abandoneze slugarnic, să vândă averea publică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care 400 de ani mai târziu, devenise filosofia dinamică a rasei umane. "Haita nu este țara... Cuvântul nu este însuși lucrul definit...". Ideea că el fusese căsătorit nu era în sine un fapt. Halucinațiile impuse sistemului său nervos de cătie subconștient trebuiau combătute. Totul se petrece ca de obicei. După cum apa se scurge dintr-o vază răsturnată, tot așa îndoielile și temeiurile se împrăștiară. Povara falsei tristeți, falsă pentru că în mod vizibil fusese impusă minții sale în beneficiul altcuiva, se risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atenția lui Gosseyn: NICI O ȘTIRE DE PE VENUS Serviciul de comunicații radio anunță că în această dimineață nu s-a putut stabili legătura cu Venus. Această știre îl deprimă pe Gosseyn și-i readuse în atenție o realitate care îi preocupa subconștientul de când părăsise palatul. În fond, el era la fel de neștiutor, ca și cele cinci miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea. Ba, mai rău, el care se înfruntase cu pericolul într-o acțiune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă el. Gosseyn își făcu curaj. N-avea altceva de făcut decât să încerce să scape cât de cât cu bine de ghinionul acesta nemaipomenit. În subconștientul său luase în considerare, ipotetic, și o întâlnire de genul acesta. Dar își simți inima ca de gheață când rosti cuvintele pregătite pentru această eventualitate: ― Am o întâlnire cu Crang. ― Ia te uită?! Tocmai m-am despărțit de el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]