1,487 matches
-
Emil Iordache (dispărut prematur), Dan Lungu, Radu Andriescu, Horațiu Decuble, Michael Astner, Mariana Codruț. Mulți dintre ei au părăsit între timp Iașul și bine au făcut. Trebuie să amintesc aici și episodul "Club 8", singura tentativă de a ieși din subterană în spațiul public la care am luat parte. Au fost întâlniri, lecturi publice, lansări de carte, polemici în presă, lecturi în străinătate, pledoarii pentru resurecția spiritului critic... o încercare onestă de a propune o alternativă culturală viabilă, în replică la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este înspăimântător Rilke nu spunea degeaba asta. Așa și cu "îngerul" poeziei e o luptă pe care bietul poet o dă cum poate, de cele mai multe ori nu tocmai pe terenul lui. Cine crede că înaintarea în abatajul limbii și în subteranele limbajului, această muncă de noapte a poetului, duce la descrețirea frunții sau la epigrame vesele se înșeală. Poezia este cunoaștere de noapte, cu tot ce decurge de aici. Cititorul nu trebuie însă să știe ce anume riscă poetul, e de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o întoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din tragediile subterane nu-1 mai interesa. Cu toată atenția, cu toți ochii își examina ligheanul, batista, și sta în patul maculat cu un fel de voluptate a nesimțirii. După atâta constrângere era o orgie de tuse, de expectorări, de toate mizeriile concrete ale
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oferea o altă dragoste, ce putea înlocui cu atât avantagiu pe cealaltă? în pantomime interioare, fără de oglinzi inoportune și cu o gustoasă cercetare de sine, Rim se desfăta la ideea bucuriilor pe care le putea da Siei. Scoborând astfel în subteranele conștiinții, găsise gândul mîn-tuitor de a se sluji de minciună. €u mâini lungi, întinse ca o suplică spre Sia, Rim îi povestise că a întîlnit pe Lică, ce 1-a însărcinat să-i spună că nu o mai poate chema
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
depărtare. Ei bine, Elya murise. Era deprivat de Încă un lucru, i se mai furase o ființă. Încă un motiv pentru a trăi i se scursese printre degete. Își pierdu răsuflarea. Atunci apăru femeia. Alte sute de metri În această subterană șerpuitoare mirosind a ser, a supă organică, a funguși, a plămădeală de celulă. Asistenta Îi luă lui Sammler pălăria, spunându-i: „Acolo Înăuntru“. Pe ușă scria P.M. Adică post-mortem. Erau gata să Îi facă autopsia imediat ce Angela semna actele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sunt, ca să mă afirm mai întâi în fața Annei, acum în fața lui Ute, îmi iau avânt ca să arunc o piatră sau o minge, schija trimite semnale clare: Renunță! Dorm. Mă trezești... Spre deosebire de Philipp, eu am fost considerat inapt pentru munca în subteranele minelor de cărbuni din Țara Galilor. Mama lui urma să fie asigurată că el va veni mai târziu, negreșit. Așa se face că, după datele de la poliție, prima localitate în care am locuit în libertate s-a numit Köln-Mülheim, un morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băiatului de la cuple a început să-i treacă prin cap ce tovărășie murdară a distrus un stat pe care comuniștii și naziștii îl înjurau, numindu-l, cu dispreț, „sistem“, și ce anume l-a făcut să se prăbușească. Chiar dacă în subterană nu m-am transformat într-un social-democrat, la suprafață mi-au fost totuși transmise unele opinii când, într-o dimineață de duminică, mecanicul meu de locomotivă m-a luat cu el în mormanul de ruine curățat care era Hanovra, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și egipteni este luată ca sclavă de către faraonul Egiptului, îl iubea pe Radames, comandantul oștilor egiptene. Tot pe Radames îl iubea și fiica faraonului. — Finalul se aseamănă cu povestea de dragoste a lui Romeo și a Julietei. Amândoi mor în subteranele templului lui Fta, Radames condamnat pentru trădare i se dă sentința să fie îngropat de viu. În subteranele templului lui Fta, Radames o descoperă pe Aida care venise să moară alături de el. — Cea care citește printre lacrimi rugăciunea tristă a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Radames îl iubea și fiica faraonului. — Finalul se aseamănă cu povestea de dragoste a lui Romeo și a Julietei. Amândoi mor în subteranele templului lui Fta, Radames condamnat pentru trădare i se dă sentința să fie îngropat de viu. În subteranele templului lui Fta, Radames o descoperă pe Aida care venise să moară alături de el. — Cea care citește printre lacrimi rugăciunea tristă a morților este tocmai Ammeris, rivala Aidei. — Tot italian este și compozitorul Vivaldi. Antonio Vivaldi a trăit la Veneția
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
rînd. Ca și celelalte din casă, nu erau încuiate. Una dădea în bucătărie, iar cealaltă ― în beznă. Lumina din hol nu era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mării vitraliului, îi pierd pentru o vreme din privire pe cei doi. Dacă fluxul ăsta, mai mare decît toate de obicei, mai continuă așa va trebui să înot. Dar, știu eu înota? Înotul omului e o liniștită libertate de lagună. Subterana e trăită sub cer limpede și-n fiecare drum în noi înșine ne clădim etaje și ziduri de labirint. Ne obturăm ferestre. Și renunțăm la orice fir roșu ca să uităm că forța noastră-i infinit de mică, deoarece de moarte
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
are nici un rid; ca simbolică a timpului netimp și a eului ca sumă de milenii, "cutia cu bătrâni" ne cheamă din cufărul infinit, ascuns, cum spunea Jung, în pivnița ființei noastre. Căci omul cu etaje știe foarte bine că, fără subterane, acoperișul n-ar fi cu putință. P.S. Septembrie 2005. Uite că au trecut alți zece ani de la rândurile de mai sus și nu știu cum se face dar amândoi împricinații parcă ne simțim mai tineri, dacă nu cumva ne re-copilărim către... mintea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
subtilizarea de către Olrik a unei bijuterii fără de preț, Mortimer și Blake sunt absorbiți în vârtejul universului ficțional populat de umbrele unor Rocambole, Fantomas și Arsène Lupin. Căutarea „colierului” (obiect mitic convocând strălucirea grațioasă a Vechiului Regim și monarhia franceză) expune subteranele unui Paris ce îl atrăgeau și pe Jean Valjean în pântecele sale. Ca și iluștrii săi înaintași în ale crimei, Olrik se ascunde în acest labirint ce este corespondentul unui regat al întunericului. Ritualul căutării colierului devine parcursul inițiatic al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către speranță, dozaj fără de care umanitatea nu ar fi decât o schiță unidimensională. Sclavia nu este, în această Argentină aflată pe drumul genezei, un atribut rezervat doar populației africane, ci și semnul condiției feminine degradate a fetelor irlandeze ce populează subteranele marinei engleze, spre a procura plăceri ieftine și erotism încărcat cu miasme de alcool. Din aceste bolgii engleze se naște și asocierea unor destine, ce aduce împreună pe cocoșatul Matthew și pe irlandeza Molly. Încă o dată, Pratt este atras de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
meu: nu putem intra cu toții odată. Unii vor intra mai târziu, cei mai mulți, niciodată. Incertitudinea mă face trimisul nostru. Voi fi călăuza noastră. Am aprobarea Direcției Penitenciarelor. Pe cerere am scris că sunt ziarist, cel ce oferă o viziune obiectivă asupra subteranei, portocalei mecanice și a sângelui rece. Nu vă speriați! Am mințit. Cine credeți că mă crede în stare de așa ceva? Sunt doar o aparență corectă. În aprobare nu mi s-au cerut sentimentele de la intrare sau de la ieșire. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte față de localurile ce le aparțin, cu uși joase și mobilă pe măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la pagina nouăzeci și trei a Stațiunii: „Ai instaurat, de fapt, îmbunătățită, starea de dinainte” - redau unul dintre rânduri; ultima vizită a fost făcută azi. Nu ne interesează Magistratul, vrem salvarea Castelanului; încă se mai poate, a dispărut într-o subterană... Custodele dorește să reveniți asupra acestui asasinat, vă aparține! Cineva îți spune ce soartă să-i hărăzești unui personaj!!! Asta întrece chiar și cenzura!!! Dacă ai avea o bombă atomică, ai arunca-o, fără să clipești, asupra Stațiunii: așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
denumită și sala gotică. Construită odată cu celelalte zidiri vechi de la Cetățuia, în anul 1670, este situată în partea de sud, lipită de zidul de incintă. Edificiul are etaj și două rânduri de pivnițe suprapuse, prima la nivelul terenului, a doua subterană. Clădirea este ceva mai mică în comparație cu palatul domnesc de pe cealaltă parte a incintei. La mijlocul fațadei o scară exterioară de piatră dă într-un pridvor de zid cu coloane. Scara este lipită de una din laturile soclului de la pridvor. Sub pridvor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Era solidaritate și igrasie. Iarna iubeam mai mult, fiindcă altfel ne pierdeam mințile. Ce am făcut cu intelectul nostru la vremea aceea? La o altă scară, cam ce au făcut și Jowida și Walizada în Kabul. L-am folosit în subterane. Comunismul nu avea un deadline. Îmi amintesc programele de activități de pe vremuri: „Se va reface propagandă vizuală. Termen-limită: octombrie (în noiembrie erau congrese). Răspunde BOB”. Nimeni nu făcuse un program: „Se va prăbuși comunismul. Termen-limită: decembrie, 1989. Răspunde...”. Eh, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în noiembrie erau congrese). Răspunde BOB”. Nimeni nu făcuse un program: „Se va prăbuși comunismul. Termen-limită: decembrie, 1989. Răspunde...”. Eh, aici e aici! Gorbi? Honeker? Iliescu? Tot CC-urile? ............................................................................................................ Curriculum Vitae a început să se construiască o dată cu ieșirea intelectului din subterane. Nu, nu știam nimic în decembrie 1989, nici măcar că vom scăpa de comunism. Apoi a început pariul simplu: nu ești nici prea tânără să o iei doar pe traseul studiilor în Occident, nici prea bătrână să ignori cultura occidentală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
primele locuri, se gândi olarul. Și nu doar că vor să fie pe primele locuri, dar vor și să se spună și să se observe, murmură. Cu excepția celor doi gardieni care controlau, câte unul la fiecare capăt, intrarea și ieșirea, subterana era pustie. Așa se întâmpla întotdeauna, șoferii lăsau vehiculul în rând când soseau și urcau în stradă, la cafea. Se înșală dacă își imaginează c-o să rămân aici, spuse Cipriano Algor cu glas tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aici nu e garaj. Olarul spuse, Știu, porni motorul și plecă fără nici o vorbă. Gardianul notă numărul furgonetei pe o hârtie, n-ar avea nevoie s-o facă, îl știe aproape din prima zi când a devenit gardian în această subterană, totuși îl notă ostentativ pentru că nu-i plăcuse acel sec Știu, oamenii, mai ales dacă sunt gardieni, trebuie tratați cu respect și considerație, nu li se răspunde Știu așa pur și simplu, bătrânul ar fi trebuit să spună, Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adevărul e că gardianul, mai mult decât iritat, e deconcertat, se gândește că nici el n-ar fi trebuit să spună, Aici nu e garaj, și pe un ton disprețuitor de parcă ar fi regele lumii, când nu e nici măcar al subteranei murdare unde își petrece zilele. Tăie numărul și se întoarse la post. Cipriano Algor căută o stradă liniștită unde să-și treacă timpul până va merge să-și aștepte ginerele la poarta serviciilor de siguranță. Parcă furgoneta la un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
teama de a fi certat în public de superiorul ierarhic schimbă într-o clipă atitudinea subșefului. Mai aruncă o insolență ca să-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
interesă, vru să treacă la eschimoși, dar i se băgară în față, fără explicații, infirmierele și, în lupta pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată când își termina somnul de dimineață în subterana Centrului, nu-l trezea pentru prima oară, amplificat și multiplicat de ecouri, bubuitul motoarelor camioanelor. Coborî din furgonetă și avansă spre ghișeu, spuse cine e, spuse că venise pentru o lămurire, voia să vorbească cu șeful, dacă se poate, Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]