6,959 matches
-
cercetare pe multe planuri muzicale și interpretative. Trăiește intens și cu voluptate bucuria muzicii, participă cu toată ființa la fiecare creație. Așa s-a întîmplat și în seara de la Budapesta, cînd a cucerit asistența printr-o strategie artistică specială și subtilă, pe care și-o adaptează mereu în funcție de program și de public. Este foarte atentă la aceste lucruri. În prima seară, a cîntat un repertoriu grupat sub genericul "Händel în Italia", dedicat mizicii baroce a marelui compozitor - este și anul Händel
Concerte la Budapesta by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7110_a_8435]
-
la prima vedere, acest aspect nu pare unul foarte important, pentru definirea tipului de artist care este Maxim Dumitraș, dar și pentru determinarea sensului în care evoluează gîndirea lui artistică, el este esențial. Fără stabilirea acestui lucru, accesul la metabolismul subtil al sculpturii sale și, în general, a întregii acțiuni artistice ar fi, dacă nu imposibilă, oricum inadecvată. III. Materie brută și material compozit Insistența asupra materialelor și a tehnicilor nu le privește, însă, pe acestea doar ca realități în sine
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
lui Maxim Dumitraș, iar prin sculptură trebuie înțelese și instalațiile lui, performance-urile care implică materialele și formele sculpturii, episoadele de land art etc., oferă toatele caracteristicile unui artist oriental, care refuză anecdota și figurativul pentru a surprinde și comunica energiile subtile ale materiei, forma ca interioritate, ca eveniment spiritual și creația însăși ca formă de cunoaștere și de contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
îmbrăcat în călugăriță." Așadar, În numele porcului ascunde sub aparența de policier o ficțiune serioasă despre căderea omului, despre discreția și fragilitatea Binelui, despre imposibilitatea de a separa, de a identifica și de a pedepsi Răul. Romanul cuprinde și o invitație subtilă de revizitare a lui Bosch printr-o o lectură a narațiunii încifrate în Grădina deliciilor. Ca replică la codul pictural de care a uzat autorul, coperta realizată de Angela Rotaru este extrem de reușită: porcul negru tranșat în bucăți, pe fundal
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
lumini și prin schimbări la scenă deschisă ale acestora este o componentă prezentă întocmai și în musical-ul Teatrului de Operetă bucureștean, cu o notă aparte pentru costume, care au un aspect întru totul modern, dar care păstrează totuși un subtil parfum de epocă. Dacă pentru întreaga echipă de artiști români spectacolul este o reușită, prin el genul specific de musical făcându-și apariția pe scenele românești, saltul de la Shakespeare la epoca contemporană, ne lasă ușor melancolici, cu toată fervoarea, robustețea
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
ieșite uneori din cursivitatea logicii. În roman, prozatorul are timp și talent să explice, să traseze o direcție cu infinitezimalele și gradienții ei, în film regizorul este condiționat de timp și nu poate construi in extenso pânza freatică de motivații subtile. Inevitabil intervine un proces de selecție a unor elemente care sunt mai bune conducătoare de sens sau de emoție, iar capacitatea imaginii de a sugera devine baza unei aproximări, contrageri a evenimentelor din roman, a detaliilor la câteva. Este confruntarea
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
-i masca țîșnirile ce totuși se produc pe alocuri alcătuiesc "planeta" lirică a lui Mircea Petean. E vorba de o zonă "tradiționalistă", în variantă transilvană, însă reconstituită într-o cheie modernă care, dincoace de straturile unei memorii ancestrale, aduce anxietăți subtile, un joc metaforic și sintactic ce-o integrează prezentului. Prea puțin se păstrează din mesianismul, exhortația, solemnitatea paradigmei, în favoarea unor tonalități relativizante, a unor ambiguități mai peste tot prezente. Cu toate acestea, spiritul locului, incomodat de realitatea imediată, dar totodată
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
cu cei englezești - "adaugă șarm feminin look-ului tău" (ibidem) - care sunt deopotrivă tehnici și conotativi: "adaugă accente neașteptate și glamour și vei fi superbă!" (ibidem); "Vintage-ul este un must-have al sezonului" (stilfeminin.ro); "este suficient să adaugi câteva note subtile în cadrul look-ului tău" (cosmopolitan.ro). Jargonul specific poate fi ilustrat de seria de atribute din citatul următor: "Rochia în nuanțe de mandarin din China este flatantă, chic și intrigant" (cosmopolitan.ro). Primul termen (flatant) e un împrumut mai vechi
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
Bulgakov. De la rufele puse la uscat pe sîrmă în spălătoria lui Gandzalin, la, să spunem, detaliul lampadarului roșu dintr-un separe, acum, din atelierul Zoikăi. Tot ce este pe scenă, fiecare detaliu, și este o abundență aici de detalii, de subtile intervenții ca elemente de decor, de recuzită, de schimbări - abajurele unei veioze se schimbă și comentează, parcă, stările personajelor, situațiile plăcute sau limită, iar planul doi, intuibil, sugerat prin cîteva obiecte, preia, cumva, ceva din tensiunea acumulată în miza acestei
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
primii pași pe picioarele metalice, bărbatul își scuipă dinții în luptă cu cine se nimerește, pentru câțiva bani. Amândoi au demnitate și au nevoie unul de altul. Fluiditatea proprie stilului de a filma al lui Jacques Audiard, accentuată, aici de subtile efecte speciale, transparența aerului, după atâtea încercări, sinonimă cu speranța, dau filmului o frumusețe în care se recunoaște ceea ce chiar admiratorii lui numesc „obsesia capodoperei”. De aici i s-ar putea trage și răul. Marion Cotillard, actrița cea mai bine
A se consuma cu moderație () [Corola-journal/Journalistic/73618_a_74943]
-
ani obiectualității Cărții, inclusiv cea recentă, de la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2, au oferit imaginea gravă a ceremonialurilor comemorative. în discursul artistic s-au insinuat infoliul cernit, obiectul bituminos, fila rătăcită și textul masacrat. Jubilația, jocul, comentariul liber sau subtilele glose borgesiene, prezențe invariabile în orice acțiune pe marginea Cărții-obiect, au devenit, pentru o clipă, denunț, strigăt și avertisment. II. Arta video Ne-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
special cu regina-mamă Elena. Există personalități providențiale, iar rolul lor se măsoară în vieți salvate în mijlocul unor cumplite vremuri. S-ar mai putea alege din alte câteva oferte de bună calitate articolul Irinei Petraș, "De la deducție la seducție" pentru o subtilă analiză a cărților lui Ion Vianu, Investigații mateine și Necredinciosul, fixându-și ca punct de plecare chiar unghiul de abordare psihanalitic-biografist al autorului. O relectură a Investigațiilor mateine transpusă la nivelul biografiei criticului nefilolog, dar înzestrat cu toate calitățile pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
un ochean întors, ni se pare straniu, neproductiv, sfidător. A susține că "Raportul Tismăneanu este o rescriere a istoriei de pe poziția învingătorului, așa cum Roller rescrisese istoria României ca luptă de clasă" (Dan Ungureanu), ne temem că e o manieră deloc subtilă de a pleda pentru confuzie. O confuzie cu atît mai gravă cu cît ea se lățește peste o rană a colectivității românești încă sîngerîndă, sunînd ca o batjocură la adresa unui bolnav sau a unui infirm. Există, evident, o nostalgie a
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
clarvăzător", capabil să depisteze foarte repede și exact din ce direcție bate vântul (puterii), iar apoi să se autoconvingă și să argumenteze rațional faptul că aceea este singura direcție corectă. Un fel de Silviu Brucan, dar sensibil mai inteligent și subtil decât cel pe care presa tranziției l-a numit "oracolul din Dămăroaia". Leonte Răutu a trăit până în anul 1993. A supraviețuit, așadar, trei ani execuției cuplului Ceaușescu. Din păcate, nu există o mărturie a gândurilor sale din momentul prăbușirii regimului
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
presiunea celorlalte dezvăluiri - de presa culturală. Ironizată aproape unanim, mulțumirea de sine din prezentarea editorială a cărții anterioare a obturat, pe nedrept, adevăratele mulțumiri îndreptate onest către ceilalți. Iată cum sună, demodat ceremonios, ultimul paragraf al blamatului - dar atât de subtilului - volum: "nu în ultimul rând, doctorului Dan Grigore, fără ale cărui skilluri de diagnostician și chirurg această carte ți-ar fi dispărut deodată, dragă cititorule, chiar în această clipă, din mâini." Nimeni n-a sesizat-o, din câte am putut
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
ei trainice în care trăiesc - oneste, încăpățânate și nezgomotoase - ideile și atitudinile cele mari, greu de obligat la genuflexiuni imperative" (p. 35). Pe de altă parte, fragmentul este suficient de ambiguu pentru a puta fi citit și ca un foarte subtil început de frondă. Primele semne ale scriitorului Daniel Vighi pe care îl știm astăzi apar într-un comentariu publicat în anul 1985 în revista "Orizont" pe marginea nuvelei Calvarul, de Liviu Rebreanu. Cu talent de prozator exegetul intră în pielea
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
a cărei semnificație i se va lămuri mai tîrziu, după încheierea lecturii. În realitate, expresia aceasta stranie și oarecum insolită, care nu te lasă să bănuiești defel ce se ascunde în literele ei, este opacă nu fiindcă ar avea vreo subtilă încărcătură metaforică, și nici fiindcă ar reprezenta genul de cimilitură în fața căreia simți imboldul de a afla imediat dezlegarea, ci pentru că se referă la o întîmplare a cărei istorie e neștiută publicului. E vorba de faptul că UNESCO a declarat
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
producțiile literare într-o țesătură comună, lărgind limitele creațiilor individuale prin includerea lor într-un text mai larg, transpersonal. Repetând anumite pratici culturale și acceptând cu bună știință să rămână prizonierii unui canon, scriitorii au conservat capodoperele trecutului printr-o subtilă interogare a lor. Astăzi, se mai adaugă îndemnul consumerist al ecranelor de tot felul de a depăși codurile verbale înspre cele vizuale prin transpunerea numeroaselor opere clasice sau moderne în filme, seriale TV și jocuri pentru computer, transpunere ce dinamizează
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
desigur, ne mai rezervă multe alte surprize în această direcție. Expansiunea intertextualității nu poate fi oprită, iar pendularea între literatură și artele vizuale se va amplifica cu atât mai mult cu cât ea imprimă spațiului intersemiotic o forță stranie și subtilă, latentă și concentrată, de ale cărei unde este bine să
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica unei subtile amenajări medico-legale. Lăsînd la o parte ceremonialul public, delirul în masă și dezmățul pseudoliturgic, convocarea copiilor și alte asemenea gesturi de consacrare, comunismul este unul dintre cei mai primitivi mutilatori ai artei. El a făcut din artist un slujitor necondiționat
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
Maria Parado de Bellido, Andres Avelino Caceres, s-au schimbat vertiginos ca urmare a dezvoltării mediilor de comunicație și mai ales din cauza emigrării. ș...ț Contează acum numai ceea ce este prozaic, brutal, erotic, obscen. Retorica a devenit plictisitoare, ornamentele lingvistice subtile nu mai ajută exprimarea, ci o îngreunează. Lucrurile se spun exact așa cum sunt." Omul înălțimilor Trăiesc aici, la înălțime, plin de nisip și de singurătate zilele mele sunt un du-te-vino de vieți, drumuri, cartofi prăjiți și ofrande. Casa mea e
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
și s-a exilat pe teritoriul îndoielii și "nesiguranței". Zburdălnicia lui stilistică stă sub regimul simplității, al judecății deslușite și al unei atitudini: "}inuta reprezintă hotărârea, soluția, arta de a trăi și a muri cu demnitate, curaj, resemnare și un subtil amestec de indiferență, nesupărare, neacreală, speranță, lipsă (cât mai totală) de spaimă, eleganță (da, grija de salvarea aparențelor) și o savantă contrapuncție între grav și surâs". Ca să-l parafrazez, de-aia se citește cu freamăt și nesaț, ca să avem minunata
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
un personaj, Hameleonul, citează versuri ale unui autor clasic grec, Cantemir comentează: "Hameleonul meșterșugul ritoricăi în poetică (muta)" (Istoria ieroglifică, ediția P. P. Panaitescu - I. Verdeș, 1965, II, 98). Intenția conștient stilistică la Cantemir este scoasă în evidență și în subtilul articol al lui Dragoș Moldovanu, Stilizarea citatului biblic în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir (analizat și de Adriana Babeți): "O asemenea uimitoare conștiință stilistică, scrie Dragoș Moldovanu, o constituie dislocările și stilizarea în general a citatelor biblice, care nu își are
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
de inspirație încă tradițională, aduce însă mari schimbări după anul 1890. Șirul Nopților de inspirație mussetiană continuă, însă poemele Noaptea de mai, Noaptea de iulie ori Noaptea de decembrie au o cu totul altă factură decît primele Nopți: o tehnică subtilă a refrenului și a revenirilor lexicale se insinuează în corpul familiar al poeziei "ideologice", așa cum fuseseră concepute Nopțile; apare o muzică wagneriană, pînă atunci absentă. Temele obsesive (singurătatea poetului, nerecunoștința contemporanilor, consolarea supremă a artei) ies din șabloanele figurative de
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează întunericu-l frămîntă cu năluci de aur stins". (Ospățul lui Pentaur) Simplu exercițiu parnasian, la prima vedere; dar pînă și aici adierea subtilă a simbolismului se face simțită sub forma metaforelor personificatoare ce animă interior decorul (stîlpi de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă). Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului; pe urmele detestatului său rival, autorul Ospățului se lasă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]