3,677 matches
-
Acasa > Versuri > Omagiu > REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aluneca timpul spre somnul zidit, Umbrele-adunau ritmica suflare, Între cifre triste ceasul obosit A oprit lumina cu brațe amare... Nori se îmbulzesc în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-și fumegă sclipirea Cu sfială
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341094_a_342423]
-
durere, dar cu lacrimi în ochi. - Hai mă, că n-am vrut, haaai! Și dintr-o dată, Vasile îl luă în brațe. Damblagiul răspunse cu drag îmbrățișării, se pupară, stătură câteva clipe îmbrățișați și începură să plângă. Tată lumea rămăsese fără suflare în jurul lor și patronul, un om înalt de doi metri cu chelie și cu barbă, care văzându-și terasa întoarsă pe dos din cauza celor doi, asista nervos la îmbrățișarea celor doi. Era consternat, nu spuse nimic un timp. Fizionomiile tuturor
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
se tot miră ele, de teama generală Ce-a împânzit natura de când a dat un strop De ploaie rătăcită prin lumea siderală; Să nu vă bucurați, până nu ziceți: hop! Adică, este soare și verdele mai țipă C-o ultimă suflare chiar de ne pare vie, Dar, păsările zboară c-o singură aripă Și de la cea Mărie se poartă pălărie. Așa că dragi copaci și ramuri desfrunzite Mai bine ascultați ce spune în anunț; Vin ploile-n galop, că toamnele-s venite
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
Pe dată în curte sunt înjunghiați și puși la proțap cei mai frumoși berbecuți, iar din pivniță sunt scoase la lumina zilei butoaiele grele din stejar cu vinul roșu ca sângele care curge în pocale și ulcele de argint. Întreaga suflare din castel și din zonele învecinate, fără deosebire de rang, este invitată la ospăț. În a treia zi, aproape de asfințitul soarelui, principele Pătru Valdescu dă pentru prima oară semne de oboseală. Cei din jurul său îl îndeamnă la odihnă. Cu fața
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
veghe și pe rând să-i aducem înlăcrimați întreaga noastră recunoștință! Să sune trâmbițele și să bată clopotele în continuu trei zile și trei nopți ca să răsune ecourile din munte în munte! Dorința pe care o exprimase principele ca întreaga suflare să continue veselia până în zori, nu i-a putut fi îndeplinită pe deplin. Cui îi mai ardea de ospăț la așa pierdere? A doua zi întregul ținut al Vâlcelelor află de moartea lui Valdescu și de la boieri la țărani îl
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
limbă lungă. Preda lovește cu disperare. Ciocul acvilei rupe arma în două. În clipa următoare căpitanul este înfășurat de limba acesteia și purtat prin văzduh. Din gâtlejul vulturului ies croncănituri răgușite de tresar stâncile din apropiere. La asemenea zarvă întreaga suflare din cetate iese care mai de care cu ce apucă în mână. Dar oare cine se poate întrece cu forțele întunericului? Uriașa pasăre croncane cu aripile larg deschise planând pe deasupra turnurilor. În cele din urmă Preda reușește să scoată arcul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
se va întruni la unul din conacele domniilor voastre. - Să fie fantoma principelui? - Nu, domnia ta. Un blestem nenorocit a căzut peste cetatea de scaun și pădurea din împrejurimi. Cel ce va pătrunde acolo se va rătăci. Înainte să-și dea ultima suflare, principele mi-a șoptit la ureche să vă dezvălui acest secret, dar fără alte detalii. Căpitanul povesti despre cele întâmpinate în acea noapte de groază cu demonul transformat în vultur. Boierii îngroziți își făcură semnul sfintei cruci și rămaseră cu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
decesul lui Pătru Valdescu iată că un adversar de-al lui Preda trimise o iscoadă în ținutul Severinelor și-l înștiință pe principele Radu despre moartea fratelui său. Acesta, în loc să se mâhnească de asemenea veste, puse trâmbițașii să vestească întreaga suflare din cetate ca pe un motiv de bucurie. Principesa, Elena Valdescu, nedumerită de forfota care se iscase în curte se duse direct la principe: - Dragul meu, explică-mi ce se întâmplă? - Scumpa mea, fratele meu a decedat acum trei luni
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
care viețuia pe aceste sfinte meleaguri-dacii Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși pe jumătate, iar inima îi bătea nebunește.Ca prin vis, el auzea povestea ce curgea lin. Ceea ce îți voi povesti, s-a întâmplat
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
și ea, ghemuită toată la pieptul lui, cu ochii închiși, șoptea ceva de genul "te iubesc", din ce în ce mai rar, până a adormit. După ce s-a convins că respiră regulat în somn profund, Eugen a sărutat-o pe buze ca într-o suflare ușoară de vânt, și-a plimbat cu plăcere și curiozitate mâinile pe sânii desfăcuți din strânsoare și pe coapsele sinuoase și lungi, pe care le-a dorit de multe ori să le atingă în intimitate. Ar fi dorit s-o
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
pe piciorul înalt mâna de opal prelinsă-i cu jind în celălalt pahar își odihnește fața de turtă galbenă pască din potir pe limba păcătosului la sfârșitul liturghiei trupul și sângele gust dulce-amărui ca binecuvântarea plânsului ce-și dă ultima suflare în brațele răsăritului deznodat de scrisoarea tocmai găsită a mia oară Referință Bibliografică: Concert pentru două pahare și lună / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violeta Deminescu
CONCERT PENTRU DOUĂ PAHARE ŞI LUNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341460_a_342789]
-
melancolie, din Ursa Mare ochii mi-am întors în dansul pur nuntit de veșnicie Pe rând treceau cometele-n fântâni pădurea imnic intonase, și-n aure albaștrii Heruvimi te-nconjurau cu pîlpâiri sfioase O roză-nrourată prelungea văpaia irizată în suflare, tu înfloreai cu izbucniri de nea mireasmă-a primăverii viitoare ELEGIE PENTRU SOMNUL PRIVIGHETORII Nu ți-ar fi, să-ți fie frică! glonțuită sub aripă, noaptea între cântece seara-ntreagă liniște; căutate-aș, căuta, Cerul mi te-a lumina sărutați
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
o mângâiere unică, este secunda magică care ți-a fost dăruită de destin și de care te poți bucura din plin. Pentru miracolul din tine, pentru frăgezimea acelui suflet nealterat, ți-ai da ani din viață, ți-ai da ultima suflare și ultimul scâncet. Iar tu, mamă universală, privește în tine cum îți simți inima bubuind când copilul tău este fericit. Privește-i ochii sclipitori ce seamănă cu ai tăi, uită-te pentru un minut în acea oglindă magică care-ți
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
Nouă... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de ploi, de vânturi... Și-am așteptat în cărare să vii - amurg grăbit - eliberându-mă cu ultima suflare de ruga stinsă și amintirea unui vis ce-a rătăcit cătând neobosit culoarea împăcării, împăcării... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Amurg grăbit ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1031, Anul III, 27 octombrie 2013. Drepturi de Autor
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342042_a_343371]
-
mai condamnați la opacizare pentru că am dat la o parte esența procreației: Iubirea. M-am întrebat totdeauna de ce reținerea asta în fața lecturii? Oamenii se pare că au uitat că au o viață pe care trebuie să o trăiască după instinctul suflării vieții și imboldul minții. Pentru cei norocoși care-și aduc aminte de Cioran, îl văd pe marele maestru al tainelor tristeții, ca pe un negativist precoce. Dar oare cum poți să tratezi altfel omul când te afli într-o societate
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
eficient al exemplului personal al fostului primar: spiritul bunei orientări, al distingerii valențelor demnității, cinstei, onoarei, exigenței, dar în același timp, al armoniei în comunitate, al identificării aspirațiilor comune, al găsirii mijloacelor bunăstării, foloaselor coabitării în casa comună a întregii suflări a satelor aflate în administrația Iteștiului. O mare eșuare a fostului primar al Iteștiului, fără vina sa, însă, este încercarea de readucere în perimetrul administrativ al comunei a unui teren pierdut, apoi trecut prin mai multe administrații, numai în a
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
fiecare îl va face când îi va veni ceasul. „Cât de bine și cât de simplu”, avea să murmure Ivan Ilici înainte de a-și da sufletul. A muri nu face zgomot. „Nu am auzit nimic”. După ce omul își dă ultima suflare, se dovedește, înainte de toate, mizerabila noastră neputință: supraviețuitorii nu știu ce să facă, nici cu ce să se ocupe, dar nu, nu se va spune că totul s-a sfârșit... Indiferenții față de fenomenul religios și ateii, desacralizând moartea, se vor repezi să
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
sunt hapsâni și inumani și se mândresc că știu să mintă. E drept, o fac politicos și fără urmă de regrete, cum numai niște inși școliți pun adevărul la perete. Bolnav e omul și din el s-a molipsit toată suflarea, încât pământu-i strâns ca-n clește de plaga zisă poluarea. Cum omu-i condamnat să piară dintr-un exces de-nfumurare, consider că mă pot retrage, ca să sfârșești a Ta lucrare...” Răspunse Tatăl de îndată: “Nu știi nici tu, nici nimeni
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
care plânge, când pruncul bolnav... îi moare! Credința-n Tine o-ntărește în clipa grea ce-o doare. Alungă venin din suflet ce i l-a turnat...coșmarul Amarii stropi i-au umplut peste măsură paharul. Mângâie cu-a ta suflare bătrânelul cel plăpând A muncit o viață-ntreagă... iar acum este flămând. A rămas și fără casă, de copii a fost uitat. Stă acum pe unde-apucă, chinuit și ignorat... Geru-n față îl lovește, șoarecii pâinea i-o rod... Lumea-l
AŞ LUA DIN LUME-AMARUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342215_a_343544]
-
A plecat doar ca să vină De pe drumuri ce le merse, Lacrimile să își verse... A plecat doru-n cătușă Plângând dincolo de ușă, Dincolo de vămi și vreme... Parcă-aud un dor cum geme Parcă simt un dor cum doare, Ori e-a vântului suflare? A plecat dorul, române, Și pe drum îți va rămâne, Nici în casă, nici afară, Nici în lume, nici în țară, Ci doar dus în pribegie, Rupt de maica Românie... Referință Bibliografică: Grupaj liric pentru țară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
specii, adevărul trebuie descoperit în cuvintele Genesei, adică acolo unde Adevărul absolut se prelungește tainic și în același timp cutremurător de firesc în fiecare dintre noi: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Genesa 2/ 7). Asta deoarece credința sinceră și puternică în Atoatefăcător are capacitatea de-a surprinde văzutele și nevăzutele într-un atotcuprinzător cosmos al harului divin, care după prefacerea
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
pentru două ore în acea seară de noiembrie, fascinați de forța versului, de rostogolirea de rouă a cuvintelor înveșmântate în mireasma grâului tânăr, în care hălăduiesc macii, privighetorile și noi, oamenii, cei care ne rezemăm de o umbră, repede trecătoare suflare de viață. Afară, melancolii-unduiri-ale toamnei, chemări spre departe, doruri frânte precum gâturile lebedelor în trestii subțiri, pe Nil, în umbra sfidătoare a Piramidelor. Înlăuntru, fețe destinse, distinse, ascultând, ca pe o rugă în munți, lumina căutând, primăvara, când aerul e
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
activ vigoarea tinereții cu gândirea înțelepciunii. În baronatele fictive evocate retoric mai sus parcă „democrația” are alt înțeles. Un mic dictator în devenire se cere „ales” al întregului popor și în acest sens este „făcut cunoscut” în „anul electoral” întregii suflări baronale. Baronul local, interesat până peste urechi, folosește biciul sau zăhărelul spre a „lămuri” populația că Icsulescu este cel mai bun, cel mai deștept, cel mai Dumnezeu al tuturor și ne va duce în rai pe toți. Este singurul lucru
TINEREŢE VERSUS BĂTRÂNEŢE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341808_a_343137]
-
de a releva disponibilitatea naturii umane în direcția realizării în lume a binelui. În teologia musulmană există legenda potrivit căreia o seamă de îngeri au devenit răi din invidie, fiindcă omul a fost creat într-un mod privilegiat: trup și suflare divină și prin aceasta ar fi în potențialitate, superiori îngerilor. În pofida acestei legende, nu putem afirma că ar exista superioritate în Împărația lui Dumnezeu, căci nu se pune problema acolo unde este o permanentă desăvârșire și ajungerea treptată la adevărurile
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
spuse el făcând un gest cu mâna ca și cum ar fi scos ceva din cap. -E de neimaginat! Clătină din cap apoi continuă: -Și chiar așa fiind...,, adevărul” acesta al vostru e acum plin de sânge, cu trupul zdrobit și fără suflare, dacă despre el este vorba... Procuratorul se ridică și făcu câțiva pași prin încăpere. -Acest Iisus, întăriți voi că este Dumnezeu? ...spuse el pe un ton ironic, privind spre centurion care asculta în tăcere lângă ușă, undeva în spatele celor doi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]