14,769 matches
-
răstălmăcim cuvintele unui om de a cărui ființă ne leagă - fiind incapabili să admirăm și să iubim - o incurabilă și stăruitoare invidie, nu se poate să nu găsim în fiecare propoziție sensuri care să dea apă la moară dispoziției noastre sufletești. Nimic nu deformează mai mult lectura unui text decît ochiul unui om în al cărui suflet ura și-a ridicat metereze patologice. Ziaristul craiovean pare o marionetă trasă din umbră de sforile înmuiate ani la rînd în otrava unor frustrări
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
utopiei propuse de acesta. În toate regimurile dictatoriale, fără excepție, există acest amestec impur de dragoste paternă și severitate maximă al conducătorului, aliaj care probează de fapt caracterul umoral al autorității care nu se conduce după legi, ci după dispoziții sufletești, după senzații și instincte. Modelul îl putem întîlni în romane celebre, Generalul în labirintul său, de García Márquez, Piticul, de Pär Largerkvist, etc dar întotdeauna satrapiile sud-americane, cele orientale sau africane au avut un plus de exotism ilustrat de un
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
unde aveam prilejul fericit de a-mi vedea uneori și colegii. Nu. De astă-dată trebuie să fac aceste acțiuni prin mijlocitori. Norocul meu (și totdeauna am noroc - nu se știe de ce) este că acești "mijlocitori" sunt ființe de mare calitate sufletească și spirituală. Ele sunt: Doris Jurgea-Negrilești, văduva marelui autor de memorii Gh. Jurgea-Negrilești, al cărui volum Troica amintirilor - sub patru regi a făcut senzație anii trecuți. Mă întreb de ce cartea nu este republicată în a doua ediție, întrucât ea e
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
O laudă indirectă adusă oportuniștilor și descurcăreților. În cazul sentimentelor, nu mai este vorba de cum cunoști realitatea, ci de cum o simți în mod spontan, așadar e vorba de pragul emotiv dinlăuntrul căruia reacționezi la ea. Fiecare om are o dispoziție sufletească de bază pe care o manifestă în contact cu lumea. Un depresiv se comportă altfel decît un euforic, cum și un resentimentar reacționează în alt mod decît un om avînd o umoare optimistă. Și cum orice sentiment induce o anumită
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
George Apostu, de pildă, îl precede pe Constantin Brâncuși. Referința însăși se mută din secolul XVII în secolul XVI, și ea se numește El Greco. Fie interlocutor direct și furnizor de tipologii deja acreditate, fie model al unei experiențe culturale și sufletești similare, prin grefarea hieraticii bizantine pe arhitectura somatică a formei renascentiste, maestrul greco-hispanic este rima istorică perfect adecvată pentru o parte semnificativă din lucrările lui Vladimir Zamfirescu, în care estetica și ideologia, cea din urmă în accepțiunea ei etimologică de
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
restul Europei estice, un accident geopolitic asumat ca și raidurile tătarilor, cuceririle turcești ori blitz Krig-ul nazist. Și totuși nimic din ce a fost în veacurile trecute nu ne-a primejduit neamul în fibra lui cea mai intimă." Respectiv: "Genocidul sufletesc și fizic al nației a fost operat la modul demonic de către tiran și colaboratorii lui, acționând încă și azi în spiritul fantasmei sale." Scria, în ultimul lustru al secolului trecut, admirabilul meu prieten: "România agonizează pe fundul gropii pe care
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
care ar trebui să le presupună statutul de prim-ministru din vremea respectivă. Ceea ce cu o privire superficială mulți au luat drept mostre de umor (nu discut calitatea acestuia), devine pentru Constantin }oiu o surprinzătoare probă de meschinărie și micime sufletească. Batjocura grosolană și gratuită practicată de Adrian Năstase în raporturile cu adversarii politici și cu toți cei care îl inoportunaseră în vreun fel nu are nimic din sensul socratic al ironiei. Ea devine o expresie a resentimentului pur, semn al
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
mărturisește, cartea a fost scrisă într-o perioadă cînd moartea i-a luat doi oameni dragi și apropiați: tatăl și fratele. De aici starea de empatie pe care a simțit-o față de tema principală din rîndurile lucrării de față: rezonanța sufletească pe care morții o au în sufletele celor vii. În plus, vorbind despre morți, autoarea nu comite nici o indelicatețe și nu săvîrșește nici un gest macabru; dimpotrivă, scrie o carte ale cărei intuiții sunt incontestabile. Perimetrul în granițele căruia autoarea noastră
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
bucure de micile bucurii ale vieții fără sentimentul că, prin aceasta, comite cine știe ce sacrilegiu. Sărac, prost îmbrăcat, student la mai multe facultăți fără a absolvi vreuna, tânărul Dimov este departe de a reprezenta o partidă. Iar virginitatea lui fizică și sufletească, inocența manifestată strident sau devoalată pe parcursul acestor ani complică și mai mult situația. Ele îi stau bine fetei, nu băiatului. Dimov nu poate cuceri și păstra ființa iubită oferindu-i un confort material, un statut social sau măcar o anume
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
iubită oferindu-i un confort material, un statut social sau măcar o anume experiență virilă prin care o femeie se simte împlinită. El îi oferă propriile incertitudini și contorsiuni interioare, nevrozele de care e copleșit, tulburările tipic adolescentine și complexitățile sufletești ale unui ins cu bogată viață lăuntrică, laolaltă cu invitația - adesea, explicită - ca ea să rezolve, cu un zâmbet, totul, topindu-și fericită conturul în întâlnirea cu un suflet-pereche. Apropierea mai mult îi încurcă pe cei doi, mai ales pe
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
de seară pîrîtul venea acasă beat, într-un hal fără de hal, fredonînd cîntece bahice, după care spunea că el e om de cultură și odihnă și adormea buștean, fără să se gîndească că am și eu nevoie de o mulțumire sufletească." Breaking News l Totul a început de la un cetaceu - mamifer marin - eșuat pe o plajă a insulei. Mort după puțină vreme, uriașul pește șs.m.ț prezenta niște pete ciudate. l Sîntem îndreptățiți să ne întrebăm de ce dreapta și-a
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
e perioada pe care fiica lui Noica o evocă în cartea de față. Un interval de 11 ani pe care Alexandra Noica îl va înfățișa cu ochii unei fetițe căreia climatul sumbru al epocii nu putuse să-i întunece dispoziția sufletească. "Avînd servitori în casă, mama a fost crescută în spiritul unei demnități aristocratice amintind de rigoarea tihnită a moravurilor secolului al XIX-lea. De altfel, părinții îi insuflaseră convingerea că viața ei va continua în acest fel pînă la moarte
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
amoroase" îndosariate deja în Focul amorului, cel specific oamenilor de rând, ce nu au timp de "finețuri" amoroase și "amorul elitar" ce presupune o adevărată "artă a iubirii" de la curțile boierilor, al evgheniților, vin să demonstreze încă o dată că socotelile sufletești nu sunt simplu de încheiat și că dragostea, în oricare dintre variantele ei, este deopotrivă imprevizibilă și cinică, ingenuă și crudă, iar gura lumii nu e decât o oglindă deformatoare pentru vibrațiile interioare incontrolabile. Atmosfera redată prin amănuntele specifice epocii
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
clădiri emblematice, evocate cu atâta har de d-nul Pippidi, sunt fie demolate fie strivite moral, ca să vorbim astfel, de monstruoasele imobile tip zgârie-nori ivite în imediata vecinătate. Dar parcă mai mult decât oricând s-a aflat Cronicarul în acord sufletesc cu d-nul Andrei Pippidi când a citit, în Dilema veche din 13-19 decembrie, articolul domniei sale despre prigonirea pisicilor în București. Un rău pe lângă multe altele săvârșit în marele oraș, dar nu unul oarecare. Scrie inspirat în Dilema veche d-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
corespondenței, asemenea unui ecou ce se întreține pe seama repetării periodice a sunetului inițial, se va hrăni din amintirea unei iubiri căreia trecerea timpului îi va împrumuta tenta domoală a unei prietenii intelectuale. Cînd se vor reîntîlni după război, vibrația lor sufletească se stinsese: Hannah și Martin se prețuiau, se admirau, se respectau, dar atît. Stima luase locul patimii, iar respectul netezise răscolirile cărnii. Îi lega acea simpatie tandră pe care o întîlnim în cazul oamenilor care odinioară se împărtășiseră la propriu
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
spiritului de independență . ("Lovinescu căuta independența instituțională considerându-se el însuși o instituție"). Ștefan Borbély vorbește despre "fondul existențial" al criticii lui E. Lovinescu, spre deosebire de critica altora care "pornesc de la premisa uitării vieții". Aurel Sasu vorbește și el despre "adaosul sufletesc" perceptibil în critica lovinesciană, arătând că această "atitudine mai mult decât confesivă evoluează pe măsură ce se apropie de evenimentele de după 1940 și pe măsură ce se apropie de anul morții". Marta Petreu revendică pentru Clujul intelectual statutul de legatar al lovinescianismului și maiorescianismului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
întîi, potrivit lui Gabriel Liiceanu, semnificația curentă a seducției nu surprinde nimic din adevărata esență a fenomenului. Este o greșeală să credem că seducția nu înseamnă decît o ispitire frivolă, fatal trivială, în urma căreia cineva, îndrăgostindu-se, cade victimă unui rapt sufletesc. Pe scurt, seducția nu este nici simpla cădere în ispită, nici banala tentație erotică și nici vinovata ademenire psihologică grație căreia sufletele naive cad pradă escrocilor sentimentali. În realitate, seducția are un înțeles mult mai adînc și mult mai uman
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
după el ființa pe care a sedus-o, dîndu-i posibilitatea să participe la o lume pe care, în lipsa seducătorului, nu ar fi cunoscut-o poate niciodată. Seducătorul este mesagerul unei noi lumi și în același timp fermentul care declanșează reacția sufletească a seducției. Și stă numai în puterea lui ca lumea spre care îl deschide pe cel sedus să fie una bună sau rea. Depinde așadar numai de seducător dacă seducția se petrece în folosul celui sedus sau, dimpotrivă, în dauna
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
visare în absolut, cu o tenacitate de luptător gata oricînd să-și testeze limitele și cu o capacitate de a vibra în fața lumii pînă în pragul disoluției, artista își găsește suficiente argumente în lumea creată și în pro-priile sale imponderabile sufletești, ceea ce o face inaptă să recurgă la promisiunile imaginarului și la jocurile lui combinatorii. Pentru ea culoarea nu este o realitate în sine, un univers definit care funcționează prin propria sa mecanică, așa cum a fost înțeleasă de multe ori în
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
și cu mecanismele severe ale formei pînă cînd acestea de-vin mlădioase și docile, Daniela Chirion definește finalmente construcția plastică prin tonuri și prin tușe de o sensibilitate și de o forță afectivă ieșite din comun. Sub acest enorm impact sufletesc, geometria devine imponderabilă și fremătătoare, în vreme ce tonul și gestul, aparent diafane și vibratile, capătă masă, volum și pondere gravitațională. Amestec contradictoriu de ingenuitate și premeditare, de vigoare și de fragilitate, de realitate nemijlocită și de coduri culturale bine filtrate, manifestîndu-se
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
Sorin Lavric E uimitoare ușurința cu care filozofia curăță o temă de asperitățile ei sufletești. Parcă o ecranare discursivă sterilizează tușele macabre ale vieții cu ajutorul unui filtru dezinfectant. Rezultatul este o salubrizare generală prin care clocotul scîrbos al intimității noastre e acoperit de dantela fină a unor noțiuni distinse. Din acest motiv, oricît de vii
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
de veac fără a analiza un fenomen care a căpătat proporții de masă, care "răscolește și aruncă în febră globul întreg", cel al turismului. Homo viator se impune acum ca un personaj de prim plan. Oare de ce? Care e mecanismul sufletesc ce ne face să preferăm "iureșul diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
cuvintelor lui Seneca aerul unei predici filozofice. Seneca nu are nimic cinic sau sarcastic în considerațiile, de altminteri neiertătoare, pe care le face pe seama vulgului, a plăcerilor, a bătrîneții sau morții. E cu totul nepătimaș în judecarea oamenilor, desprinderea lui sufletească acuzînd simptomele unei inteligențe reci și analitice. Poate tocmai de aceea pe Seneca îl prețuiești fără să-l admiri, și-l recunoști fără să-l iubești. Îi lipsește acea înclinație paroxistică de a-și apăra o idee chiar cu riscul
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
a ideologiei, că ea poartă o semnificație umană ceva mai greu reductibilă" și că "poezia nu e un simplu joc verbal, după cum critica nu e o simplă tehnică analitică". Critica lui o concepe ca pe "o mobilizare a tuturor resurselor sufletești", considerând-o angajată, ca și literatura, "într-o aventură spirituală". Însă această mobilizare a resurselor și angajamentul moral ce o susține din interior sunt direcționate în afară, către obiectele estetice de o enormă diversitate, cărora criticul le va extrage, prin
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
al "unei anume demnități de întâmpinare a vieții". Resorturile acestei atitudini țin de credință. Poeta a trăit multe la viața ei, dar apropierea de valorile creștinismului i-a dat puterea să discearnă care sunt lucrurile cu adevărat importante și liniștea sufletească pentru a trece, egală cu sine, prin cele bune și cele rele. De aici un oarecare olimpianism al atitudinii, forța ei de a trata cu superioritate chiar și momentele cele mai delicate sau dezagreabile ale existenței. Departe de gălăgia și
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]