2,938 matches
-
Se teme de o nouă criză de mânie și continuă repede: Situația ar putea fi descrisă ca un cerc exterior pe care sunt plasate provinciile de frontieră, avide de numerar, cu multe trupe staționate pe teritoriul lor, solvabile doar în măsura în care sug din surplusul de profituri al provinciilor civile din interior. — Doar n-ai vrea acum să creez o diviziune netă între finanțele „senatoriale“ și cele „imperiale“? se zbârlește principele. — Vai de capul meu, stăpâne, în nici un caz, se umilește liber tul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar dacă tind să dispară în rotunjimea feței sale în formă de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi strălucește în oglindă. Se aranjează, își țuguie buzele sugându-și obrajii și împingându-și capul în față, până când bărbia aproape că dispare. Aș putea să fiu frumoasă, își spune ea în fiecare dimineață. Dacă aș slăbi, aș fi frumoasă. În timp ce se uită în oglindă, își spune ferm că azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să fie mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri vieața toată, Ați mai purta osânda
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidă, când împinși de durere Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți. Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug; Ei chiamă-n voluptatea orgiei sgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. {EminescuOpI 60} Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămîne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia vieața toată, lacrimi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cât aștepta să dea cafeaua-n foc. Îi plăcea să deschidă conserve. O goli Într-o cană de tinichea. Cât vedea de cafea, bău siropul din cană, cu grijă la Început, să nu-l verse, și apoi, meditativ, Începu să sugă caisele. Erau mai bune decât cele proaspete. Cafeaua dădu-n foc. Capacul se desprinse și zațul se scurse pe marginea ibricului. Îl luă de pe grătar. Hopkins triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pachetele de mâncare și caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
buciniș. Veverița căzu rănită, dar atunci când Nick o ridică, Îl mușcă de Încheietura degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la rană și-i spuse: — Suge-o ca lumea și când ajungem acasă să-ți dai cu niște iod. — Al dracu’ zoofil, spuse Nick. — Știi ce-i aia, zoofil? Îl Întrebase taică-su. — Nu știu, orice, așa zicem când ne enervează ceva. — Un zoofil este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scrie că noul născut (copilul), trebuie alimentat natural, la sân, astfel, încât să-i crească greutatea lent, ajungând să-și dubleze greutatea în 6 luni. Am cunoscut o doctoriță, care după ce-și alimenta copilul la sân, îl obliga să sugă și lapte praf. Copilul ei șia dublat greutatea într-o lună, de la naștere. Dar la vârsta de un an, copilul a fost supus unei intervenții chirurgicale, la organele pentru evacuat deșeurile din organism. Bunicile noastre le dădeau copiilor numai lapte
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
dublat greutatea într-o lună, de la naștere. Dar la vârsta de un an, copilul a fost supus unei intervenții chirurgicale, la organele pentru evacuat deșeurile din organism. Bunicile noastre le dădeau copiilor numai lapte matern, îi puneau la sân, să sugă lapte, ori de câte ori plângeau (cereau) și nu le suplimenta alimentația decât aproape de vârsta de un an. Este adevărat că bunicile stăteau acasă, liniștite, se odihneau și aveau lapte suficient. Bunicile se alimentau cu hrană naturală sănătoasă. Fiecare copil se naște într-
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vânt vrăjmaș și mohorât Ca pe-un macieș pitic l-a scuturat, De-a mai rămas dintr însul doar atât: Un ghem de spini, ostil și speriat ? O fi având el oare pui ? Mă-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei fără să sențepe În ghimpii lui ?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se furișează, și ochii tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată o colibă. Fereastra mică e deschisă; lângă fereastră, mama, cu fața suptă de neodihnă, își leagănă copilașul bolnav pe genunchi. Micuțul stă cu ochișorii verzi deschiși, pieptul mai nu i se ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se gândește mama: câte necazuri, câte nădejdi, și acum! Și cum gândea astfel, o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel, înhămându-și toată puterea prin brațe: era întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că suntem În siguranță. Priviri Îngrijorate Încercară să scruteze marginile pădurii. După Lijiang, nimeni nu mai considera că părerile lui Bennie sunt Într-adevăr avizate. Cu mișcări precaute, Își ridicară picioarele inspectându-și spatele gambelor căutând creaturi veninoase sau care sug sânge. — De aceea port eu haine impregnate cu permetrină și mă dau cu DEET În concentrație de 100%, spuse Heidi. Parcă te-ar fi plătit să le faci reclamă, glumi Moff. Și de aceea am și asta, adăugă Heidi. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și te vor numi "Cetatea Domnului", "Sionul Sfîntului lui Israel." 15. De unde erai părăsită și urîtă, și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. 16. Vei suge laptele neamurilor, vei suge țîța împăraților; și vei ști astfel că Eu sunt Domnul, Mîntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. 17. În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă, și în loc de pietre, fier. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Cetatea Domnului", "Sionul Sfîntului lui Israel." 15. De unde erai părăsită și urîtă, și nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veșnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. 16. Vei suge laptele neamurilor, vei suge țîța împăraților; și vei ști astfel că Eu sunt Domnul, Mîntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. 17. În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă, și în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge seva și secrețiile post-mortem ale glandelor, iar vântul și ploile vor mânca literele numelui meu săpat în piatra funerară, excesiv de scumpă și evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo unde valurile mării reduceau totul la mici grăunțe de nisip; acolo unde moartea ființei și a neființei nu venea din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de data aceea o problemă și, fericiți nevoie mare, la ieșire parcă ne ardea sufletul după o țigară, așa că am luat-o pe o străduță paralelă cu strada principală, mai puțin luminată și la rădăcina unui copac am început să sugem cu poftă din trabucuri. Unul dintre noi zice deodată: „Șase! Vine Zablău!”. Parcă ne-ar fi pălit cineva cu leuca în cap! Era unul dintre cei mai severi profesori din liceu. Să fugim n-avea rost, țigările degeaba le-am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Mă puseseră în locul lui Colțescu pentru că nu mai puteau să-l tolereze chiar dacă era el membru, că-l știa toată comuna că atunci când îl apuca pofta de băutură, o ținea langa douătrei luni, doar știi și tu. Deschidea geanta și sugea din sticlă în mijlocul drumului. Și-atunci când m-au pus pe mine în locul lui, au făcut-o de nevoie, că nu aveau pe altul, că voi toți erați niște puțoi abia ieșiți de pe băncile liceului. Apoi după vreo doi ani și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]