1,440 matches
-
persoanei, ca un act de refuz al vieții proprii. Este o decizie deliberată, În cazul lui Faust, și un gest al disperării omului modern, care se Întreabă dacă viața merită sau nu să fie trăită (A. Camusă. În fiecare gest suicidar trebuie să vedem persoana și motivele care au dus la acesta. Istoria suicidului este intim legată de istoria omului și poate fi considerat, În multe privințe, un indicator prețios al vieții individuale, sufletești, morale și spirituale a persoanei umane. Asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Împăca cu un destin pe care-l refuză Înainte de a-l vedea Împlinit. Lipsa oricărei perspective, situația de „a-fi-zvârlit-În-lume”, de a nu avea nici un scop, face ca Între persoană și lume să existe o gravă ruptură. În cazul acesta, gestul suicidar, din punct de vedere simbolic, este actul prin care omul modern, angoasat, se eliberează, protestând sau refuzând o viață absurdă. Viața Încetează de a mai fi o sursă de plăceri, de stimuli pozitivi. În plus, persoana nu va mai avea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moment, totul pentru el s-a sfârșit. Disperarea va dizolva, În final, Însăși conștiința persoanei. Pierderea sensului propriei sale persoane este urmată de pierderea sensului și a rațiunii individului de a mai trăi. Apar idei de suicid și chiar acte suicidare. Care este relația dintre căință-disperare-suicid? Răspunsul Îl aflăm, În mod paradoxal, În justificarea suicidului, ca gest simbolic. Pe de o parte, persoana, autoculpabilizându-se, plătește prin propria sa moarte; pe de altă parte, suicidul este gestul simbolic prin care persoana vinovată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lor. Cei din al doilea tip sunt agresivi în societate. Cauzele principale sunt fie abuzul în adolescență, expunerea la un regim foarte dur, fie consumul excesiv de alcool. În fine, cei din urmă sunt caracterizați de gelozie, depresie, furie sau tendințe suicidare. Concluzionând, putem afirma că, în majoritatea situațiilor care implică violența domestică, cei care se fac vinovați de un astfel de comportament sunt bărbații, iar femeile au „rolul” de a fi victimele acestora. Richard J. Gelles și Murray A. Straus (1979
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fuseseră convertiți la creștinism și care atât de des, ca Zenon și Cyprien, preamăreau celibatul lor în forma misoginiei. A asimilat accepțiunea ei de fuziune a alchimiei și psihologiei în psihicul uman de la Jung și Kerényi, și a cizelat sfârșitul suicidar al lui Zenon având în minte condiția de rubedo a istoricului român al religiilor Mircea Eliade 84. Aceasta este o fază psihică asociată alchimic cu moartea și dominată de culoarea roșie. Pe măsură ce Zenon observa cum i se scurge sângele din
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aceasta, alternarea frecventă a sentimentelor de satisfacție și insatisfacție), diferitele stări abulice și parabulice (caracteristice unor psihopatii și care, dacă sunt bine conștientizate, pot, cu timpul, să ducă la un conflict interior, de tipul: „vreau - nu pot”, cu unele intenții suicidare), apariția periodică a stărilor disforice, distimice (alcătuite dintr-un complex de emoții diferite care desemnează, adesea acea stare numită de unii psihologi „frustrare agresivă”). Psihologia medicală, prin cele două roluri importante ale ei - participarea la formularea „Diagnosticului” și la realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Știința. Totuși, în sînul propriei culturi, Umanismul, Rațiunea, Știința fac deja obiectul unor analize critice și sînt frămîntate de fermenții unor crize. Chiar în aceste momente de apogeu, Schopenhauer îndeamnă la renunțare și Nietzsche anunță înstăpînirea irevocabilă a nihilismului. Năruirea suicidară a Europei în secolul XX coincide cu criza Umanismului, criza Rațiunii, criza Progresului. Filozofia mai întîi, apoi știința însăși, în clipa triumfului său celui mai strălucit, descoperă fragilitatea supozițiilor lor. Nihilismul reprezintă pierderea aparent iremediabilă a sensului de către Univers și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
segment semnificativ al acestei creșteri. Starea de derută psihologică a societății românești În care frica de șomaj este un fenomen cvasigeneralizat În care lupta pentru existență Îmbrăcă forme din ce În ce mai dure este atestată și de frecvența tentativelor autolitice și a actelor suicidare finalizate. Toată această perioadă de tranziție, semnificativă În dezvoltarea noastră actuală, străbătută de convulsii și disfuncționalități sociale, morale și existențiale, reprezintă o etapă de viață ce poate fi Încadrată În anumite momente existențiale. Psihiatria ca disciplină medicală bio-psiho-socio culturalăocupându-se de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by PETRU BOIŞTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1458]
-
3.1. Omorul abordare criminologică / 54 3.2. Disfuncționalitatea psihopatică / 56 Capitolul 4: Suicidul între adevăr și eroare / 63 4.1 Abordarea psihologică și medico-legală a suicidului / 64 4.2. Caracterul psihologic al suicidului / 66 4.3. Tipologii de acte suicidare / 68 Bibliografie / 75 Introducere [...] da, e foarte greu, pare-se, să înțelegi o faptă criminală, judecând-o numai după anumite puncte de vedere, pe baza unei concepții prestabilite, căci filosofia unei fapte e cu mult mai dificilă decât s-ar
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
moment de tensiune afectivă sau de perturbare a conștiinței". Etimologic, suicidul inseamna "ucidere de sine însuși" (lat. sui = de sine, pe sine; caedere = a ucide). Ca termeni sinonimi se folosesc: autoagresiune, autokirie, autoliza etc. Din punct de vedere psihosociologic, fenomenului suicidar i se acordă semnificații multiple, ca aceea a urmării singurătății, a răzbunării, ca ultima sau unica soluție a unei situații intolerabile, înlăturării dependenței. O alta semnificație este aceea a menținerii onoarei; se consideră că suicidul poate fi sursa de ușurare
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ori a schimbării rolului social. Reacția catastrofală a individului exprimă neputința de a se adapta la situația dată; ultimul eșec al existenței se transformă în eșecul vieții, fapt ce poate constitui un moment de ruptură, o criză de sens, gestul suicidar nefiind o opțiune, ci mai degrabă negarea totală a posibilităților de a alege. Fiind o tulburare a instinctului de conservare, suicidul se prezintă ca o realitate complexă a carei fenomenologie poate lua forme diverse: * conduite suicidare având ca variante suicidul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
criză de sens, gestul suicidar nefiind o opțiune, ci mai degrabă negarea totală a posibilităților de a alege. Fiind o tulburare a instinctului de conservare, suicidul se prezintă ca o realitate complexă a carei fenomenologie poate lua forme diverse: * conduite suicidare având ca variante suicidul propriu-zis, tentativa de suicid, sindromul presuicidar și ideile suicidare; * echivalente suicidare autorăniri, anomalii de conduita (simularea unei boli, refuzul ingrijirii medicale, unele renunțări la viața socială, abandonarea rolului social, diverse toxicomanii, alcoolism), accidente de supărare dintr-
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a posibilităților de a alege. Fiind o tulburare a instinctului de conservare, suicidul se prezintă ca o realitate complexă a carei fenomenologie poate lua forme diverse: * conduite suicidare având ca variante suicidul propriu-zis, tentativa de suicid, sindromul presuicidar și ideile suicidare; * echivalente suicidare autorăniri, anomalii de conduita (simularea unei boli, refuzul ingrijirii medicale, unele renunțări la viața socială, abandonarea rolului social, diverse toxicomanii, alcoolism), accidente de supărare dintr-o eroare sau prin desconsiderarea pericolului. Între cauzele cele mai frecvente ale acestui
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de a alege. Fiind o tulburare a instinctului de conservare, suicidul se prezintă ca o realitate complexă a carei fenomenologie poate lua forme diverse: * conduite suicidare având ca variante suicidul propriu-zis, tentativa de suicid, sindromul presuicidar și ideile suicidare; * echivalente suicidare autorăniri, anomalii de conduita (simularea unei boli, refuzul ingrijirii medicale, unele renunțări la viața socială, abandonarea rolului social, diverse toxicomanii, alcoolism), accidente de supărare dintr-o eroare sau prin desconsiderarea pericolului. Între cauzele cele mai frecvente ale acestui comportament distructiv
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
dintr-o mare anxietate, fiind pentru subiect un mijloc de rezolvare a unei emoții puternice (teama); * suicidul pasional care este mai curând o conduită de disperare, a individului care încearcă astfel să se elibereze de o durere morală insuportabilă; * echivalente suicidare sunt frecvente în mediul penitenciar datorită beneficiilor secundare aduse de îngrijirile medicale. În general aceste conduite sunt considerate ca un șantaj fără a se da o semnificație deosebită faptului că individul își folosește moartea ca o moneda de schimb, trecându
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la act, în cel de al doilea caz, după ce va muri. Ceea ce trebuie estimat în fiecare caz în parte este intensitatea dorinței de a muri și nu a gestului propriu-zis. De obicei, soluționarea la un individ cu intenție sau tentativă suicidară este dificilă, deoarece acesta se prezintă ca o victimă cu mare aviditate afectivă greu de satisfacut de anturaj, dar mai ales pentru că subiectul are tendința de a reproduce în relațiile sale cu terapeutul modul sau obișnuit de revendicare (șantaj). Cheia
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cu mare aviditate afectivă greu de satisfacut de anturaj, dar mai ales pentru că subiectul are tendința de a reproduce în relațiile sale cu terapeutul modul sau obișnuit de revendicare (șantaj). Cheia înțelegerii subiectului este luarea adecvată a legăturilor dintre actul suicidar și modul de viață care-l conduc la aceasta reacție de demisie. 4.1 Abordarea psihologică și medico-legală a suicidului Sinuciderea este "acțiunea premeditată de suprimare a propriei vieți" (Gorgos, C., 1992); aceasta premeditare se poate opri la stadiul de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de bună voie viața, pentru a respecta legile, pentru a-și păstra credința, pentru salvarea țării sale". Totuși, psihiatrii nu neaga existenta suicidului numit normal. Pentru H.Ey (1950), "suicidul constituie reacția antisocială cea mai frecventă în patologia mentală"; "comportamentul suicidar adevărat este un act în care individul își dorește moartea pentru moarte" (apud, Dragomirescu, 1990, p. 206). Achile Delmas definește suicidul ca fiind "actul prin care omul lucid, putând alege să trăiască, alege totuși moartea fără o necesitate etică" (apud
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
eșec de exteriorizare al unor tendințe agresive, deci ca un "inverted homicide". V. Dragomirescu, de pe pozițiile medicinii legale, considera suicidul ca "tipul particular (specific) și major, atât ca intensitate de manifestare, cât și reflectare socială a conduitei deviante autodistructive". Fenomenul suicidar apare drept "o formă specifică de comportament individual antisocial, de tip autoagresiv, supus unui determinism și având drept scop acceptarea voluntară conștientă și deliberată a intreruperii cursului vieții de către individul care a adoptat această soluție pentru rezolvarea unor conflicte personale
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sinuciderea să cunoască veritabile epidemii. În general, suicidul este considerat ca având o mică pondere cantitativă în comparație cu alte cauze de deces. Totuși, din pacate realitatea este cu totul alta, sinuciderea constituind o cauza majora a mortalității. La scara planetara fenomenul suicidar înregistrează o tendință ascendentă, în microgrupurile sociale, rata sinuciderii variază semnificativ, într-o oarecare măsura pe sex, dar în special pe vârste, profesii, categorii sociale etc. Astfel, suicidul este de trei ori mai frecvent la bărbați decât la femei, de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
apreciază ca în cele mai multe țări ale Europei, Americii de Nord, în Japonia și Australia, un omnipractician întâlnește o sinucidere la doi ani printre pacienții săi și un număr de 5-10 ori mai mare de tentative. Statisticile actuale reliefează faptul că, în timp ce tentativele suicidare sunt mai frecvente la femei (3-5 femei / 1 barbat), suicidul propriu-zis este mai frecvent la barbați (3-5 barbați / 1 femeie). Calculele statistice indică pentru secolul trecut un număr de circa două milioane de sinucigași, în timp ce numărul acestora pentru secolul XX este
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
medicamente, dependența față de droguri, de alcool și de tutun, accidentele circulației rutiere, accidente în genere, în special atunci cand se produc sub influența alcoolului etc. Toate acestea ar putea fi incluse sub denumirea de comportament autodistructiv. 4.3. Tipologii de acte suicidare Sinuciderea include o serie de comportamente destul de diferite, încât sfera acestui concept diferă de la un autor la altul: E. Durkheim (1897), în opera sa stabilește o tipologie a sinuciderii devenită clasică, de aici putând fi extrase tipologii ale sinucigașilor: • sinuciderea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
funcții și roluri sociale; • sinuciderea fatalistă rezultatul excesului de reglementare socială; ea se produce ca reacție la norme prea restrictive care blochează orice perspective individuale (sinuciderea scavilor)1. Acest tip de suicid este opus celui anomic. Deshaies (1947) împarte comportamentele suicidare în nejustificate și justificate (legitime). În aceasta ultima categorie sunt incluse sinuciderile "eutanasice" (pentru a scapă de durere, de torturi ori de alte suferințe inutile) și cele etice. Privitor la conduita suicidară la copil, el consideră că se poate vorbi
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
este opus celui anomic. Deshaies (1947) împarte comportamentele suicidare în nejustificate și justificate (legitime). În aceasta ultima categorie sunt incluse sinuciderile "eutanasice" (pentru a scapă de durere, de torturi ori de alte suferințe inutile) și cele etice. Privitor la conduita suicidară la copil, el consideră că se poate vorbi de patru forme distincte: • suicidul emotivo-impulsiv,care corespunde unei modalități reacționale și care se realizeaza spontan, fără control; • suicidul imaginativ, în care copilul imită un act exterior, pe care caută să-l
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
frate sau sora; • suicidul simulat, exploatat de copil într-un scop mai mult sau mai puțin utilitar. E. Stengel a fost primul care a facut distincția clară între persoanele care se omorau și cele care supraviețuiau după un act aparent suicidar (1952). El a identificat diferențele fundamentale (cauzale, motivaționale) existente între cele două grupuri și a propus termenii "suicid" și "tentativa de suicid" pentru a distinge cele două forme de comportament. El a propus ca un grad de intenție suicidară a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]