6,080 matches
-
și un om cu multă știință de carte, versat în științele religiei și ale lumii și care nu precupețește căutarea cunoașterii direct de la sursă, oricât de îndepărtată ar fi aceasta; auzindu-l cum povestește cele petrecute între mine, trimisul puternicului sultan al Andaluziei, și emisarul regelui Ferdinand, nu-mi pot ascunde admirația, uimirea și surprinderea, deoarece nu eu sunt cel care i-a povestit acele fapte. Trebuie să recunosc de altfel că ceea ce spune nu e departe de adevăr. I-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au pronunțat în majoritatea lor și hotărârea lor este luată. Vom urma calea păcii, încrezători că Dumnezeu ne călăuzește spre ce e mai bine pentru noi, căci El este Cel care ascultă, El este Cel care răspunde.“ Mai înainte ca sultanul să-și fi isprăvit fraza, Astaghfirullah se îndrepta deja spre ieșire, șchiopătând și mai tare din pricina mâniei, iar buzele lui rostind aceste vorbe cumplite: „Oare despre noi a spus Dumnezeu în Cartea Sa: Sunteți neamul cel mai bun care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar înainte de ivirea zorilor, s-au auzit bătăi puternice în poartă. Mama a sărit din somn ca arsă și l-a chemat pe tata, care dormea în noaptea aceea lângă Warda. S-a dus să deschidă. Erau niște ofițeri ai sultanului care îi cerură să vină după ei călare; adunaseră deja mai multe zeci de persoane, printre care adolescenți foarte tineri cărora zăpada le lumina obrajii imberbi. Mohamed s-a întors în odăile lui să-și ia haine mai groase, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că vorbise prea tare, și-a pus palma peste gura mea ca să mă facă să tac, deși stăteam tăcut, ca și sora mea de altfel, absorbiți și unul și celălalt de ciudata scenă care se desfășura în fața noastră. Din înfățișarea sultanului, eu n-am văzut decât turbanul cu care își încinsese capul și care-i acoperea fruntea până la sprâncene. Calul lui mi s-a părut lipsit de strălucire în comparație cu cei doi cai regali de paradă care, venind din partea opusă, înaintau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a părut lipsit de strălucire în comparație cu cei doi cai regali de paradă care, venind din partea opusă, înaintau acum la pas, acoperiți cu aur și mătăsuri. Boabdil schiță intenția de a descăleca, dar Ferdinand îl opri cu un gest liniștitor. Sultanul s-a apropiat atunci de învingătorul său și a încercat să-i ia mâna spre a i-o săruta, dar regele și-a tras-o înapoi, iar Boabdil, care se aplecase spre el, nu a putut decât să-l sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă mai putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo, zice-se, câteva lacrimi, de rușine și de remușcare. „Plângi ca o muiere un regat pe care n-ai știut să-l aperi ca un bărbat!“ i-ar fi spus, se pare, Fatima, mama sa. — În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-ar fi spus, se pare, Fatima, mama sa. — În ochii acestei femei, avea să-mi spună mai târziu tata, ceea ce se petrecuse nu era numai victoria castilienilor; era, poate mai presus de orice, și revanșa rivalei sale. Fiică de sultan, soție de sultan, mamă de sultan, Fatima era plămădită din politică și uneltiri, mult mai mult decât Boabdil, care s-ar fi mulțumit ușor cu o viață de plăceri, fără ambiții și fără riscuri. Ea e cea care-și împinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spus, se pare, Fatima, mama sa. — În ochii acestei femei, avea să-mi spună mai târziu tata, ceea ce se petrecuse nu era numai victoria castilienilor; era, poate mai presus de orice, și revanșa rivalei sale. Fiică de sultan, soție de sultan, mamă de sultan, Fatima era plămădită din politică și uneltiri, mult mai mult decât Boabdil, care s-ar fi mulțumit ușor cu o viață de plăceri, fără ambiții și fără riscuri. Ea e cea care-și împinsese fiul spre putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Fatima, mama sa. — În ochii acestei femei, avea să-mi spună mai târziu tata, ceea ce se petrecuse nu era numai victoria castilienilor; era, poate mai presus de orice, și revanșa rivalei sale. Fiică de sultan, soție de sultan, mamă de sultan, Fatima era plămădită din politică și uneltiri, mult mai mult decât Boabdil, care s-ar fi mulțumit ușor cu o viață de plăceri, fără ambiții și fără riscuri. Ea e cea care-și împinsese fiul spre putere, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
duce de Granada-Venegas. Încă de la căderea orașului, Yahya avea să fie numit „alguazil mayor“, adică șef al poliției, ceea ce arată cu prisosință că dobândise deplina încredere a învingătorilor. Și alte personaje au urmat acest exemplu, printre care un secretar al sultanului, pe nume Ahmed, despre care se bănuia de ceva vreme că era o iscoadă în slujba lui Ferdinand. Zilele de după o înfrângere dezvăluie adesea putregaiul sufletelor. Când spun acest lucru, mă duc cu gândul nu atât la Yahya, cât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
intervenea niciodată în acele locuri pentru a-i înșfăca pe pungași, punând astfel capăt unor fapte care displac și lui Dumnezeu și oamenilor. N-am avut nevoie de prea mulți ani pentru a afla răspunsul: de fiecare dată când armata sultanului pleca la luptă, hanurile astea erau obligate să-i furnizeze gratis tot personalul trebuincios bucătăriei soldaților. În schimbul acestei participării la efortul militar, suveranul le dădea voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ai noștri, spre țara Marelui Turc1, orotitorul nostru. Fie ca Cel-de-Sus să-i lungească zilele și să-i acorde victoria asupra vrăjmașilor noștri! — Asta nădăjduim și noi, încuviință mama. Dacă Dumnezeu binevoiește să ne redea într-o bună zi țara, sultanul va fi brațul Lui. Pentru Salma, revanșa asupra castilienilor era desigur una dintre dorințele cele mai arzătoare. Dar ceea ce îi ocupa deocamdată gândurile era mai puțin soarta Granadei, cât aceea a propriului ei cămin. Dacă arăta atâta bucurie la revederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost, în orice caz, o experiență pe cât de minunată, pe atât de neașteptată. Și uneori, trebuie s-o recunosc, neliniștitoare. Cea dintâi vizită pe care am făcut-o a fost la o ghicitoare pe nume Um-Bassar. Se spunea că sultanul din Fès îi cerea sfatul de fiecare dată când era lună nouă și că ea îi făcuse vrăji unui emir care o amenința, lăsându-l orb. În ciuda renumelui, locuia într-o casă la fel de modestă ca a noastră, situată în suk-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se pe mine în somn. O săptămână mai târziu, ne-am întâlnit iarăși cu Bălțata în piața pătrată, aflată atât de aproape de casa noastră. Vizita ne-a dus de data asta la o locuință somptuoasă, situată nu departe de palatul sultanului. Încăperea în care am fost primiți era mare și înaltă, cu un tavan zugrăvit în azuriu și aur. Înăuntru erau mai multe femei, toate grase și înfășurate în văluri, care n-au părut deloc încântate să mă vadă. Sporovăiră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bombăneau necontenit, dar că, între două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o ciudată confrerie alcătuită doar din femei, unele alese pentru talentele lor de ghicitoare, altele pur și simplu pentru frumusețea lor. Oamenii cu o lungă experiență a vieții le numesc pe aceste femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hegira (9 septembrie 1496 29 august 1497) În anul acela, Boabdil în persoană a venit în casa noastră pentru a prezenta condoleanțe. Vreau să zic în casa lui Khâli, deoarece locuiam cu el de când taică-meu o repudiase pe Salma. Sultanul rămas fără tron a intrat în sala de primire, urmat de un șambelan, de un secretar și de șase gărzi înveșmântate ca la Alhambra. A murmurat câteva vorbe de circumstanță la urechea unchiului meu, care i-a strâns îndelung mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însă titlurile lui, fie ele și fictive, încă mai impuneau respect foștilor săi supuși. De altfel, nu era nicidecum un prilej de manifestare a resentimentelor sau de reglare a răfuielilor. Nu și pentru Astaghfirullah care, intrat la puțin timp în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de plecare spre cimitir. Femeile însoțiră giulgiul până în pragul ușii, fluturând năframe albe în semn de tristețe și de rămas-bun. Boabdil se făcu nevăzut printr-o ușă ascunsă. De acum înainte granadinii din Fès puteau muri liniștiți: silueta lăbărțată a sultanului nu avea să mai vină să le tulbure ultimul drum. Condoleanțele se prelungiră vreme de încă șase zile. Împotriva durerii stârnite de dispariția unei ființe dragi, ce alt leac mai bun poate fi decât epuizarea? Primii vizitatori veneau din zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o meserie. Fiul unuia dintre ei este fiul tuturor. Banii din vistierie slujesc de asemenea celor care se căsătoresc: toți contribuie dând o sumă care să-i ajute să se așeze la casa lor. Starostele hamalilor discută în numele lor cu sultanul și colaboratorii acestuia. El a obținut astfel ca hamalii să nu plătească nici dări, nici impozit pe sare, iar pâinea să le fie coaptă pe gratis în cuptoarele orașului. Pe deasupra, dacă vreunul dintre ei făptuiește, din nenorocire, o crimă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Raiul este al Străinilor“. * * * Pentru a-i chema pe musulmanii din toate ținuturile să-i salveze pe acei nefericiți, comunitatea granadină din Fès a hotărât să trimită niște soli la principalii suverani ai islamului, Marele Turc, noul Sufiu al Persiei, sultanul din Egipt și mulți alții de mai mică însemnătate. Avându-se în vedere funcțiile pe care le ocupase la Alhambra, Khâli a fost pus să alcătuiască scrisorile oficiale, cu formulele de rigoare; a mai fost însărcinat să ducă el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de rigoare; a mai fost însărcinat să ducă el însuși cel mai important dintre acele mesaje, și anume pe cel adresat stăpânului din orașul cel mare al Constantinopolului. De îndată ce a fost astfel desemnat, unchiul meu i-a făcut o vizită sultanului din Fès, dar și lui Boabdil, obținând de la ei scrisori de recomandare și de acreditare. De fiecare dată când evoc această călătorie, mă încearcă o strângere de inimă, chiar și astăzi, deși am cunoscut de atunci ținuturile cele mai ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Fès au sosit în grupuri succesive, spre a-i asculta istorisirea și a cunoaște rezultatele misiunii. A povestit în amănunt despre călătoria sa pe mare, cu teama de naufragiu și de pirați, despre cum îi apăruse Constantinopolul, despre palatul sultanului, ieniceri, drumul prin diversele ținuturi ale Orientului, Siria, Irak, Persia, Armenia, Tartaria. Destul de iute a ajuns la ce era mai important. — Pretutindeni, gazdele mele s-au arătat convinse că într-o zi nu prea îndepărtată castilienii vor fi bătuți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În fiecare zi revin în amintirile lor bucuriile, obiceiurile, o anume mândrie mai cu seamă, lucruri pe care nu le vor regăsi în pribegie. Singura lor rațiune de a trăi este de a se gândi că în curând, datorită marelui sultan sau Providenței, își vor regăsi casa, culoarea pietrelor ei, miresmele grădinii ei, apa fântânii ei, intacte, neschimbate, ca în visele lor. Ei trăiesc astfel, vor muri astfel, și fiii lor vor face la fel după ei. Poate că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șovăit să ne explice de ce avea satul un astfel de nume. Locuitorii, mărturisi el, cunoscuți dintotdeauna pentru marea lor zgârcenie, sufereau că aveau această reputație. Caravanele negustorilor se fereau să se oprească în satul lor. Într-o zi, aflând că sultanul din Fès plecase la vânătoare de lei pe meleagurile lor, s-au hotărât să-l invite dimpreună cu întreaga curte și, în cinstea lui, au tăiat câteva oi. Suveranul a cinat și a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-o risipească imediat așa cum fac ades cei peste care dă norocul, el ticluise îndelung o stratagemă. După ce vânduse în doze mici o parte din comoară, iată că se dusese într-una din zile, bogat împodobit, în audiență publică la sultanul din Fès. — Câți dinari de aur scoți din Beni Zerual în fiecare an? l-a întrebat el pe monarh. — Trei mii, a răspuns suveranul. — Eu îți voi da șase mii, cu plata înainte, dacă mi-l dai în arendă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]