12,131 matches
-
până la capătul pământului, se simțea și el în rând cu oamenii, o vreme nu mai simțea nevoile atârnându-i de gât, nu o mai auzea pe nevastă-sa văicărindu-se toată ziua. Odată îi spusese deschis: "Ilie, să nu te superi că-ți zic pe nume, poate nu se cuvine, dar tare mi-ești drag. Vreau să-ți dau un măturoi, să ai și tu ceva de la mine, așa din toată inima, și fără bani". Ilie se uită la țigan atât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am rămas". Și sătenii vă spun tot așa?" Da, când am venit prima oară în acest sat am venit împreună cu familia. Le-a plăcut cum îmi spuneau ai mei și au adoptat cu mare ușurință acest nume. Dar când sunt supărați pe mine îmi spun doamnă sau domnișoară. Cei care îmi spun domnișoară sunt supărați rău de tot". "Nu pari o persoană pornită să supere pe cei din jur". "Nu caut supărarea cu lumânarea, dar nu sunt o persoană alături de care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în acest sat am venit împreună cu familia. Le-a plăcut cum îmi spuneau ai mei și au adoptat cu mare ușurință acest nume. Dar când sunt supărați pe mine îmi spun doamnă sau domnișoară. Cei care îmi spun domnișoară sunt supărați rău de tot". "Nu pari o persoană pornită să supere pe cei din jur". "Nu caut supărarea cu lumânarea, dar nu sunt o persoană alături de care se duce o viață prea ușoară". Zinzin se uită la femeia din dreapta ei și-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum îmi spuneau ai mei și au adoptat cu mare ușurință acest nume. Dar când sunt supărați pe mine îmi spun doamnă sau domnișoară. Cei care îmi spun domnișoară sunt supărați rău de tot". "Nu pari o persoană pornită să supere pe cei din jur". "Nu caut supărarea cu lumânarea, dar nu sunt o persoană alături de care se duce o viață prea ușoară". Zinzin se uită la femeia din dreapta ei și-și spune că trebuie să și-o facă prietenă. Masa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei am fost eu. Mă dădăcea de la un an, făcându-mi plăcerea de a mă da huța-huța pe picioare sau aruncându-mă în sus cu mâinile și prinzându-mă cu multă siguranță. Era de o bunătate rară, niciodată nu se supăra pentru năzbâtiile și șotiile făcute de micuțul ei ștrengar alintat. Toate astea au fost până la vârsta de 10 ani, când tata a fost închis, iar mama a plecat la casa părintească, însoțită de sora Dorina, forțată să-și schimbe domiciliul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a-mi fi cât mai comod În postura În care mă aflam. Cea dintâi persoană care a cedat psihic după o vreme, nu a fost mama, așa cum m-aș fi așteptat, ci tata (bătrânul meu tată a muncit o viață, nesupărând niciodată pe nimeni, un om cu o atitudine exemplară, mult lăudată de-a lungul vremii de șefii săi), care se pare că nu a mai rezistat presiunii create, pedepsei cum Începuse el să o numească, și s-a apucat de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fericit Într-o altă odaie și se Întoarse repede cu un album cu fotografii. Haide, mama, să ne uităm, Îi spuse așezându-se lângă ea cu o privire dulce. Mi-ai promis de ieri că vedem pozele! Ieri Încă eram supărată pe tine și nici nu-mi amintesc să-ți fi promis ceva, Îi spuse cu un glas În care el, după mutrișoara pe care o făcea, se vedea că nu crede. Și-apoi, ai să mă Înnebunești așa mereu? Cred
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
boală ce nu se poate spune și se temea să o vadă un doctor. Firește că nu o ascultam. Îi priveam din când În când trupul robust (de Balenă eșuată așa o „alintam” uneori, fără Însă ca ea să se supere) cum se balansa greoi În timp ce vorbea, provocându-mi o vaga senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care mama Îl sesiză și Înțelese că nu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din peisaj. Traversez o alee măruntă, ticsită cu castani bătrâni și câțiva tei. Pe o bancă șubredă de lemn, o mamă grijulie Îi spune copilului ei să se poarte frumos când vor intra În casa domnului profesor, ca să nu Îl supere, apoi Își sărută lung pe frunte odrasla . Ajung lângă tomberonari. Scormonitorii În gunoaie - vietăți coborâte parcă dintr-o altă lume - formează un grup retras, gălăgios doar dacă au ceva la bord. De cele mai multe ori mă privesc cu un aer prietenesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întrebat de ce Miș fumează astfel de porcării. Nu am mai „băut” tutun din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apoi om ve deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Scrumbia”). Locuia În scară cu mine. Era administrator de când s-a dat În folosință clădirea asta cu trei scări și patru etaje. Se purta tot timpul proaspăt ras și În veșnicul său costum maro. Un tip inflexibil, morocănos, care se supăra, pe bună dreptate, pe rău-platnici. Dar cel mai rău se supăra (devenea chiar violent) pe cei care murdăreau ori scrijeleau pereții blocului, desenând inimioare străpunse, chipuri intenționat deformate (tot felul de prostii), ori scriind nume de Îndrăgostiți sau lucruri obscene
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dat În folosință clădirea asta cu trei scări și patru etaje. Se purta tot timpul proaspăt ras și În veșnicul său costum maro. Un tip inflexibil, morocănos, care se supăra, pe bună dreptate, pe rău-platnici. Dar cel mai rău se supăra (devenea chiar violent) pe cei care murdăreau ori scrijeleau pereții blocului, desenând inimioare străpunse, chipuri intenționat deformate (tot felul de prostii), ori scriind nume de Îndrăgostiți sau lucruri obscene. Odată s-a certat foarte urât cu Țurca, al cărei copil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și tu nu ai pus nimic în gură!? - Bine, atunci am să beau o cană cu lapte! - Și o felie de pâine, completă mama. - Și o felie de pâine, spuse Ina și se așeză la masă. Nu voia să o supere pe mama ei care și așa avea în ultima perioadă o durere acută în dreptul inimii. Semn că era suferindă și că era încercată de o nouă criză, mama ei își trase un scaun pe care se așeză cu grijă în fața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dat să studiem la biologie? - Am venit să-ți spun de Geo, dar și pentru faptul că vreau să învățăm împreună. Se uită la ceas. E deja șase jumătate, eu la opt trebuie să fiu acasă, nu vreau să o supăr pe mama! - Olga, ai o mamă atât de grijulie!... - Dar severă! - Ce vei fi vrând, să-ți deschidă poarta dimineața și să spună Olguța mea, du-te unde vrei, mergi cu cine îți place, fă ce te taie capul că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
putea intui că stăpâneau noțiunile de bază înscrise în capitolul respectiv. Olga auzi pendula din sufragerie; bătuse o singură dată. - Privi ceasul de la mână, era șapte jumătate. Vai, draga mea, cum a trecut timpul, trebuie să plec, mama s-ar supăra foc dacă nu m ar găsi acasă. - Bine, Olga, pe mâine la școală... Tocmai atunci intră în cameră mama Inei. - Doamnă Clemansa, spuse Olga gata de a păși peste prag: sunt datoare să vă spun de două ori: sărut-mâna o dată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ați spus unde îi pot găsi, mi-e suficient. - Dar drumul meu spre casă trece pe acolo, așa că... - Dacă e așa,... cedă ea. Ina cumpără cartofi, și mai adăugă și alte legume, încât sacoșa se îngreunase vizibil. - Dacă nu vă supără, aș îndrăzni să vă ajut eu, mi se pare că sacoșa a depășit gabaritul legal! - Nu, nu e nevoie, ... mulțumesc, sunteți foarte amabil. - Vă rog, insist! În afară de cuvântul nu, dumneavoastră mai aveți și alte cuvinte pe care le uzitați, glumi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu devină inoportună, poate aveai un program... - Pe o vreme ca asta, când nu e bine nici un câine să-l dai afară!? - Atunci pot spera că îmi vei acorda câteva minute din timpul tău? Poate soția ta nu se va supăra că Îi calc covoarele, ce zici? - Nu fi prețios și pus pe șotii... hai, intră, nu te mai formaliza. Traversară un holișor, în care Alex își lăsă pardesiul, apoi pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nu e prea devreme? N-ai împlinit nici 28 de ani, de ce atâta grabă? - Hai, Jane, vine omul la tine cu un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel... - Te-ai fi supărat, nu? - Cu siguranță! - Te rog să mă scuzi. Hai să fim serioși: cine-i fericita!? - Ce să mai lungim vorba, vecina ta, Ina! - Nu mai spune? Da’ știi că are gusturi rafinate băiatu’! Mai rar o domnișoară atât de stilată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cer limpezit, de un albastru plin de speranțe. Sub pantofi, pământul dobândi siguranță și în suflet părea că i-a înflorit o crizantemă. - Ina, dragostea mea, ce te împiedică să dai curs așteptărilor mele? - Te rog, Alex, să nu te superi pe mine. Când dăruiești ceva, În acel ceva trebuie să fii și tu, altfel totul nu e decât o farsă. Ca să-ți dau un răspuns, îmi trebuie puțin timp... poate chiar câteva săptămâni. - De ce scumpo, de ce!? Eu credeam că tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
au ieșit ăn grabă, amândouă ăn același timp, urmărite de zâmbetul binevoitor al medicului. El știa că cele două asistente sunt cadre medicale serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea rău că le apostrofase. Spera să nu se fi supărat pe el... Fetele alergară pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vrei să mergem la spital? Chem imediat un taxi. Ce zici, Olga!? - Nu, nu e nevoie, am să mă odihnesc câteva ore și gata, o să-mi treacă! Rugați-o pe Ina, i se adresă ea tatălui acesteia, să nu se supere pe mine, n-am vrut... - Nu-ți fă griji. Acum odihnește-te, acesta e lucrul cel mai de seamă... * Nunta continuă. Situația creată de Olga rupsese oarecum firul petrecerii, ștergând de pe multe fețe, mai ales ale celor apropiați de familia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un moment dat nu mai veni nici el. Tu spuneai că-l înțelegi, că îl iubești cu toată ființa ta, că abia acum poezia lui are sens, iar noi te priveam prostiți și ziceam ca tine doar ca să nu te supărăm. Am aflat că l-ai vizitat, că aveați deja secrete împreună și că nu mai puteai să fii și cu noi în același timp. Așteptam nerăbdători să apară volumul, încrezători că ai reușit să-l vindeci pe Edi, dar pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
printre toate cuburile, în jurul tulpinii și al frunzelor din burete portocaliu. După două, trei sughițuri, ochii lui Levi, cu genele prinse în lacrimi, implorau să nu-i ia nimeni jucăriile, că burtica lui e destul de mare și nu vrea să supere nici floarea și nici peștișorul. Ceilalți se uitau unii la alții și nu înțelegeau de ce Levi se juca așa și de ce are nevoie să țină jucăriile acolo. El nu le mai spuse nimic, se întoarse într-o parte și încercă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
oară și să-ți vină ideea aceea năstrușnică. Într-un fel este și vina mea. Cred că excesul meu de sentimentalism te-a speriat și te a îndepărtat. Am vrut să văd ce faci dacă apare un alt personaj. — Ești supărat pe mine? — Nu aș avea nici un motiv. Iar tu acum ești un personaj real asupra căruia eu nu mai am nici un drept. Am să te las să-ți trăiești povestea și poate uneori am să arunc o privire între filele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]