2,656 matches
-
cu o mare influență asupra celorlalți și cu spirit de inițiativă), fie cineva lipsit de autoritate (ascultător, supus, fără prestanță). Li se cerea apoi tuturor participanților să completeze un chestionar în care trebuiau să spună în ce măsură s-au simțit geloși, supărați, neîncrezători, triști, neliniștiți etc. Cercetătorii și-au dat seama că bărbații erau foarte geloși atunci când persoana care ținuse companie soției lor era influentă din punct de vedere social. Dimpotrivă, în cazul femeilor, gelozia atingea punctul culminant în special când fata
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
pentru salvarea vieților celor închiși, explicându-i că, dacă simulează o reeducare, ar putea fi eliberați de comuniști. Lucinescu l-a refuzat însă ferm, spunând că aceștia nu sunt naivi, iar prețul care trebuia plătit pentru eliberare era prea mare. Supărat pentru că grupul din jurul lui Bogdanovici începuse să intoneze cântece comuniste într-un moment în care unii preoți din celulă își făceau rugăciunile, Lucinescu i s-a împotrivit public lui Bogdanovici. La scurtă vreme după sosirea în Pitești, pe 5 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
am auzit la televizor că apar - poate le poți procura mata - dar el n-are timp că-i tare ocupat și vine la noi la 2-3 săptămâni, o îndoctrinează pe soția la bucătărie și vine la mine grăbit să plece, supărat că nu-i agreez politica. Eu am făcut și fac politica culturii, am studiat scriitorii interziși și refugiați, după ziarele aduse de medic și am redactat până la 80 pag. subiectul „Evoluția omului primitiv spre spiritualitatea umană, cu privire la poporul român” cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
făcut nici cel mai mic efort... Trosc! Rahat. Rahat. Am călcat pe o crenguță. O clipă mă gândesc s-o iau la fugă. Dar e prea târziu, capetele lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând să par relaxată. Ce mai faceți? Eu tocmai... ăăă... am ieșit la o plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care îl poți face. — Becky, ai uitat cu cine vorbești. Vorbești cu mine. Și e vorba despre noi amândoi. Îmi ridică încet bărbia până când nu mă mai pot uita în altă parte decât în ochii lui întunecați. Știu că ești supărată. E foarte normal. Dar trebuie s-o ierți pe mama. Trăiește de foarte mult timp în America. Iar aici, contractele astea sunt la ordinea zilei. Nu cred c-a vrut să... — Ba da, spun, și simt un nou val de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu ea, nu-i pasă de lucrurile astea atât de importante pentru noi toți? — Și ce-a zis Elinor când ai contramandat nunta de la Plaza? — Ce să zică? Normal... n-a fost foarte încântată. Mi-a zis că e foarte supărată și că... ăă... — Foarte supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de lucrurile astea atât de importante pentru noi toți? — Și ce-a zis Elinor când ai contramandat nunta de la Plaza? — Ce să zică? Normal... n-a fost foarte încântată. Mi-a zis că e foarte supărată și că... ăă... — Foarte supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
timp să stau să mă gândesc liniștită la ce o să le spun exact... — Haide! spune Suze. Fă-o! — Bine! Ridic mobilul cu mâini tremurătoare și formez 001 pentru America - dar ecranul e mort. — O... Doamne! exclam, sforțându-mă să par supărată. N-am semnal! Ei, asta e, am să sun mai târziu... — Ba nu suni nici un mai târziu! Mergem până prinzi semnal. Hai! Suze începe să mărșăluiască spre King’s Road, și eu fug după ea plină de draci. Mai încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
calmă. Aproape ușurată, aș putea să spun. Am încercat tot ce a fost cu putință - și acum am ajuns la capătul puterilor. Nu mai am ce face, trebuie să îi mărturisesc totul lui Luke. O să fie șocat, evident. Și foarte supărat. Dar, cel puțin, va ști cum stă situația. În drum, m-am oprit la un bar și am băut două tării, timp în care m-am gândit foarte intens cum să-i spun. Pentru că, știe toată lumea, important e cum prezinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Acum i-am distrus-o și pe a Aliciei. Câte alte vieți am mai distrus, oare? Cât dezastru am mai provocat, fără măcar să am habar? Încerc să-mi concentrez din nou atenția la vitrina cu antichități, dar sunt extem de supărată și de nervoasă. OK, haide, revino-ți! Hai să aleg câteva lucruri de pe aici. Asta ar putea să mă înveselească. O strecurătoare de ceai, din secolul al XIX-lea. Și o zaharniță cu sidef incastrat. Lucrurile astea prind bine oricând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apuc repede pe Luke de braț și pornim pe culoarul dintre scaune, traversând din nou pădurea fermecată. Nu suntem căsătoriți, spune Luke siderat. O ditamai pădurea, patru sute de oameni, o rochie albă uriașă și nu suntem căsătoriți. — Șșșș! îi zic supărată. Nu spune nimănui! Mi-ai promis ca, dacă lucrurile ți se par un pic ciudate, n-ai să mă întrebi nimic și-o să faci cum zic eu. Ei bine, fă cum zic eu! În timp ce pășim, razele soarelui pătrund printre crengile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și... — Ei, oricum... Examinatorul mi-a zis atunci că n-a văzut în viața lui așa ceva. Tipul cu care te măriți a apucat să te vadă la volan? — Da. — Și tot mai vrea să te ia de nevastă? — Da! zic supărată. Pe bune. Azi mă mărit. Nu cred că chiar e cazul să mi se amintească niște teste idioate de la școala de șoferi, de acum o mie de ani. Mergem? spune tati plin de tact. Salut, Clive. Îmi pare bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mai târziu a sosit și Căpitanul. Văzuse el că nu se adunase prea mult și că de pe chipul băieților nu se desprindea prea multă bucurie și entuziasm. Dar cum era firea lui, nu s-a arătat nici descurajat și nici supărat. Nu-i nimic spuse el, acesta a fost un început, un teren nou în care legionarul a trebuit să dea lupta. N-a făcut niciodată un astfel de lucru, dar omul trebuie să înțeleagă că nimic nu e rușinos, când
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și celor din oaste să nu-i facă niciun rău. Așa că, pe dată, domnița s-a îndrăgostit de acel prinț și s-a hotărât să-l urmeze oriunde, iar mai apoi trebuia să aivă loc și nunta celor doi. Soarele, supărat, privea cu tristețe la cele ce se petreceau pe pământ între cei doi. Atunci i s-a întunecat privirea și văzduhul s-a cutremurat și a cerut vrăjitoarei munților și pădurilor să-l prefacă pe mire într-o stană de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
grânele aurii și fructele. Copiii se joacă prin parcuri și grădini, merg la mare sau la munte și culeg flori din poienițele însorite. - Spune-ți, nu-i așa că eu sunt cea mai îndrăgită de oameni? Nu-i adevărat! Sări TOAMNA supărată. Pe mine mă iubesc cel mai mult. Eu fac să se strângă o mulțime de bogății de pe câmpuri, din grădini și din vii. Umplu hambarele cu cereale, iar fructele sunt tocmai bune de cules. Transform strugurii în must dulce, apoi
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
grijă într-o sacoșă de plastic, apoi se îndreaptă spre un autobuz vopsit cazon, albastru-gri, unde se află mai mulți colegi în pauză. Iar atunci când ies efectiv din rând, sub privirile reprobatoare ale celor din jur și de-a dreptul supărate ale jandarmului responsabil din zonă, deranjat că trebuie să mute gardul doar pentru un singur pelerin indecis ca mine, mă întâlnesc cu o fostă colegă de la un celebru institut de cercetare academică din Franța, în trecere prin București. Este tipul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o cunosc bine, am întâlnit-o cu micul ei comerț de „tradiție” la toate pelerinajele la care am participat. Stă supărată în ploaie măruntă, la mare distanță de „epicentrul” acțiunii și de rând, luată la ochi de oamenii de ordine. Supărată, îmi spune că „anul acesta nu te mai lasă nici să te apropii de oameni, nu pot să vând nimic, am venit degeaba”. De altfel, o caracteristică a locului este reglementarea strictă a comerțului, în curtea interioară a acestei biserici
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
caz autentic: într-un magazin alimentar din Piața Șulea din București, într-o zi de luni, nu s-a găsit ulei. Foarte mirat, am întrebat într-o doară ce s-a întâmplat. Vânzătoarea mi-a răspuns, în loc să se scuze, foarte supărată, ca și cum vina ar fi a mea: Ei, se întâmplă, și ce-i cu asta? Nu se dărâmă lumea! Lăsând la o parte impertinența vânzătoarei, aspect asupra căruia voi reveni, acest răspuns reflectă o mentalitate specifică aparatului de deservire din comerț
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a simți 110 participă la structuri sintactice reorganizate, în care selectează un argument subiect și un argument obiect direct cu trăsătura [+Animat] și al treilea constituent, cu mai multe realizări, interpretat ca predicat secundar descriptiv (engl. depictive)111. Predicația secundară (supărat, cântând) descrie o stare temporară a argumentului din poziția obiectului direct al verbului matricial: L-am văzut [[pe Ion]OD supărat ]. L-am auzit [[pe Ion]OD cântând la pian] . Poziția predicatului secundar (PS) este o poziție predicativă nonmatricială, care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care denotă proprietăți temporare pot fi suprimate fără a antrena modificări de sens, în timp ce adjectivele PS care denotă proprietăți permanente pot fi suprimate doar cu o schimbare substanțială de sens a verbului din matrice 114: (119) Îl văd pe Ion supărat. ↔ Îl văd pe Ion. (120) Pe Bute unii îl văd ("consideră") cel mai bun de la supermijlocie. vs * Pe Bute unii îl văd. A simți acceptă în poziția predicatului secundar adjective care denotă proprietăți fizice sau psihice /afective. În aceste construcții
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
un anumit tip de sincretism: a fi delicios nu presupune doar a avea gust bun, ci și a avea aspect plăcut sau alte trăsături conotate pozitiv. Adjectivele din poziția numelui predicativ pot exprima și proprietăți psihice: (240) Ioana arată veselă/supărată/îngândurată. În astfel de contexte, se exprimă o percepție indirectă, dat fiind că adjectivele din exemplele de mai sus codează stări interioare care numai opțional au reflex în plan fizic. Așa se explică posibilitatea construirii unui enunț ca: (241) Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Sînt canibali rău de tot. Se halesc făcuți la proțap. Unde asta? În junglă. Dar jungla unde este? Nu-i junglă în Cuba. Numai în capul lui moș Tudor este. Vă bateți joc de noi, țipă moș Tudor. Cam da. Supărații pleacă și rămîn la vorbă cu cei mai puțin savanți. Mai cu gingășie, Musolin Camionul se tîra ca un gîndac uriaș pe costișa golașă, cu iarba arsă de secetă și de căldura lunii cuptor. În urmă lăsa o dîră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încearcă să se lupte cu întunericul. La întrerupător, de jur împrejur, o pată neagră, murdară. Pereții sînt acoperiți cu tapet, acum peste tot jupuit, murdar. Un cuier din nuc sculptat cu migală, este prins parțial de perete. Unul dintre suporți, supărat, nu vrea să-și mai ofere serviciile moșului. Aici, în această cameră, n-am intrat decît eu. Am adunat totul cu efort, cu multă trudă... De unde le-ați adunat? Bazare, talciocuri, din toată țara... Aici este o colecție rară... Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o lase într-o parte. Cu părere de rău părăseam poienițele luminate de candelabrul nopții și calvarul reîncepea aproape imediat. După 8 ore de mers între agonie și extaz ajung în Poiana Mare. Merg spre centrul ei și atunci, Luna supărată se ascunde. Acesta era momentul pe care îl doream. Întunericul era perfect. Orașele și satele s-au pierdut in centura vegetală. Da, aici ar trebui să facem studiul de astroclimat. Mort de oboseală, revin la cabană. Deși s-a lucrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-l ducă consilierul... Mașina cealaltă nu merge, are pană. Ocupați-vă de dumnealui, este vecinul meu, spun eu mergînd cu spatele înainte. Mă uit la ceas. O oră întîrziere. Secretara mă anunță: A fost, a așteptat și a plecat. Foarte supărat. I-am spus ce și cum, dar degeaba. La cît trebuie să fiu acolo? La și jumătate. Mai sînt cinci minute. N-am costum, adică am, dar cu ceva cusururi. Nu se vede nimic, vine haina peste, îmi spune oglinda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]