1,430 matches
-
fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă și lăsată alături de un sclav gol, ucis și el, așa cum îi propusese, ca alternativă, Tarquin. Onoarea trecea la ea pe primul plan (de a nu fi înjosită în ochii tuturor prin supoziția că ar fi decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o formă de manifestare a propriei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cuvintelor importante din frază); „își promiseră unul altuia ca după moartea bătrânului M./icle/ să se căsătorească împreună; și atât era de învăpăiat Eminescu, că hotărâse să se facă catolic spre a nu se mai putea despărți niciodată.” Sunt simple supoziții ori afirmațiile cine știe cui; întreg romanul de dragoste dintre Eminescu și Veronica Micle se desfășoară, după Nicolae Pătrașcu, sub ochii „bătrânului domn M.”, al cărui nume îl ține în prima literă; singurul lucru serios de luat în seamă de aici este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zis că Eminescu a devenit alienat în urma unei maladii sifilitice ce l-ar fi izbit acum 10 12 ani. Eroare. Eminescu n-a fost sifilitic...alții au zis că el se alcooliza. Și această idee este ca cea dintâi o supoziție cu totul gratuită. Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale.” Fără îndoială ne aflăm în fața unei descrieri din partea unui om prezent la autopsia poetului, medicul curant din ultimele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
împing necesitățile moderne.” „...S-a zis că Eminescu a devenit alienat în urma unei maladii sifilitice ce l-ar fi isbit acum 10 12 ani. Eroare...” „... Alții au zis că el se alcooliza. Și această idee este ca cea dintâi o supoziție cu totul gratuită. Dacă Eminescu a abuzat de băuturi alcoolice, aceasta a făcut o când deja maladia începuse. Fosta hereditatea adevărata cauză a maladiei?...” Expresii precum „s-a zis”, „alții au zis” nu sunt proprii unui raport de autopsie, nici
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de lucruri descrisă de această propoziție trebuie să aibă aceeași formă logică. Sraffa a imitat un gest cunoscut al napolitanilor și l-a întrebat pe interlocutorul său: „Care este, aici, forma logică?“73 Discuțiile cu Sraffa par să fi zdruncinat supoziții pe care s-a sprijinit până atunci munca lui Wittgenstein în filozofie. Ceea ce el a exprimat spunând că după aceste discuții s-a simțit „ca un copac ale cărui ramuri au fost tăiate“74. Stimulând o reconsiderare radicală a modului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în Tractatus pentru stări de lucruri simple sau complexe care există, nu pentru posibilități. Black admite, totodată, că există argumente puternice nu numai în favoarea, ci și împotriva acestei interpretări. Se pare că el are dreptate. Cel mai simplu argument împotriva supoziției că Sachverhalte sunt elemente constitutive ale faptelor este acela că ar fi fost suficiente doar două expresii care să desemneze faptele și componentele elementare ale acestora, ai căror corespondenți sunt propoziția și propoziția elementară. De ce avem totuși Sachverhalt, Sachlage și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lucru. Limitele descrierii lumii, date prin „forma logică a lumii“, sunt și limitele lumii. În 5.6 se spune: „Limitele limbajului meu semnifică limitele lumii“, iar în 5.61: „Logica pătrunde lumea: limitele lumii sunt și limitele ei.“ Obiecțiile împotriva supoziției că propozițiile elementare au un conținut descriptiv, că ele sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, tot așa cum propozițiile sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri, sunt puternice. Ele sunt și argumente împotriva interpretărilor realiste ale „ontologiei Tractatus-ului“. Caracterizarea propozițiilor elementare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
descrierea naturii prin „imagini“ pare să fi reprezentat modelul după care s-a condus Wittgenstein în caracterizarea propozițiilor ca imagini, ca modele ale faptelor. Este o observație care a fost făcută încă mai demult de către James Griffin.64 Una din supozițiile pe care se sprijină construcția Tractatus-ului este că nu numai în știința mecanicii, dar și prin propoziții în genere noi „ne facem imagini ale faptelor“. Iar dacă propozițiile sunt „imagini“ în sensul caracterizării pe care le-a dat-o Hertz
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
părerea mea, celor mai nobile înfăptuiri ale spiritului omenesc.“73 Nu se poate sublinia îndeajuns că prin calificarea unor teorii drept „nonsensuri“ nu era contestată însemnătatea și valoarea lor. Când aprecia că „marile probleme“ nu sunt probleme, Wittgenstein viza doar supoziția că sistemele filozofice ale trecutului ar constitui contribuții fundamentale la cunoașterea lumii, adică pretenția lor de a reprezenta știința cea mai înaltă. De îndată ce devenim conștienți că propozițiile nu pot exprima nimic mai înalt (6.42), va trebui să admitem că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
distincții. Unele dintre observațiile lui Malcolm au fost reluate de acea autoritate în exegeza wittgensteiniană care este David Pears. Din comentariul lui Pears rezultă clar că opoziția dintre perspectivele schițate în cele două lucrări va fi considerabil accentuată dacă acceptăm supoziția că în Tractatus este elaborată o teorie filozofică pretinzând, ca orice teorie, că pătrunde dincolo de fenomene și dezvăluie structuri profunde.24 În acest caz, Tractatus-ul va putea fi socotit tot atât de reprezentativ pentru o gândire inspirată de idealul științei ca și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
omenești, de asemenea cuvinte se pot lega întrebări care generează impasuri conceptuale și confuzii, inducând o stare de indispoziție mintală. Odată ce nu li se acordă însă o poziție specială, ele nu se vor bucura de o atenție aparte. Ruptura cu supoziția ce susține lucrarea de tinerețe se conturează aici foarte clar. Ne trece în mod firesc prin minte gândul că, dacă ar fi privit lucrurile în acest fel, Wittgenstein nu ar fi scris o lucrare cum este Tractatus-ul. Acea viziune asupra
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ar fi privit lucrurile în acest fel, Wittgenstein nu ar fi scris o lucrare cum este Tractatus-ul. Acea viziune asupra limbajului de care s-a distanțat în anii ’30 este calificată de Wittgenstein drept „simplificatoare“. Tractatus-ul s-a sprijinit pe supoziția că limbajul este construit după o schemă simplă și unitară. Și anume că el este alcătuit din cuvinte, care desemnează obiecte și însușiri, și din propoziții ce descriu stări de lucruri, prin combinarea acestor cuvinte. Este acea imagine pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fac ei în afara unui context. Evident că, pentru cel care a ajuns să vadă lucrurile în acest fel, preocupări ca aceea de a identifica o „formă generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit supoziția că termenii generali stau pentru „genuri“, adică pentru ceea ce este comun existențelor individuale. Propriu noțiunilor ar fi, cum arăta încă Socrate, că ele rețin ceea ce este general, lăsând la o parte diferențele individuale. O mai bună percepere a folosirii expresiilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
logică își are originea „într-o filozofie primitivă a limbajului“. Descrierea limbajului prin raportare la asemenea noțiuni, pe care Wittgenstein le numește acum „supranoțiuni“ sau „supraconcepte“, este descrierea a ceva mult mai simplu decât este în realitate limbajul nostru. În supoziția consacrată într-o istorie îndelungată a cultivării gândirii pure, supoziția că înțelegerea a ceea ce este limbajul, gândirea, cunoașterea, a ceea ce este binele sau virtutea reprezintă o pătrundere spre esențe situate dincolo de orizontul experienței curente, Wittgenstein vede trăsătura distinctivă a tradiției
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Descrierea limbajului prin raportare la asemenea noțiuni, pe care Wittgenstein le numește acum „supranoțiuni“ sau „supraconcepte“, este descrierea a ceva mult mai simplu decât este în realitate limbajul nostru. În supoziția consacrată într-o istorie îndelungată a cultivării gândirii pure, supoziția că înțelegerea a ceea ce este limbajul, gândirea, cunoașterea, a ceea ce este binele sau virtutea reprezintă o pătrundere spre esențe situate dincolo de orizontul experienței curente, Wittgenstein vede trăsătura distinctivă a tradiției filozofice occidentale de care el se desparte acum. La această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofice dintre cele mai diferite. Altfel spus, de un mod de a gândi care se situează deasupra a ceea ce desparte și opune marile orientări și curente care au ilustrat istoria filozofiei. Iată doar câteva indicații în această privință. Una din supozițiile care par să fi fost universal împărtășite de toți cei care au fost socotiți „filozofi“ este aceea că derivarea din principii și concepte de cel mai înalt nivel de generalitate a ceea ce este particular, trecător, vremelnic reprezintă o îndeletnicire demnă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că există mai multe folosiri ale termenului, dar insistă să-i convingă pe cei care îi citesc că numai una dintre ele ar fi legitimă, adică ar putea fi justificată rațional.14 Pentru Wittgenstein o asemenea pretenție se sprijină pe supoziția iluzorie că este posibilă și necesară o reglementare a folosirii cuvintelor, dacă facem abstracție de scopuri și contexte speciale, și că realizarea acestei reglementări ar intra în atribuțiile filozofilor. „Este așadar un nonsens să se încerce găsirea unei teorii a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
faptul că ea este folosită pentru o varietate de activități între care există doar asemănări parțiale.32 Când reflectează asupra unor întrebări pe care și le-au pus filozofii, cum este întrebarea privitoare la semnificația expresiilor limbajului, Wittgenstein pornește de la supoziția că nu există o raționalitate superioară celei pe care o conține și o exprimă modul obișnuit de a trăi și de a acționa al oamenilor. Cu toții suntem de acord că o expresie a limbajului are sens dacă ea este folosită
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
62 Este mai mult decât problematic că ceea ce și-a propus Wittgenstein a fost să ofere temeiuri pentru sau împotriva unei teorii a limbajului sau a minții. Paradoxul la care se referă el, în § 201 al Cercetărilor, are drept premisă supoziția că formularea unei reguli ar fi cea care determină un mod de a acționa. Wittgenstein respinge însă această supoziție. Individul „urmează o regulă“ atunci când acționează într-un anumit fel. Urmarea unei reguli se exprimă într-o practică comună membrilor unei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
împotriva unei teorii a limbajului sau a minții. Paradoxul la care se referă el, în § 201 al Cercetărilor, are drept premisă supoziția că formularea unei reguli ar fi cea care determină un mod de a acționa. Wittgenstein respinge însă această supoziție. Individul „urmează o regulă“ atunci când acționează într-un anumit fel. Urmarea unei reguli se exprimă într-o practică comună membrilor unei anumite comunități. Ea este ceva cu totul diferit de „interpretare“, prin care orice mod de a acționa poate fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu pot să nu văd orice problemă dintr-un punct de vedere religios.“48 Ce a avut în vedere Wittgenstein atunci când a calificat punctul de vedere din care examina toate problemele care îl interesau drept „religios“? Pot fi formulate unele supoziții în această privință. Ca și alte minți pătrunse de mentalitatea științifică modernă, Russell nu putea înțelege cum este cu putință ca atitudinea fundamentală a unei persoane cultivate față de problemele vieții omenești să fie puțin afectată de reflecții ce se sprijină
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cercetarea științifică, în tehnologie, în viața de fiecare zi, stau convingeri pe care omul care trăiește și acționează le asumă drept certe, neproblematice. E nivelul la care nu mai funcționează multe dihotomii familiare cum sunt rațional-irațional, întemeiat-neîntemeiat, adevărat-fals, corect greșit. Supoziția că ori de câte ori o persoană instruită crede ceva ea poate să răspundă și la întrebarea de ce crede asta îi apărea lui Wittgenstein drept o superstiție raționalistă. El repeta că ceea ce trebuie mai întâi să admitem pentru a putea trăi și acționa
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
credință într-un anumit efect asupra obiectului pe care îl reprezintă imaginea. Ele urmăresc o satisfacție și o ating. Sau mai degrabă ele nu urmăresc nimic; acționăm în acest fel și ne simțim apoi satisfăcuți.“61 Wittgenstein reacționa îndeosebi împotriva supoziției lui Frazier că baza acestor practici o constituie anumite opinii, care se dovedesc eronate deoarece nu se obțin efectele practice urmărite.62 Admițând că poate exista o corupere a formelor de viață arhaice, astfel încât oamenii să creadă că prin ritualuri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui constă tocmai În neaplicarea unor remedii.” (B. Gracian) La fel, și psihiatrul sau psihologul clinician, trebuie să lase uneori „răul sufletesc” (sau cel „moral”) să se potolească singur, și nu să-l irite sau Înrăutățească prin tot felul de supoziții și scenarii psihoterapeutice, care rar se potrivesc adevăratelor motive intime ce le-au stat la bază. * „Nu este finețe mai mare decît aceea de a nu Înțelege cîte ceva.” (B. Gracian) Firește, nu oricine are capacitatea de a se face
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]