2,076 matches
-
știu. Dumnezeu cu mila... În fiecare zi, la masă, tata își revărsa mânia și disprețul. Și nu numai la masă. Umbla prin casă târșindu-și papucii și gesticula. Acuza cu degetul, apăsat, și își vărsa năduful. Totul s-a întors cu susul în jos! Instalatorii se ocupă de ghirlande, iar Pancu îl pune pe șeful de birou să-i treacă pe listă pe toți cei care fac mai mult de o reclamație! Și asta până ce pleacă în concediu! Iar Condurache ce face
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu disperare. Am ajuns... dar... Dar ce? - a venit întrebarea din gura arsă a Marandei. Dar numai nu mă găseam pe listă. Cum așa? - a izbucnit din nou Maranda. Am citit lista de sus în jos, apoi de jos în sus și... și ultimul cine credeți că era? Cine? - au răsunat cele două glasuri. Eram eu! Eu! Toaibă Gruia! Ei... îi bine și ultimul... Decât deloc - a apreciat Toaibă, cu glas moale. Maranda a dus mâna la gură, înăbușindu-și cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de la mine! Unde îți este atenția, cercetaș Toader Toaibă? Păi cu așa atenție, acolo pe front intrai de-a dreptul în gura rusului! N-am spus eu că am citit lista de sus în jos și apoi de jos în sus și... și ultimul de pe listă eram scris eu? Ai spus, dragul tatii, daaa’... 171 Apoi abia când am citit-o de jos în sus am văzut că ultimul nume de pe listă era Toaibă Gruia! Adică la numărul unu al tabelului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
străină / în Oceania undeva / pe unde / se tăinuise probabil și Gauguin, se teme că soțul, pe care l-a învățat românește, după moartea ei nu va mai avea cu cine-i vorbi, acolo, departe, limba, dar După ceva tăcere / de sus / Dumnezeu a spus: / - Cu mine. Spre deosebire de confrații lor din țară, scriitorii români contemporani din afara granițelor nu se sfiesc să-și exprime direct sentimentele față de pământul natal (Iubesc țara în care m-am născut) și, de aceea, între frustrare, nostalgie și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. 48. Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49. Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămîneți în cetate pînă veți fi îmbrăcați cu putere de sus." 50. El i-a dus afară pînă spre Betania. Și-a ridicat mîinile, și i-a binecuvîntat. 51. Pe cînd îi binecuvînta, S-a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer. 52. După ce I s-au închinat, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
se colorează pigmentul de atâta căldură. N-o deschid, să mă pici cu cremă de anșoa. Nu renunț la grade așa cum nu renunță generalii. Caută și tu motive mai speciale. Păi, turturică scumpă, s-ar putea să vină cineva de sus... Primul Ministru? Nu, bombonică cu susan, e vorba de Anul Nou! Poa’ să fie și Președintele Kurdistanului, eu nu deschid, c-a zis și la radio chestia cu genomu care poa’ să schimbe omu ca la ciuperci. Deschizi pentru ăl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
I-a fost adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în zbor, unind Cerul cu pământul și cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus/ Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Căci Domnul meu, născându-se smerit, a unit Cerul cu pământul, Dumnezeu făcându-se Om, ne-a îndumnezeit pe noi și ne-a ridicat la Cer! O văd pe Sfânta Preacurată
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
spun eu când poți pleca. Până atunci, am să te veghez zi și noapte, ca să-ți pot alina sbuciumul. Și ar mai fi ceva de adăugat... Ce ar mai fi, sfințite părinte? Tu ai de îndeplinit o poruncă venită de Sus...Ți-a spus-o chiar țiganca despre care mi-ai vorbit. Până n-ai să duci la capăt treburile pe care le ai de făcut, n-ai să ai liniște și nici n-ai să poți pleca de aici... M-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
1749 (7257), cu o noutate. Citește-o, te rog!” Din cuprinsul acesteia aflu că mitropolitul poruncește preotului pus mai mare peste bisericile: „Sfeti Nicolai, și la Sfânta Vineri și la Sfeti Sava” ca pentru „copiii prostimii, din trei ani în sus...să faceți izvod, anume să margă să învețe carte, adică învățături creștinești; care ar fi de mazil, de neguțitoriu și de alte bresle de cinste să margă să învețe. Însă de vârstă de la trei ani în sus, până la 12 anii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la „don’ plotoner” că Lică va urma „liciul” să se facă „profisor” și de asta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mișcându-se de la stânga la dreapta. Punea alți studenți să poarte ochelari prismatici până când asimilau ca fiind normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care-și zdrobise șira spinării într-un accident de motocicletă. În cădere, Jeffrey fusese proiectat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezvăluie nenumăratele feluri în care se pierdeau aceste semnale. Spulberate la fiecare articulație - spațiu fără dimensiune, efect înainte de cauză, cuvinte desprinse de cadrul lor de referință. Să le arate cum era posibil să dispară cineva în neglijență spațială, să încurce susul cu josul și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în sus pipăind. Atinse o suprafață plată. La mai puțin de douăzeci de centimetri de pieptul său, calculă el. Și când încercă să se ridice și împinse, aceasta se dovedi a fi un ceva neted, solid, care nu ceda. ...Exact ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zise: — Lasă asta pe seama mea, Hector. Monboddo o s-o semneze. — Ar fi de dorit să nu plece fără viză, spuse Munro. — Dă-mi cerneala, o să-i ștampilez. Munro deșurubă măciulia bastonului îîn formă de aripi întinse) și-l întoarse cu susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mai bine dă le dracului de trepte. Câte mai sunt, până la capăt, unde o să se aleagă praful și pulberea de noi ? Cât o să mă mai chinuiesc ? Dacă vrei să știi, fac ceva pe ele de trepte și de cercuri, pe susul și pe josul lor. M-am săturat. Dacă vrei să știi, nu e greu, e îngrozitor, așa, de unul singur. Cunosc figura : cineva mă conduce, din mine. Sunt propria mea proiecție, un cretin care nu vrea să ajungă nicăieri și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Mi se făcuse rușine, dar să lăsăm... (Învățasem singur să gândesc cu mâinile.) „Poate ar fi vremea să recapitulăm“, am spus. „De la gura unuia la urechea celuilalt se naște, vrând-nevrând, o balanță...“ Domnul Sima s-a uitat o clipă în sus și a lăcrimat din pricina luminii prea strălucitoare. „Acum“, a oftat el, „sunt prea bătrân ca să mai recapitulez, mi-a crescut păr pe urechi, se vede cu ochiul liber...“. Apoi s-a aplecat spre mine. „Uită-te în urechea mea“, a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
arătător, arată o personalitate cu șansă erotică; dacă linia inimii are ramificații pe sub degetul mijlociu, arată o personalitate cu șansă onoruri, bogății; dacă linia inimii are ramificații în sus, arată o personalitate cu șansă; dacă linia inimii are ramificații în sus/arată o personalitate fără șansă; dacă linia inimii este scurtă, arată o personalitate lipsită de sensibilitate; dacă linia inimii este neclară, arată nehotărâre; dacă linia inimii este o linie lungă și bine desenată, va trimite spre o persoană specială, cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de discret. Părăsi cu demnitate odaia. Grigore Popa începu să râdă. ― Aici ai zbîrcit-o, tanti! observă decepționat Matei. * Pe masă nu se afla nimic. Valerica Scurtu se lăsă fără puteri pe marginea patului. Atinse trupul lui Panaitescu și sări în sus urlând. Melania Lupu o dojeni plină de menajamente: ― Ți-am spus, draga mea, să te odihnești. În plus, trebuie să te gândești cum vei explica domnilor de la Miliție faptul că nu te-ai dus azi la serviciu. Femeia dădu din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de caracter „barbar“. Astfel, inventarul mormântului unei femei, al cărei schelet a fost deranjat de un alt mormânt din secolul VI, se prezintă astfel: în poziție normală nu a rămas decât partea inferioară a corpului, restul oaselor de la bazin în sus fiind strânse și puse în partea dreaptă a trupului. Podoabele, câte s-au mai găsit atunci, au fost masate între oasele-pachet. Obiectele de inventar sunt constituite dintr-un colan din sârmă de bronz, doi cercei rotunzi din argint, o fibulă
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
împroșcând totul în jur determinară o schimbare imediată de tactică. Scopul lui nu mai era acum să găsească obiectul, ci să mascheze intențiile misiunii. Ziad intră din nou în birou și, renunțând la meticuloasele lui verificări, întorcea acum locul cu susul în jos. Trase afară toate sertarele, răsturnându-le conținutul, negăsind nimic. Apoi dărâmă dulapurile, după care mătură birourile dintr-o mișcare a brațului, toate obiectele luându-și zborul. Apoi sparse toate geamurile cu pistolul. Se întoarse spre Marwan și Daoud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al treilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur și să te Înverșunezi Împotriva altora, ci și să devii irațional. De Îndată ce o femeie simțea o ură justificată, lumea se Întorcea cu susul În jos, iar absurdul părea dintr-odată perfect rațional. O, dulce răzbunare. Revenirea era un plan pe termen lung, o investiție care aducea profit În timp. Însă putea să-și ia mult mai curând revanșa. Primul impuls al lui Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată. Demult, tare demult, Într-o țară nu foarte-ndepărtată, pe când sita trecea prin pai, măgarul era crainicul orașului, iar cămila bărbierul... pe când eram mai bătrân decât tata și Îi Împingeam leagănul când Îl auzeam plângând... când lumea era cu susul În jos, iar timpul era o roată care se Învârtea iarăși și iarăși, astfel Încât viitorul era mai bătrân decât trecutul, iar trecutul era la fel de tânăr precum câmpurile abia semănate... A fost odată ca niciodată. Creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Jilava, n-am spus nimic părinților mei, am stat doar trei ore acasă după o lipsă de 12 ani, în care ei nu au știut de existența mea doar de la raziile polițiilor diferitelor jud. am plecat totul era parcă cu susul în jos, stâlpul meu, baza mea, nu mai era dar m-am înșelat de câte ori, eram într-o situație limită strigam, nea Gică și venea cu atâta vijelie și putere că nu pierdeam niciodată, am tăiat pe foarte mulți în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bine că o să-i găsească după cum îi lăsase: slugi boierești de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la ani-lumină - iar el se afunda inexorabil În nisiparnița aia cu dimensiuni omenești pe care nimeni nu se va gîndi s-o Întoarcă cu susul În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el, pe care marea Începuse să-l acopere. Îl văzu dislocîndu-se sub asaltul valurilor, apoi pricepu că se lăsase păcălit de o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]