2,825 matches
-
legați și însoțit de împărăteasă și Prințesa Florilor. În urma lui, începură să se adune din ce în ce mai mulți supuși, care, auzind vestea sosirii primului născut al împăratului, erau curioși să vadă cui avea să-i lase acesta frâiele Împărăției Adâncurilor. - Ai venit, suspină împăratul când îl văzu pe Azur înaintând spre patul său de suferință. Tăcu apoi dând cu ochii de prima lui împărăteasă. - Am venit și trebuia să o fac mai demult. Nu termină bine de zis aceste vorbe că îl și
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
care cale de sustragere nu mai există: „Au înflorit salcâmii fără noi/ Când m-ai zidit în urmele de ploi/ Ți-eram sărut, și adevăr și-eram,/ Tu m-ai ucis pe-ntâiul nostru ram!” (De-ai ști câți spini suspină-n trandafiri). Uneori, iubita uită de setea ei de absolut și, asemenea fetei din eminesciana Floare-albastră, vrea să-l aducă, pe cel cufundat în stele și-n ceruri ’nalte, cu picioarele pe pământ, scop în care îi propune clipe de
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
în Universul vieții, Mă-nchin petalelor de crin, Mă-ngrop cu anii tinereții. Din urmă ceas azvârl în clopotul nocturn Ca o nălucă-n cel din urmă ceas, Din clopotul nocturn că o năluca azvârl În ceasul cel din urmă, suspinând. Asculta îngerii din noaptea regasirii, Învață-i să gândească omenește Încearcă-ți visele-amintirii, Aruncă piatră morții pamanteste. Te vreau din dragoste, mi-ești scump odor, O inimă ce bate încă, al meu amor, Privesc răpus de nobilul fior Revin apoi
ASCULTĂ ÎNGERII de COSTI POP în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371562_a_372891]
-
după mine se ține și nu mă ajunge!!! Cine mă minte! Mă ademenește... Mă separă... Mă... fără de cuvinte. Acolo unde nimic nu este.... Și nu e nici măcar într-o poveste... Cine e invitat în adâncurile mele și se rătăcește.... Cine suspină fals suspin (și o face bine, credibil).... Cine se satură de mine După ce a început să mănânce din mine...... Cine are sete și nu mă bea... Deși vede izvorul cum susură... Și aerul și marea, oceanul, cum freamătă toate... Cine
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
dor mărunt... Nu-mi spune că mă înțelegi, Nu-mi spune-adesea că îți pasă, Eu știu că rece tot te lasă... Nu încerca să mă convingi! Pe lumea asta doar acela, Care a plâns cu-adevărat, Care în noapte-a suspinat Poate-nțelege ce-i durerea... Dar el nu îți va spune-n veci Că te-nțelege, că îl doare, Doar înainte de culcare Va lacrima la rugăciune, Va face asta pentru tine, Tăcut, cu lacrimi, cu suspine, Știind durerea ce-a
N-AI CUM SĂ ÎNȚELEGI... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371618_a_372947]
-
ei așa, amical, cum se cuvine la o masă cu ștaif, prin ușile deschise larg pătrunse moartea. Atmosfera îngheță iar moartea, înfășurată în mătăsuri negre, păși elegant printre resturile de pe podea și făcu o reverență impecabilă în fața celor doi. Regele suspină ușurat! De fapt nu era chiar moartea, era doar ministrul de externe, prințul Talleyrand, vestit pentru machiaverlâcurile sale dar și pentru admirabila lui abilitate de a trăda pe oricine. - Prea bunilor stăpâni, rosti el afișând un zâmbet la care dacă
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
într-una din zile Limax, cel mai gras melc din colonie. Hărnicel s-a întrecut cu gluma. Chiar azi am văzut în livadă o pasăre! - O pasăre, strigară speriați ceilalți melci în cor. - Chiar așa! Vom ajunge să fim mâncați, suspină dramatic Limax, asta, bineînțeles, dacă nu luăm de îndată măsuri. - Dar... ce putem noi face, întrebă Helix, un melc mic și subțirel? Se adunară cu toții la ceas de seară printre florile de Regina Nopții ca să se sfătuiască ce e de
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
mă supăr iar! După ultimele cuvinte, rostite cu o ușoară tentă de omenie, s-a plimbat prin cameră măsurând-o de câteva ori de la un perete la altul, fără să o privească pe fată cum se îmbracă încet, tremurând și suspinând înfundat. Părea mai liniștit după mișcarea asta. S-a așezat greoi la masă, a sorbit câteva înghițituri din sticla de coniac și a întors capul după fata care stătea temătoare, gata îmbrăcată, pe marginea patului, cu mâinile împreunate pe genunchi
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
-o cu o privire rece și batjocoritoare: - Îmbracă-te și fă ordine în cameră. Plecăm. Te duc la mine acasă, târfulițo. Ai scos o vorbă, te-am terminat! Ai înțeles? Și, pentru că fata nu ridica ochii către el și decât suspina, a tras-o de păr și a țipat la ea: - Ai înțeles, târfă? Iuliana a reușit să miște capul în semn de aprobare și un "da" scăpat cu durere s-a auzit înăbușit printre suspine. S-a îmbrăcat încordată, cu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
farfuriilor. --Când plecăm șefa, se tângui Sofica. Sunt moartă de oboseală. Am să adorm din picioare. --După ce v-ați făcut suma? Ia, tu și Raluca! Scoateți bacșișul din chiloți, nu încercați să mă prostiți! Cele două scoaseră bancnotele albastre suspinând: chiar pe toate, șefa? Noi de ce ne chinuim? --Ce, mă, ați uitat regulamentul? Credeți că nu v-a urmărit Umflatul? Iar vreți scandal ca data trecută? Cele trei izbucniră-n plâns. --Am ajuns niște sclave, șefa! Până când? --Până o să vă
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
Pe obrazul trist al zării... Și așteaptă să deschidă Ușa încuiată a lumii. Cald, sfios, lacrima scrie, Cântec dulce de iubire Sacadat se mai aude O chemare ... și un nume. Și de-aodată se-mpreună Cerul cu pământul tot Și îmbrățișați suspină, Un salvat și-un Salvator. Bate cald la ușa vieții Fiecărui pământean Prințul cerului! Mesia! Să le dea cerescul har. Șoapta vieții de se-aude În sufletul tău ce-i trist.. Lasă lacrima să cadă Și deschide-i azi lui
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
Ca pe-o vită, ca pe-un pom, Că nu sunt nici sfânt, nici astru, Sunt un amărât de OM. Mi-ai dat suflet să mă doară, Să mă-ndemne, să tânjească, Să-l păstrez ca pe-o comoară, Să suspine, să iubească; Mi-ai dat inima să-mi zburde, Să se-aprindă nebunește Și să-mi dea povețe-absurde: „Viața-ți trece, deci... iubește!” Mi-ai dat trupul să se ceară Mângâiat, atins, vrăjit, Să se teamă să nu piară Insuficient
DOAMNE, SUFLETUL SĂ-MI IERȚI ! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375087_a_376416]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cerne cerul peste lume, albul iernilor de ceară Și-am uitat de vara noastră și de-albastra primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
William Shakespeare -trad. adapt.- Ce grele-mi șunt picioarele-mi pe drum cand știu că mă îndepărtez de tine mile las în urmă și gându-mi-scrum ce ma apasă, în inima lăsându-mi doar suspine Mă poartă-un animal în spate, eu insumi, obosit și trist i-apăs cu ale mele sentimente-albastre crupa-i curbata, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l
SONET 50 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373843_a_375172]
-
marea zi de marți din Săptămâna Patimilor Aștept,Iisuse,să îmi bați în poartă și tremur fiindcă nu sunt pregătit. Sufletul meu îndeajuns nu iartă și untdelemnul încă nu-i sfințit. M-asemăn cu fecioarele nebune ce au rămas afară suspinând, căci nu am strâns destule fapte bune, iar milostiv am fost din când în când. N-am dat nicicând cămașa de pe mine, n-am alinat întruna orice plâns, am făcut, Doamne Sfânt,prea puțin bine, doar pentru-al meu folos
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373855_a_375184]
-
Într-un alt album se regăsesc versurile: „Doamne, iert, c-așa spui Tu,/ Da’ mă doare sufletu’/ Că cine știi mă opresc/ Fata să nu mi-o iubesc,/ Mi-o făcut gard la grădină/ Să n-o mai văd cân’ suspină!/ Oi rupe scânduri din gard/ Și la ea tot merg cu drag!”/ Pesemne e un cântec ce vorbește despre frământările tale de mamă, prin care ai trecut! Este interesantă alcătuirea textelor acestor cântece. Împreunate într-o ordine se poate spune
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
din viața noastră?... Dar te vreau Să rămâi la masa ta! Nemurirea, tu mi-ai vrut? Nu știam, eram copilă... sufletul ți-am dăruit... Ai jertfit a mea iubire într-o joacă fără milă; Erai frumos ca Adonis; inima mereu suspină. Iar tu dacă-ncercai și vorba îmi luai de bună. Și-nodam firul atunci, astăzi eram împreună... Dar voiai ca armonia și iubirea mea curată, S-o pictezi și să rămână, iar la mine niciodată Nu gândeai, îți plăcea tabloul, eram
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CHITARĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului CHITARĂ Cum trece toamna și se face seară, Coboară ceața peste luna plină, Se-aude-ncet, cum plânge și suspină, Pe corzile vibrânde, o chitară. Și de la muguri până la tulpină, Tot pune sunete pe zi și vară, Să ușureze-a inimii povară, Pe care-abia mai poate să o țină. Și cântecul, ce pleacă de pe strună, Dezleagă-n suflet piedici și
CHITARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374101_a_375430]
-
de drumuri în care ne-am despărțit, m-am oprit. Pașii tăi se pierdeau, îngropați în nisipurile vieții. Unde să mă duc? Unde să te caut? Am început să te strig, dar vocea mea se înecă în nisip și ecoul suspina plângând, ca răspuns. Și m-am intors... Drumul era lung și greu, iar noaptea gândurilor de nepătruns și dorul istovitor... Am lăsat timpul să moară... Cenușă lui mă arde și mă doare iar sufletul mi-e rană ce urlă, atunci când
NISIPURILE VIETII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374086_a_375415]
-
Risipind, pe cel pur, Deopotrivă cu cel maculat Și pe cel împăcat laolaltă Cu cel neostoit de suspin... Mi-amintesc doar că Am trecut pe acolo cu gândul, Iar mai apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am rătăcit, Am suspinat, dar n-am plâns.. L-am lăsat acolo pe cel iubit- Să rămână să plângă Și mai apoi să uite trecerea mea... Referință Bibliografică: Am trecut... / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017
AM TRECUT… de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375365_a_376694]
-
roși ca focul, ochii ca viorelele și niște pistrui mărunți ca niște grăunțe de aur pe toată pielea. Deja ne-am înțeles să ne cununăm la vară. Cum veni și rândul Săndruțului Oiții, amețit de tăria din paharele golite, acesta suspină: - Eu nu am nevoie de nici o fătucă, fie ea Florică sau Viorică, pe mine mă iubește o fată cum nu e alta, păr de aur, ochi de diamante, atingere de zână, pungă plină. Auzind cuvintele Săndruțului, ceilalți doi flăcăi își
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
pe care le purta acum? Stătea ore în șir închipuindu-și că era o prințesă ca toate prințesele, într-un palat strălucitor, dansând într-o rochie verde brodată cu perle și având ca partener un prinț înalt și frumos. Ah! Suspina Cora și își lua coșul cu ierburi pierzându-se printre copaci, la fel de posomorâtă ca o zi fără soare sau ca o noapte fără lună. De ce trebuia să fie vrajbă pe Pământ? Nu puteau trăi toate făpturile în pace și prietenie
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂND NOAPTEA COBOARĂ Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului autor: Lili Negulescu Coboară noaptea, cerul scânteiază De stele vesele și lucitoare... Suspină dulce o privighetoare Iar vocea omenească încetează. În voie roua cerului se-așează, Și flori, si iarba din răzoare, Talazu-n mari, făptura muritoare Adorm și dorm...nimic nu mai veghează. În pietul meu n-a adormit iubirea, Ce, se strecoară
CÂND NOAPTEA COBOARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375541_a_376870]
-
dedica Și îi jură fiecare Luna de pe cer să-i dea! Dar, sfioasa Viorică N-are ochi pentru niciunul, Ochii umezi și-i ridică La Luceafărul, nebunul. Sub salcia curgătoare Și cu glasu-i numai miere Îi cânt-o privighetoare, Ea suspină în tăcere. Nu o lasă suferind Nici căldura de la soare. Cad petalele pe rând... Primăvara-i trecătoare! Referință Bibliografică: Primăvara-i trecătoare / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII, 28 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
PRIMĂVARA-I TRECĂTOARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375619_a_376948]
-
marea zi de marți din Săptămâna Patimilor Aștept, Iisuse, să îmi bați în poartă și tremur fiindcă nu sunt pregătit. Sufletul meu îndeajuns nu iartă și untdelemnul încă nu-i sfințit. M-asemăn cu fecioarele nebune ce au rămas afară suspinând, căci nu am strâns destule fapte bune, iar milostiv am fost din când în când. Am dat prea rar cămașa de pe mine, n-am alinat întruna orice plâns, am făcut, Doamne Sfânt, prea puțin bine, doar pentru-al meu folos
RUGĂCIUNE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371799_a_373128]