2,234 matches
-
lor? Eram departe de casă, departe de ceea ce reprezentasem la un moment dat și eram siliți să ne redefinim în fața celorlați și a noastră. Ție nu-ți lipsește nimic? mă întrebă cineva luându-mă pe nepregătite. Nimic după care să tânjesc. Îți place aici? Îți place ce faci? E mai bine ca-n locul din care vin. Cum adică? Mâncarea e proastă, somnul puțin, ne muncesc ăștia ca pe robi fără să ne ofere nimic la schimb și tu spui că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia aceasta devenea tot mai transparentă datorită fardurilor pe care le folosea și puteai să vezi prin ea mult mai ușor. Un sat-himeră Îndepărtat, Învăluit În ceață... Înainte de a fi ceea ce sînt acum, tînjeam după el - un sat Îndepărtat, pierdut printre copaci, unde mi-am petrecut cîteva zile. Dar pentru că Îi era atașată o ramă de tablou, se transformă În peisaj și știind că e peisaj, deveni transparent. Dacă s-ar Înlătura rama, ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de fel de clienți: bărbați sau femei, bogați sau săraci. Clientul nu e decît un bagaj care spune mai multe prostii decît orice altă ființă umană. Te ciocnești În fiecare zi de sute și mii de ființe, dar ajungi să tînjești după ele de parca ai alerga printr-un deșert pustiu. Cum pe mine mă atrage o astfel de viață, oricît de dezgustat aș Îi, probabil că n-aș accepta alt fel de muncă, orice mi s-ar oferi. Trebuie să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și de aici în portul altădată cosmopolit. O lume anunțând porțile Levantului. Optasem pentru profesiunea de magistrat, fără vreo înclinație specială, cred, decât instinctul ce sălășluiește în fiecare din noi pentru înfăptuirea ideii de dreptate, a marelui echilibru după care tânjește orice societate. Simțeam, în schimb, nelămuriri ce se cereau scoase la iveală - dar ce împrejurări puteau fi acelea care să le determine și să hotărască descătușarea? Paralel cu anii de studenție, apoi cu profesiunea în care intrasem de curând, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cupluri pe care le vezi și care se cred fericite, dar fericirea lor e înșelătoare și pieritoare ca mireasma florilor de miozotis, pentru că nu-și sunt unul altuia împlinirea. Fiecare rătăcește căutând-o, ele sunt numai iluzia unității către care tânjesc, și vor rătăci încă mult, obositor și tragic, roade ale întâmplării, fiecare destinat unei singure împliniri, pe care nu o poate gândi, dar o simte ca lege fundamentală a existenței, și până atunci eroarea e piatra lor de căpătâi. Rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
convertirea realității la o viziune suprareală, ținând de puritate, adică de absolut. - Credeți? - Da. Pentru că dragostea nu este - nu poate fi - o relativitate, ea se justifică numai în absolut, iar absolutul este zona purității, poate chiar cea inițială după care tânjim de la Facerea Lumii. Dragostea vine de la Dumnezeu, e poate chiar esența Lui, de aceea e absolută, nu poate fi relativă, cum nu se poate imagina un Dumnezeu relativ. - Aproape că m-ați convins. Dar dacă este așa, atunci cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un an înainte, în august 1944, în noaptea aceea de neuitat pentru mine și generația mea ascultasem, la aparatul de radio, gâtuit de emoție mesajul tânărului rege prin care anunța națiunii armistițiul și trecerea țării alături de Națiunile Unite, spre care tânjisem încă de pe băncile liceului, când frontierele fuseseră negate și aruncate în aer. Marele nostru rege, care urca pe umerii lui tineri riscul acelei răscruci de Istorie. Eram mândru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - în sfârșit - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deci putea fie să nimicească timpul acela, în primul rând pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis, fie să-l revigoreze, ceea ce ar fi fost o aberație tragică pentru amândoi chiar dacă în noi am fi tânjit la asta. Dar ea îmi întrerupse gândirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se îndreptă spre fereastra ce dădea în curte, și, privind florile întârziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingându-mi cu tandrețe mâna dreaptă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unei noi ordini mondiale, după cum se exprima Mihail Gorbaciov. Dacă este așa, atunci rămâne de văzut în ce măsură popoarele Europei de Est își vor mai putea realiza aspirațiile de mai multă libertate, democrație și prosperitate, acea prosperitate Vestică, la care au tânjit cam 45 de ani. Când se referă la efectele integrării asupra prerogativelor esențiale ale statului de drept, unii analiști se întreabă dacă nu cumva Uniunea Europeană a devenit o "Nouă Uniune Sovietică". Este o teză care poate fi agreată fără dificultăți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mai știe nici Sanis nimic, n-are să știe decât Cel-de-sus! Iaca ce să faci. Trimite-l pe Sanis la Pașcani, la rabin... Să ceară și sfatul rabinului... Să spuie așa că fata a avut o patimă după un creștin - ș-acuma tânjește... Să-i ceară sfat pentru logodnă... El n-are să fie acasă, și noi avem să facem cum e bine... Nici să nu te temi, nici să nu știe nimeni... Mai ales la străini, la goim să n-ajungă vestea... Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajuns acasă. Alt nebun? — Nu. E întreg. —Viorrr? M-am gândit puțin. — Da. Cu siguranță simțisem un fior. —Mângâieri? — Oarecum. —Cu limba? Nu. Mă sărutase pe gură. Doar o senzație de căldură și apăsare și apoi dispăruse, lăsându-mă să tânjesc după mai mult. —Îți place? — Da. —Pe bune? (Deodată interesată.) În cazul ăsta, ar fi mai bine să-l văd și eu. Am strâns din maxilar și i-am susținut privirea. Nu e un Mângâietor Delicat. —Lasă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am pus câinele ăla de jucărie în pat, a zis Jacqui. Să-ți țină de urât. —Dogly? Mulțumesc. De îndată ce am fost sigură că au plecat de tot și că n-o să tragă cu ochiul prin gaura cheii, am făcut ceea ce tânjeam să fac de câteva ore bune - l-am sunat pe Aidan pe mobil. A răspuns direct mesageria, dar, chiar și așa, am fost atât de ușurată să-i aud vocea încât am simțit că mă scurg. —Aidan, am zis. Iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl amuza uniforma mea de serviciu. Ironia era că el încerca să submineze sobrietatea costumelor lui purtând cravate și ciorapi nostimi- reproduceri după Warhol, trandafirași roz, personaje din desene animate - iar eu tânjeam să mă îmbrac sobru, la costum. În timp ce eram online, mi-a venit o idee: o să-i citesc horoscopul ca să îmi pot face o idee despre cum se simțea. Stars On-line spunea, la Scorpion: „De obicei, aveți o atitudine filosofică față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luat cheile, dar la ușă m-am oprit și m-am întors la telefon. Voiam doar să îl sun pe mobil. Din nou. Plăcerea de a-i auzi vocea, chiar dacă era doar mesageria, era ca o gură de ciocolată când tânjești după ceva dulce. Capitolul 21tc " Capitolul 21" „Cel mai bun produs pentru ochi pentru marinarii de apă dulce.“ M-am chiorât la monitor și am luat o gură de cafea. Nu, cafeaua nu mă ajuta - fraza suna la fel de sinistru. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de scuba diving - a trebuit să stau puțin în faza de decomprimare, apoi ceva mai mult ascultând scuzele jalnice ale lui Codependent, fără îndoială întregul incident îl făcuse să se simtă foarte prost, n-am văzut niciodată o persoană care tânjea mai mult după atenție - am sunat-o pe mama să-i mulțumesc că m-a născut și ea a zis: —Aveam de ales? Erai înăuntru, cum altfel ai fi putut să ieși? Apoi i-am zis că mă mărit. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de el. Și cum puteam să cred pe cineva care descria ceva drept „scandalos de frumos“? Și totuși, de când începusem să citesc cărțile astea, mă uitam peste tot după fluturi sau porumbei sau pisici ciudate care să apară din senin. Tânjeam după cel mai mic semn că Aidan era încă alături de mine, dar, deocamdată, nu văzusem nimic. Oamenii spun că lucrul pe care nu-l pot accepta este finalitatea morții. Dar ceea ce mă sfâșia pe mine era că nu știam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă s-au dus cu adevărat în rai (sau în iad - Buni Maguire era cu siguranță un mușteriu pentru locul cu pricina). Acum mă vedeam obligată să meditez la viața de apoi, și lipsa oricărei certitudini mă înspăimânta. În adolescență, tânjisem după o comuniune cu un soi de ființă spirituală. Nu cu Dumnezeul catolic din copilărie, pentru că asta ar fi fost ceva mult prea banal, oricine ar fi putut avea asta (dacă trăia în Irlanda). Dar divinitatea nelămurită, multifuncțională, ce domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că ai mai mulți bani decât Dumnezeu. Tessie: Nu era vorba doar de bani. Era... șo pauză melancolicăț... era puțină distracție. N-a mai fost nici o vărsare de sânge cum se cuvine de secole... reîmpărțirea Dublinului, fiorul războaielor asupra teritoriului... tânjeam după asta... Eu: Ați vrea să fiți mentorul meu? Tessie (studiindu-mă): Promiți puțin. Dacă ai fi împușcat câinii atunci când te-au mușcat, aș fi fost interesată s-o fac. Eu: Am fost cât pe-aci. Dar încercam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu toții veșmintele în cabine, lângă ușa de intrare, apoi se adună goi, fără nici o rușine. Tinerii școlari vorbesc despre dascăli, își povestesc năzbâtiile, trecând sub tăcere bătăile la fund căpătate mai apoi. Adolescenții vorbesc despre femei, acuzându-se reciproc că tânjesc după una sau după alta și fălindu-se fiecare cu isprăvile amoroase. Adulții devin mai rezervați la acest capitol, dar fac schimb de sfaturi și de rețete menite să amelioreze eforturile trupului, subiect inepuizabil și mină de aur pentru șarlatani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr oranez care critica în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi spui? — Va trebui să profiți de rivalitatea lor și să-i stârnești unul împotriva celuilalt. Divide et impera... Valens îl disprețuiește pe Caecina, considerându-l încrezut și superficial. Caecina, la rândul lui, urăște firea vicioasă a lui Valens. Fiecare tânjește să aibă supremația asupra celuilalt. Soldații îl preferă însă pe Caecina, pentru că e înalt și frumos, pentru că nu-și alege cu grijă hainele și are un farmec irezistibil. Antonius îi aruncă femeii o privire plină de curiozitate, dar tăcu. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am înghesuit în punga luată pe gratis. M-am arătat pe Sixty-Sixth Street cu vesta jilavă de sudoare, cu niște bermude până la genunchi, ciorapi negri și espadrile scâlciate. Dacă mă gândesc mai bine, arătam exact ca toți ceilalți. Ființa mea tânjea după întuneric și liniște, dar soarele funcționa cu motoarele la capacitatea maximă, în timp ce eu țipam după un taxi în febra galbenă a Broadway-ului. Nu există decât o singură cale dacă vrei să devii un bătăuș bun: trebuie să te bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Miroase a burlac, a burlăcie: până și eu o simt (nu lăsa singurătatea să îți intre în casă, în oase. După un timp singurătatea îți va pătrunde în oase). Ca un adolescent, tremurând și cu gura deschisă, sărmanul meu apartament tânjește după o prezență feminină. Același lucru mi se întâmplă și mie. (Capotul ei, cremele hidratante, caseta cu bijuterii din sertarul cu desuuri - nu mai sunt aici, toate au dispărut.) În casa mea sunt îngrămădite covoare crem, o canapea acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]