KorAP: Find »[drukola/base=târî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...232 >

5,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

terenul de lângă el. Urca într-o pantă destul de abruptă undeva în spatele său. Asta însemna că probabil drumul se afla în direcția aceea. Încercă să se ridice în picioare dar tălpile îi alunecau pe frunzele ude de pe jos. Începu să se târască în genunchi la deal. Nici nu mai ridica mâinile de pe pământ, și le târa printre frunze, pipăind cu grijă terenul din față. I se părea că face un zgomot teribil în timp ce se deplasa, așa încât se hotărâ să se miște mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că probabil drumul se afla în direcția aceea. Încercă să se ridice în picioare dar tălpile îi alunecau pe frunzele ude de pe jos. Începu să se târască în genunchi la deal. Nici nu mai ridica mâinile de pe pământ, și le târa printre frunze, pipăind cu grijă terenul din față. I se părea că face un zgomot teribil în timp ce se deplasa, așa încât se hotărâ să se miște mai încet. Spera să simtă la un moment dat șanțul de pe marginea drumului iar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să calce în el fără să își dea seama. Putea să cadă și, de data asta nu mai știa dacă va avea din nou norocul să nu mai pățească nimic, să scape fără să se rănească. Continuă deci să se târască înainte spre drum, sau, mă rog, în direcția în care credea el că se află acesta. Atunci auzi bufnitura. Încremeni pe loc cu inima bubuindu-i în piept. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Ceva mare și greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ancestrale se trezeau în el, vrând să iasă la suprafață. La început crezuse că i se pare, dar apoi sunetul se auzi din nou. Cristi se opri și ascultă atent. Pe dalele de ardezie ale trotu arului din spate se târa ceva foarte greu. Un clinchet ca de metal răsuna tot mai aproape în urma lor. Luată prin surprindere de oprirea bărbatului, Ileana se desprinsese de brațul lui Toma și mai făcuse doi pași. Se întoarse mirată spre el și îl privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pur și simplu plecase pe picioarele lui spre casă. Dar dacă Toma era cel ce avea dreptate și nu Pop și, în nici un caz nu era vorba de simple dispariții, ci de un asasinat? Atunci, atacatorul l-ar fi putut târî pe băiat oriunde pe munte. Ipoteza aceasta i se părea tot mai atractivă lui Cristi și se decise să o verifice de îndată. Ajunsese deja în locul unde găsiseră camionul. Privi înspre versant, încercând să ghicească pe unde ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și strigă pe țigănește ceva. În afară de femeia care se zbătea mai departe la pământ, ceilalți se liniștiră pe loc. Starostele făcu un semn scurt din mână și doi bărbați se repeziră la femeie, ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai auziră ceva timp, după care încetară de tot. No, vezi dom' șef? rosti țiganul îndurerat. De aia plecăm. Nu mai suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
frunzișul des. Gâzele zburau printre firișoarele de praf ce jucau în lumina ce cădea pieziș de sus. Se auzea ciripit de păsărele și foșnetul vântului printre crengi. Căldura încă nu se întețise, era plăcut sub umbra copacilor. Ileana se juca târându-și din când în când picioarele printre frunzele veștede de pe jos. Dacă n-ar fi fost în misiune de căutare, chiar i-ar fi plăcut excursia pe munte. Era în concediu, alături de o femeie frumoasă și natura arăta excelent. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în picioare trăgându-l după el. No, hai! îi spuse el repezit. Trebuie să pornim după ea! Vâlva, ori ce altceva o fi fost arătarea aceea, dispăruse după peretele de piatră. Bătrânul îl apucase pe inspector de braț și îl târa după el. Mergeau foarte repede iar lui Cristian îi venea tot mai greu să se țină de moșneag. Își mișca picioarele într-un ritm alert, străduindu-se să nu rămână în urmă, însă era clar că nu va fi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe lângă ei, oprindu-se însă la câțiva pași în jurul lor. Semănau cu limbile unui foc rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste ei și acum se târa repede pe drum în cealaltă direcție, la deal. Calistrat porni și el după ea, îndemnându-l pe inspector să-l urmeze. Ești bun de momeală, spuse el, a pus botul. Acum crede că am fugit în partea cealaltă. Va trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil că se pregătea să se repeadă peste ei. Era culcat cu capul în jos spre fundul vâlcelei și mai mult aluneca la vale decât se târa, căutând cu disperare toiagul. Nu-l mai auzea pe Calistrat, de fapt în acel moment nici nu-l mai interesa ce face acesta, important era să pună mâna cât mai repede pe obiectul acela de care depindea viața amândurora. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai îl atinsesem cu vârful degetelor și mă pregăteam să-l apuc. Tu erai undeva mai departe, făceai o hărmălaie asurzitoare, târându-te la vale, încercând să-l găsești și tu. No, în clipa aceea, parcă a prins viață. L-am simțit cum mi se smulge dintre degete și pleacă de lângă mine. Vrei să spui că nu l-am găsit? Atunci, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin semeți, la fel de pietroși și pustii. Se opinteau acum peste un muncel abrupt și mașina de teren se târa de-a lungul drumului accidentat. Motorul trăgea din greu dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la destinație și mai aveau o mulțime de mers prin pustietate, dar partea cea mai grea a traseului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din interior. Încerca să zărească ceva acolo dar nu reuși să vadă nimic. Doar răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se freca de pereți imediat dincolo de intrare, încercând să se târască afară. Instinctiv, Cristian făcu un pas înapoi strângând cu putere toiagul în mâini, vâlva știa că era acolo, îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea din peșteră și era convins că dacă întindea mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că fiecare mișcare amplifica și mai mult alunecarea pietrișului, începu să dea din mâini și din picioare. Încerca să se întoarcă în așa fel încât să alunece cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
văd cum am putea să o facem. Poți să te miști? Foarte puțin. Fii atent la mine! Faci exact ce fac eu. Cu un efort care îl slei aproape de puteri, se ridică în șezut. Apoi, cu mișcări greoaie, inspectorul se târî până la marginea încăperii și rămase acolo cu spatele rezemat de perete. Simion Pop se strădui și el să-l imite. După clipe lungi, care nu păreau să se mai sfârșească, era alături de ginerele său. Din cauza efortului, gâfâia puternic, aproape își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl cuprinse când în palma dreaptă simți atingerea bine cunoscută. Reușise din nou, chemase toiagul la el și acesta venise, ascultător. Era înconjurat de lumina verzuie pe care o știa foarte bine. Exact la timp, pentru că vâlva trecuse de prag, târându-se prudentă spre el. Nu-i despărțea o distanță de numai doi metri. Negura umpluse tot containerul și se pregătea să-l învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și-l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sînt gemene (gîndea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sînt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

În depărtare. Îngropat În lumina arămie proiectată de veioză, m-am scufundat Într-o lume de imagini și senzații cum nu mai cunoscusem nicicînd. Personaje ce mi s-au Înfățișat la fel de reale precum aerul pe care-l respirau m-au tîrÎt Într-un tunel de aventură și mister din care nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
vlăstar un lapte bătut, că are de crescut. Ah, și aduceți cîteva feliuțe de șuncă, dar să nu fie ca acelea de mai Înainte, da, că pentru cauciuc există casa Pirelli, a răcnit librarul. Ospătarul a Încuviințat și a plecat, tîrÎndu-și picioarele și sufletul. Ce v-am spus eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
faună. Am urmat-o pe Bernarda printr-o galerie debordînd de frunziș și de specimene de la tropice, care alcătuiau o adevărată seră. Geamurile galeriei cerneau o lumină aurită de pulbere și aburi. Suflul unui pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali În culori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
gîndul că o pusesem În primejdie pe Clara atunci cînd Îi dăruisem cartea lui Carax. Am ajuns În piață ud leoarcă. Am alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe strada Fernando. Mi s-a părut că zăresc contururi de umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe Santa Ana și de la locuința familiei Barceló. Unul dintre vagabonzi Înaintă spre mine, murmurînd dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-a Înșfăcat de guler și m-a tîrÎt afară din Încăpere. Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît am Încercat, n-am izbutit să mă eliberez din strînsoarea lui Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră. — Sufletul am să ți-l stîlcesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt cu ea pe scări În jos, rezemîndu-mă de ziduri, gîfÎind. Am ieșit afară scuipînd sînge și respirînd pe gură cu bulbuci. Frigul și vîntul Îmi cuprinseră hainele umede, mușcîndu-mă. Tăietura de pe față mă ardea. — Vă simțiți bine? Întrebă un glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
faceți o baie bună, fierbinte? zise tata. Apoi, dacă poftiți, o să mergem pe jos pînă la Can Solé. Fermín Romero de Torres bîigui ceva neinteligibil. Tata, fără să-și abandoneze zîmbetul, Îl conduse spre portal și, practic, trebui să-l tîrască pe scări În sus pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]