8,375 matches
-
ziua aceea, ratează buzduganul care i se duce direct pe picior, pe care l-a pus în ghips pentru o bună bucată de vreme, dar atunci, pe loc, a îndurat, a spus tot ce avea de spus, cu mai multă tărie decât oricând și fiind - evident, din cauza unei probleme reale și nu a unei făcături - foarte bun în acea reprezentație. Grișa a jucat enorm, a fost de toate și era extrem de meticulos cu machiajul, cu costumele, cu glasul, cu tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cea proprie, fiindcă aceasta devine scop final. Acum știi, Sophie. Trebuie acționat în consecință. Rainer își înfige o unghie în palmă. Și‑ar dori îngrozitor de mult s‑o aibă pe Sophie, care la rândul ei o vrea cu tot atâta tărie. Numai că nu și‑o mărturisește. Rainer îi spune Sophiei că el e un animal de pradă, iar ea e prada. Sophie zice: Nu pricep despre ce‑i vorba. Nu vrei să vii și tu o dată să jucăm tenis? Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe de altă parte, folosesc incredibil de multe cuvinte, pe care nu‑ți vine să crezi că un singur om le poate cunoaște. Dar ei le cunosc pe toate. Rusaliile, spune elevul care e deja student, Rusaliile ne amintesc de tărie și de Sfântul Duh - sau ar mai fi și altceva la mijloc? Hans ciulește urechile, fiindcă e sigur că mai e și altceva la mijloc. Să fie iubirea pentru o fată? Forța iradiantă a acestui eveniment exclude pesemne orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și exploatatorul muncitorului împreună cu acoliții acestuia. Hans spune că Rainer spune că ideea de a fi parte a unui întreg e dezgustătoare. Pentru că omul e întotdeauna o individualitate și e complet singur, dar în același timp inconfundabil, ceea ce‑i conferă tărie. Mămica scoate un țipăt strident, nu fiindcă s‑ar fi tăiat, ci pentru că fiul ei a apucat‑o pe o cale greșită. Revino‑ți! Distrugi nevoile propriei tale clase sociale, Hans. Nu există nimic universal. În loc să‑i dorești unitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
femei care avea probabil de două ori vârsta Însoțitorului ei. Priveam scena cu interes, așteptându-mă ca bărbatul să se ridice enervat În orice moment. Cu toate că afară Încă strălucea soarele, amândoi beau fără gheață ceva ce părea a fi o tărie de culoare Închisă. Femeia Își duse la un moment dat un Marlboro Între buze, iar bărbatul se grăbi să-i ofere un foc. În momentul acela dinspre recepție se auzi zgomotul unor tocuri ascuțite, ce mergeau hotărât. În fața ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la asta. Pot să văd scrisorile de la fiul dumneavoastră? Întinzându-se spre un dosar de lângă șezlong, ea aprobă din cap și apoi ezită: — E necesar acest lucru? Să-i citești scrisorile, vreau să spun. — Da, este, am afirmat eu cu tărie. Bilețelele de la șantajist le mai aveți? Ea îmi dădu dosarul: — Totul este acolo, îmi spuse. Scrisorile și bilețelele anonime. — Nu v-a cerut nici unul înapoi? Nu. — Asta e bine. Înseamnă că avem de-a face cu un amator. Cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cadă pe un plan secundar, în subconștient. Taraful să cânte zi și noapte. Înființați mai multe brigăzi satirice. Organizați tombole. Revalorificați folclorul. La revedere. Tov. Roșca dădu încet din cap, apoi făcu semn tarafului să cânte. Nava se ridică în tării. Episodul 50 În sfârșit, acasă! Ce poate fi mai frumos, întorcându-te din spațiu și apropiindu-te de Terra, decât să vezi la un moment dat deslușindu-se în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Trece timpul, ca și noi. Suflet biet, lovit de soartă, Cu speranța ca și moartă, Te agăți cu disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri, fără frică, Lasă loc la bucurie, Să te-nalțe în tărie. Ochii sprijină-ți de stele, Să fugă clipele grele, Dornică s-atingi Lumina, Aruncă în hăuri tina. Dezvelită de-ntristare, Uită de cuvântul doare, Pune-ți aripi de speranță, Sufletul în siguranță.
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Blaga, câteodată de o rară puritate ("Întoarce-ți fața către părete și lacrima către apus") au mișcarea și descusutul literaturii profetice (nu însă și indiscreția). Versurile devin versete. Se poate condamna o vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri cu aparițiuni profetice, înseamnă cam același lucru. Lirismul rezidă în altă funcție, în întărirea unei moralități
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rânduri - "ființa îndelung încercată a Poeziei", "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza", "stări absolute ale intelectului și viziunii", "lirism absolut" etc. - nu situează decât "o pură direcție, un semn al minții". Consecvența sa constă, cum am mai spus, în tăria de a refuza stagnarea și o anumită poezie în act, oricât de mult s-ar apropia aceasta de stadiul virtual. Refuzurile sale nu sunt însă gesturi gratuite. Pe cât i-a stat în putință, Ion Barbu a scris poezia spre care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului cum se îndreaptă viscolul spre vise zăpezile spre soare în haine dalbe n-au loc șerpii și noaptea între sărbători ca între rugăciuni viața gustă din tării de sus noi din flori de dincolo de timp dacă tot trăim în exil dacă tot călătorim cu lacrimă de azi ne zăvorâm definitiv în sărbătoare. Referință Bibliografică: Poem de 3 ianuarie / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195
POEM DE 3 IANUARIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364309_a_365638]
-
echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oamneni, a atașamentului său față de țara aceasta și de Biserica strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos de cinstire și de recunoștință rugându
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
prinos de cinstire și de recunoștință rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locașurile cele cerești, în lumina cea neînserată a Slavei Sale! În încheiere, deci, voi susține cu toată tăria că eu personal, mă simt foarte împlinit și onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Părintele Arhimandrit Gavriil Stoica - mare personalitate a culturii și spiritualității noastre
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
octogonul devenit apoi stelara cristelniță pentru noi Jurământ ritual Deprivare senzorială,izolare Lepădare de inutilul exercițiu al nimicniciei Purificare Înălțare Din peșteri, bordeie pe căile oculte ale Căii Lactee. către Suprem. HISTRIA Cetate de piatră, drum de piatră Neam de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
meu geto-dac De dincolo de milenarul drum Pierdut adeseori în ceață și fum Aduse din Orhei, Cucuteni și Cusăuți Poposite în Hamangia și Pietroasa Trecând printre coloanele Histriei Până la ultimii născuți. Cetatăți de piatră, drumuri de piatră Neam antic, de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată ... ADAMCLISI Din grădina memoriei timpului Coboară gândurile. Împietrite în coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
primit dividende cât să trăiască fericiți cu tot neamul lor. Din păcate, am pierdut acel tren; sau ne-a fost furat; sau ne-a fost împins pe linie moartă. Nu mai interesează ce s-a întâmplat. Important este să avem tăria să o luăm de la început și să ne organizăm o viață obștească productivă, ne rezumându-ne la ceea ce putem smulge de la un stat sărăcit. Fapt pentru care îmi pun candidatura în acest scop și, fiindcă nu am de justificat nereușite
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
niște gogoșari murați. „Dai, bre... un gât de acritură, să mă dreg și eu puțin?”. I-am spus că poate să o bea pe toată. Și... așa a și făcut... plescăind de plăcere. Văzând că nu e rost de o „tărie” nu „staționează” mult, invocând că trebuie să se întâlnească cu un prieten care are să-i dea niște „biștari”. Ia scurta îmblănită, o îmbracă peste loden și pleacă... Peste cinșpe minute... bătăi puternice în ușă! Vocea lui Pîca: „Deschide bă... că
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
nu știi unde ajungi. Mai ales cum am trăit noi într-o societate debusolata, cea comunistă. Am trăit la voia întâmplării. Noroc că cineva de sus ne-a urmărit mereu, îndreptându-ne pașii pe cai norocoase. Pentru că eu cred cu tărie că cea mai mare bogăție e bogăția spirituală. Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Povestea unei fete care trebuia să se nască băiat, povestire de TITINA NICA ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11
POVESTEA UNEI FETE CARE TREBUIA SĂ SE NASCĂ BĂIAT, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364478_a_365807]
-
în toată natura. Păsările se iau la întrecere în triluri. Parcă simt și eu, prin vene un flux înnoitor de viață și bucurie de a trăi. Știu acum că e de la El, puterea și vigoarea ființei mele. El, Domnul este tăria, puterea, forța, energia și vitalitatea ființei mele. Prin El, se țin toate lucrurile în întregul univers. Moleculele mele sunt laolaltă din cauza Sa. Exist prin El.” Ce Dumnezeu minunat avem! Dragostea Sa se descoperă în natură, care este o sursă a
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
universal, spre consistență și acrivie științifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate și exactitate!... Cu vaste și avizate cunoștințe în cele mai diverse discipline culturale, istorice și teologice, Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ și foarte multă onestitate, noblețe și dârzenie sufletească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat și probabil, și invidiat!... El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probității sale intelectuale, morale și sufletești!... De aceea, a
TRECEREA ŞI ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA CEA VEŞNICĂ A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361273_a_362602]
-
esența adevărată a epocii: tirania maselor, a fricii, nu de Dumnezeu, ci de om, ruina adevărului, a moralei și a religiei, declinul omului ca ființă spirituală. Cu clarviziune remarcabilă Kirgegard surprinde exact esența spirituală, pseudoreligioasă, a comunismului. El notează: „Forța, tăria comunismului stă evident în ingredientul demonic, conținut în el, ca religiozitate, căci, demonicul conține și el adevărul, numai că e răsturnat.” Comunismul este o mișcare religioasă cu aparențe politice. El este politicul devenit religie, finitul convertit în infinit, comunismul este
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
naște din ele. Dacă aceasta lipsește, dacă încercările sau necazurile nu îl conduc pe pătimitor la smerenia adevărată, în deșert se fac cele dintâi 38. Necazurile ce vin asupra noastră au scopul de a ne proba, de a ne încerca tăria credinței și puterii noastre duhovnicești, dar, în același timp, ele dau firii umane tărie, răbdare, înțelepciune și nădejde. Referindu-ne la limitele încercărilor, o învățătură constantă a Părinților filocalici este că încercările vin asupra noastră, în limitele rezistenței noastre duhovnicești
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
pătimitor la smerenia adevărată, în deșert se fac cele dintâi 38. Necazurile ce vin asupra noastră au scopul de a ne proba, de a ne încerca tăria credinței și puterii noastre duhovnicești, dar, în același timp, ele dau firii umane tărie, răbdare, înțelepciune și nădejde. Referindu-ne la limitele încercărilor, o învățătură constantă a Părinților filocalici este că încercările vin asupra noastră, în limitele rezistenței noastre duhovnicești, a puterii noastre de a le suporta și proporțional cu păcatele sau virtuțile personale
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]