9,829 matches
-
domnu Arsu, a început să se smiorcăie Dică. Vă spun cine a început. - Spune, Dică, spune! Cine a început? Și Dică a început să toarne. După fiecare turnătură, domnul Arsu îl țintuia cu privirea pe cel turnat, șuierând: - Ieși la tablă! Cine a mai fost, Dică? Îngrozit, Dică s-a oprit la al treilea. Știa ce-o să-i facă cei turnați și a riscat: - Nu mai știu, domnu Arsu! - Nu mai știi? Treci și tu la tablă! Apoi i-a întrebat
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
turnat, șuierând: - Ieși la tablă! Cine a mai fost, Dică? Îngrozit, Dică s-a oprit la al treilea. Știa ce-o să-i facă cei turnați și a riscat: - Nu mai știu, domnu Arsu! - Nu mai știi? Treci și tu la tablă! Apoi i-a întrebat pe cei turnați. - Numai voi ați rupt caise, mă? - Nuu! Au mormăit cei trei, care au continuat operațiunea de turnare: - A mai fost și... Cel turnat ducea mai departe ștafeta turnătoriei, astfel că au fost scoși
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
i-a întrebat pe cei turnați. - Numai voi ați rupt caise, mă? - Nuu! Au mormăit cei trei, care au continuat operațiunea de turnare: - A mai fost și... Cel turnat ducea mai departe ștafeta turnătoriei, astfel că au fost scoși la tablă toți băieții și câteva fete. Apoi, nu știu din ce cotlon al catedrei, domnul Arsu a scos la iveală pe uitata „mămică” a domnului Fusulan. Toți o considerasem definitiv răposată și... uite cum ne zâmbea acum! Cum de uitaserăm noi
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
când va spune Dică o poveste cu moșul cel sperios. Planul nu a fost pus în aplicare, pentru că godinul era cam subțire și lung, iar Ionel nu putea intra în el. Dar i-a venit ideea să se ascundă după tablă. Au mai adus pâlnii și alți băieți și s-au ascuns cu ele printre bănci, în mai multe locuri. Împreună cu Dică, s-a aranjat un scenariu de sperietură, care s-o dea gata pe coana preoteasă. Fiecare trebuia să scoată
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
boulenii: - Nu lătrăm noi, bă! Tu latri ca un prost! Vezi că vine un lup spre tine! - Aoleu! Unde e? s-a speriat moșul când a auzit boii vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea îngroșată: - A-uu! A-uu! Sunt aici, aici! Copiii, să leșine de râs. Mirată, coana preoteasă a zâmbit și ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea îngroșată: - A-uu! A-uu! Sunt aici, aici! Copiii, să leșine de râs. Mirată, coana preoteasă a zâmbit și ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii și mai tare, s-a răzgândit. - Hai, Dică, spune povestea mai departe! Ce-a mai făcut moșul tău cel fricos? Mustăcind și făcând cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea îngroșată: - A-uu! A-uu! Sunt aici, aici! Copiii, să leșine de râs. Mirată, coana preoteasă a zâmbit și ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii și mai tare, s-a răzgândit. - Hai, Dică, spune povestea mai departe! Ce-a mai făcut moșul tău cel fricos? Mustăcind și făcând cu ochiul la clasă, Dică a continuat. - Moșul a vrut
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ȘI NEGRE, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016. Mi-am adunat gândurile, În nonculori,ca la șah. Cele albe sunt cele bune. Cel negre sunt cele rele. Apoi le-am așezat pe-o tablă, Într-o ordine firească, Rânduindu-le după rang, Că așa-i în șah. Apoi am purces la deschidere, De,și aici tot albele au întâietate, Doar sunt cele bune, Negrele le-am lăsat să aștepte. Citește mai mult Mi-am
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
au întâietate, Doar sunt cele bune, Negrele le-am lăsat să aștepte. Citește mai mult Mi-am adunat gândurile,În nonculori,ca la șah.Cele albe sunt cele bune.Cel negre sunt cele rele.Apoi le-am așezat pe-o tablă,Într-o ordine firească,Rânduindu-le după rang,Că așa-i în șah.Apoi am purces la deschidere,De,și aici tot albele au întâietate,Doar sunt cele bune,Negrele le-am lăsat să aștepte.... VI. AM VRUT, DIN VOLUMUL
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
încerca reproducerea în captivitate a fluturilor de noapte. EROUL. Nici nu-mi vine să cred: Țara și-a adus aminte de mine! Țara! Aproape că nu mai suport acest cuvânt! Am primit, prin poștă, o medalie jubiliară! De parcă aș mânca tablă! În Consiliu, Magistratul s-a opus categoric să mi se dea o slujbă. Pe vremea măcelului, a fost mobilizat pe loc. Niciodată n-a mers Cazinoul mai bine. Venea sfârșitu’ lumii, se juca în disperare! „Ce fel de slujbă?” Urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Străinul auzise despre alchimiști, era un om cu o oarecare instrucție, chiar citise vreo două cărți despre Ars Magna, dar cele văzute în donjon întreceau orice închipuire! Castelanul - sau cine-o fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și catarama rezistase probei! Dar, desigur, din istorisirea călătorului, cel mai neliniștitor se desprindea faptul că, la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de șah, partenerul meu obișnuit, Roger Howard, În care descoperisem cu plăcere un jucător redutabil, nu doar un ageamiu pasionat, a măturat cu dosul palmei piesele de pe tablă și mi-a spus grav că trebuie să discutăm ceva foarte important, am fost convins că venise, În sfârșit, vremea clarificărilor. Slavă Domnului, mai bine la timp decât niciodată! - Ești În misiune, vasăzică, l-am tachinat cordial. Și eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și nivelul lor de concentrare, mai ales că orbirea nu se petrece În partide de pregătire, ci În turnee importante, În meciuri cu miză. Fapt este că Roger n-a rezistat tentației. A ridicat mâna și a dus-o deasupra tablei, Întorcând-o cu palma În sus, Într-un gest de dezolare simulată: „Păi, În cazul ăsta, Îți iau regina”, a zis cu regret - și el simulat - În voce. „Asta e, am răspuns, mimând, la rândul meu, o ciudă imaginară, pièce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cât era de lung pe o movilă de nisip. Stătu câteva clipe să respire și să-și liniștească bătăile inimii, își duse pușca la ochi, își ajustă luneta și trase repede douăsprezece împușcături. Cel puțin cinci gloanțe nimeriră ținta, perforând tabla groasă de oțel și făcând ca șuvoaie groase de apă să țâșnească în toate direcțiile. Cei șapte oameni țipau, blestemau, alergau și trăgeau cu armele. Nu erau deciși ce să facă: să încerce să-l lichideze pe agresor sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat că te afli În fața propriei tale ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fișă de recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel de stihuri „Tu care ești pierdută În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles pentru o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care pot să privesc pe fereastră și să mă gîndesc În liniște la lucruri plăcute. Atunci se Întîmplă miracolul, se deschide cutia Pandorei. țaici În colț pe Pantelimon era o cîrciumă Începuse să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîinile ciolănoase și negre pe pulpele slăbănoage ale fetei cu fusta sumeasă pînă la gît găzarul o Înghesuia acolo la intrarea În grădina de vară ea necheza ca o iapă și lăcrima de ger și bunicul avea o cutie de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de tablă la fel uneori noaptea Își punea masca de gaze și venea cu o lanternă sub bărbie În dormitorul nostru și ne speria nu ne ajungeau banii să plătim zece halbe și radiotelegrafistul a desfăcut sub masă capacul de tablă cu un cuțit și palmele i s-au umplut de monezi la plecare zăpada scîrțîia ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a creea o lume Închipuită nu se poate manifesta În afara memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație extrem de inconfortabilă a găsit În ultimă instanță o soluție de compromis. În această carte există un personaj care dirijează din umbră mișcarea pionilor pe tabla de șah. El este victima. O victimă derizorie, ștearsă, impersonală. O prezență fără chip, fără opinii, fără cuvînt, apărînd doar sporadic În relatările participanților activi la acțiune. El este deci figura pasivă, negativul unui film după care se poate developa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
conștient de superioritatea lui intelectuală față de această lume pe care o disprețuiește, rămîne robul ei, un pion la fel cu ceilalți pe care mîna celui ce deține puterea Îi mută după bunul ei plac putînd oricînd să-i răstoarne de pe tabla de șah. Alături de aceștia Îl putem situa și pe Domnul D. - poate cel mai apropiat structural de M. A. - dar, avînd asupra lor ascendentul renunțării totale, indiferența, nu le va Împărtăși niciodată destinul. Mi-am permis această digresiune pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]