8,025 matches
-
ziua: ne paște boala nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copite și cară cu vagonul noi piramide copții, și-nmuguresc a floare castanele prăjite. Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme, nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale. Citește mai mult Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ca ziua: ne paște boala nopții,cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copiteși cară cu vagonul noi piramide copții,și-nmuguresc a floare castanele prăjite.Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme,nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale,pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blestemeși-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale.... V. DESTIN DE TOAMNĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017. De mine mă mai pot
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mari, de foc. Cuvântul cel adevărat / „Hai scoate lupe ce-ai mâncat”, Atuncea s-a adeverit! / „Cu capra, tu te-ai potrivit? Acuma n-am ce să-ți mai fac: / Capra ți-a și venit de hac!” „Văleu cumătră! Aoleu, / Tălpile mele! Văleleu! Scoate-mă iute, că vezi bine / Că arde inima în mine!” „Ba nu, cumetre, nu te scot!” / „Hai scoate-mă, că nu mai pot!” „Lasă să arzi așijderea / Precum a ars inima mea După cei doi ieduți ai
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
căruia maimuța lăsase amprenta limpede a inteligenței, dar și a ambiguității. Dante nu fu uimit să găsească un cleric În tavernă: pesemne că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era suficient să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o Întreb. Mâna ei mi-a părăsit brațul Într-o mișcare rapidă și imediat am simțit cum Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind, În același timp, cu talpa țigara neterminată și Încercând să percep vreun zgomot din direcția tunelului - locul pe care Eva Îl țintea cu o privire intensă. N-am reușit. - Ți s-a părut, i-am șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frumoasele meleaguri tătărăști! - zise numai zâmbet hanul cel tânăr, ieșind în întâmpinarea lor. — Care e vodă? - șopti Huruzuma, care stătea mai deoparte cu Iovănuț, apucându-l strâns de mână. Pe Iovănuț îl trecu, pe sub sutană, un fior din creștet până-n tălpi. Așa ceva nu mai simțise niciodată. - Uite ăla! șopti el emoționat. Episodul 12 BARZOVIE-VODĂ E ȘI EL OM — Prezintă-mă lui Vodă! - șopti atunci Huruzuma, trăgându-l pe Iovănuț de mânecă. — Nu știu dacă se cade... șopti călugărul tânăr, când simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
controla mult și bine ținuturile din jur. Nu ți-e cald? - întrebă într-o doară Cosette. Drept răspuns Broanteș își dezbrăcă repede surtucul. în mișcarea emoționată, bruscă, un nasture de alamă abia aținat se rupse, se rostogoli pe podea, ocoli tălpile trandafirii ale Cosettei, trecu printre picioarele trainice ale unui fotoliu, se auzi duruind pe sub pat, ieși la iveală plin de scame și se opri lovindu-se cu un clinchet de un lighean. Din lighean zbură o muscă mare, verzuie. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cam slabe și aveau fire rare de păr roșcat. Pe degetul cel mare de la dreptul avea un inel cu piatră în formă de semilună sau iatagan, nu vedeam prea bine. Când m-am gândit câte popoare au căzut sub aceste tălpi aparent simple, m-am lăsat în genunchi. „Ridică-te, fata mea, mi-a spus el, cu un glas de o nesfârșită blândețe. Stai normal”. M-am ridicat. „Știi unde te afli?” - m-a întrebat. „în haremul de încercări, luminăția-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pene mai mari sau mai mici mișcându-se de colo-colo sau de-a dreptul zăcând în noroi! De câte ori n-am trecut nepăsători pe lângă ele, ba câteodată, cu o inconștiență demnă de o cauză mai bună, nu le-am călcat sub talpa rigidului nostru bocanc! Câți dintre noi au avut oare curiozitatea de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-și răsucească o țigară. — Anul ăsta parcă-i anul dracului - zise el meditativ. Ați văzut ceapa? S-a gălbenit toată. Cât despre roșii, ce să mai vorbim!... Vezi că iară bate! - strigă doamna. — Bate-le-ar Dumnezeu cuie-n tălpi și-n podul palmelor! - spuse ca pentru sine majordomul. Păi la ora asta se bate? Se sculă, își puse țigara în colțul gurii și ieși să deschidă. Episodul 117 AL DOILEA DIALOG GOTIC După câteva clipe, bătrânul majordom Piotr reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
observă încă din aer somnul cel mare și făcând o răsucire de 90°, căzu drept pe spinarea lui, și-o fetiță cam de șase ani, mezina familiei după cât se părea, care, deși ajunse ultima în barcă, își vârî mânuțele printre tălpile lui Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și acum, dacă n-ai nimic împotrivă, voi încerca să dorm puțin... Tuaregul arătă spre jgheab. — O baie îți va face bine - spuse. Dacă mă bag acum aici, mă înec - răspunse celălalt convins. Se îndepărtă călcând cu multă grijă, deoarece tălpile picioarelor sale erau o rană vie și nisipul ardea la ora aceea, iar când ajunse la umbră căzu ca trăsnit. Imohagul se uită la el îndelung, cu o privire îngrijorată, conștient că rănile deschise riscau să se infecteze, ceea ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să ajungă direct în iad. Se apropie să-l mai privească, o dată pe băiat, văzu că-i curgeau șiroaie de sudoare și că tot corpul îi ardea cuprins de febră, în timp ce sute de muște se ospătau din rănile deschise de pe tălpi, și îl cuprinse neplăcuta senzație că foarte curând nefericitul acela avea să ardă în focurile gheenei. Alex Fawcett așeză în formă de evantai cele patru pagini ale documentului de pe masă și spuse: — Foarte interesant! Cu adevărat încurajator. Din cele scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să-mi lipesc obrazul de tălpile ei. Erau moi și calde ca niște cățeluși nou-născuți. Îmi cînta dimineața În pat opere Întregi, era cînd Gilda, cînd Margareta, cînd Sparafucile, cînd Mefisto... o ascultam ca-n transă și frămîntam bucățica mea de aluat și creșteam. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se spunea talpa țării, vrem să fim reprezentați pe măsură, să nu ni se atingă nimeni de bătături, dați-ne ghete pentru marșuri victorioase cu nume românești «Clujana» de pildă, sau revoluționare ca «Flacăra Roșie».“ Directorii tremură și mai cad, redactorii șefi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ce cuvîntul căzut pe hîrtie se desparte de voce și de ce În rana deschisă nu mai rămîne durerea cum În amintire zăpada și frica sînt simple marcaje Într-un deșert și de ce poezia e mai puțin decît gîndul scăpat de sub talpa pantofului adio dragostea mea pacea și umbra unde vîntul nu atinge puful de păpădie Domnul D. a ieșit În oraș. Doamna E. se plictisește. Un prilej să facă ordine În dulap. CÎnd ajunge la sertarul cel mai de jos, subsolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit pietrele astea fost-au vreodată călcate cu adevărat de tălpile umbrelor care mă bîntuie mereu În spate mereu mai În spate mai aproape de lup dar el Își păstrează distanța Încă nu cutează și ei acolo la servici Înscenarea aceea odioasă atunci la ședință că l-aș fi turnat pe Neagu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În această noapte În care o tînără femeie Îl poartă În marsupiul ei În cele patru colțuri ale casei, Închinîndu-i sîngele nou zilei care Începe și soarelui dătător de putere, În această noapte În care toată partea bărbătească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm pe limba aceea udă, unde apa linge nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că În acest carnaval nu ne deosebim prin nimic, măcar să păstrăm regula jocului, dar tu cînd Îți omori gîndacii În bucătărie nu simți teroarea spaimei mele pentru că nu te gîndești nici o clipă că ești la rîndu-ți un gîndac-Dumnezeu pîndit de talpa altui gîndac-Dumnezeu mai mare. Strivești pur și simplu, nu vezi decît ce se vede, nu auzi decît ce se aude, nu atingi decît ceea ce se simte, ești la fel de neștiutoare și de nevinovată ca un lup care ar mușca fără dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
brune, iarba îngălbenită de pe dealuri. Mă simt un pic mai bine pe măsură ce trenul se îndepărtează de casă. Furnicăturile care mi-au străbătut picioarele pe dinăuntru, în sus și în jos, au început să mă lase și-mi simt din nou tălpile la locul lor, nu ca pe două obiecte reci care nu aparțin de fapt corpului meu. Nu mai îmi e atât de frică. Un individ de culoare se tot plimbă printre scaune. A stins pe rând fiecare beculeț de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
peste mine. Stomacul meu a scos un sunet ascuțit și bolnav și am început să simt voma urcându-mi din nou în gât. Pe buze și în gură aveam gust de sânge și o frică groaznică mi se târa din tălpi în sus prin picioare. Am simțit spaima asta cum urcă până când m-a prins acolo unde o simțeam cel mai tare. Apoi am vomitat, peste tot. Peste mine, Bruce și peste ceilalți doi. Au început să țipe și-au sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]