2,970 matches
-
pe partea morții,tu, zeu al absențelor mele,în noaptea asta valsîndîmpotriva pietrelorun poem atlantic risipitpe coridoarele unei singure inimi,asa cum mîndria nu are nevoie de elogiinici valurile de fiecare cuvînt,et voila les jours passent toujoursdans mes souvenirs.Tandră arsură,în somnzbor.... Abonare la articolele scrise de luminița cristina petcu
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când m-am culcat aseară era iarnă, Când m-am trezit sosise primăvara Și-un serafim a luminat din goarnă Zări de carmin, topind ca facla ceara, Cu raza-i atingându-mi tandru nara... Un fir sfios de laser cald pe pleoapă M-a mângâiat și mi-a străpuns retina Scurgându-mi-se-n ochiul cât o șchioapă Al ochiului edenizând lumina, Arareori, mental, trăgând cortina. Din purpură și voal țesute-n noapte, Mijind abia, ca
SOSISE PRIMĂVARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369344_a_370673]
-
sute de stele spre-a ciopli grăbit din ele cea din urmă cutezanță, ca la tot ce-a ajuns zdreanță să fac splendide nacele pentru visurile mele cărora le dau nuanță. Ciocârlii în mine cântă, aud susur de izvoare. Mângâi tandru orice floare ce-mi surâde și mă-ncântă. Spre-mpliniri visu-mi se-avântă. Strălucește-n mine-un soare ce cu raze sclipitoare lacrimile mi le zvântă. E desigur o minune care-mi ară în ființă aruncând în suferință și în
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369350_a_370679]
-
la tine și te mângâi tot... Ce dulce ești! Sub mâna mea se-adună, Ca un torent cu navele în port, Senzații noi și chip de miere - Lună. Cum îmi pictezi cu îngeri ziduri reci Și-mi crești pe ele tandru, roșii flori! Și cum tresar în mine când tu treci Cu trandafirii tăi, cățărători! Da, ești frumos! Mă uit ca printre gene, Lumini și umbre te drapează-n vis De dor și viziuni rembrandiene, Te văd cum ești: așa cum ai
DANSÂND PRIN FLORI ALBASTRE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369375_a_370704]
-
un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși se visează în plină iarnă, în drumul spre Polul Nord, eul liric are sufletul plin de versuri „țâșnite” din inimă ca niște „luceferi noi” care o „colindă tandru la fereastră” (Se face iarnă). Și toamna este un moment prielnic pentru poeta a cărei dragoste pentru vers („dorul meu de miere”) se manifestă în toată plenitudinea sa, atât în sine-și, cât și în jurul său, devenind cadrul natural propice
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
textul și gustul pentru vibrația societății, dar mai ales pentru concret, fac ca etapele acestei poezii să aibă convergență spre un punct comun: înțelegerea și definirea “Fabricii de filozofi “, a genezei vinovăției statului, pândită de angoase, dar și protejată de tandra și lucida natură, a ființei însetată de lumea mitică, “Odă lui Zeus “, dar și ancorată în lumea iarăși mitică a cotidianului,”În România, astăzi. “ În filozofia poeziilor lui Alensis De Nobilis, timpul, spațiul și cotidianul ca forme ale percepției interne
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Azi m-am trezit și m-am uimit de mine... Orașul doarme-n lume-abia schițat, Mă uit și depărtarea-n sine vine- Implozie în care timpu-a stat. Doar stropi de ploaie mai aduc mișcare -ce tandru se preling pe aer pur! - De parcă-n toate cele-i o plecare Și o venire doar,... prin ce e dur; Nu știu pe lume câtă e culoare, Nu știi tristeții dacă bir să dai- mă uit și ma uimesc cum
UN OM MAI FERICIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369424_a_370753]
-
un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși se visează în plină iarnă, în drumul spre Polul Nord, eul liric are sufletul plin de versuri „țâșnite” din inimă ca niște „luceferi noi” care o „colindă tandru la fereastră” (Se face iarnă). Și toamna este un moment prielnic pentru poeta a cărei dragoste pentru vers („dorul meu de miere”) se manifestă în toată plenitudinea sa, atât în sine-și, cât și în jurul său, devenind cadrul natural propice
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
Trăirea românilor din Ardeal Cu accent patriotic, social, Cu-atâtea tonalități solemne În stilul său poetic magistral Cuprinde lirica artei demne. Tâșnește revolta-n poezie (Scriere profund originală) Să schimbe lumea din temelie Spunând adevăr fără sfială. Poartă-n el tandră umanitate Sufletu-i e vrajă, dor și jale: Gânduri cu neliniște-ncărcate, Dar profilând clipe ideale. E un zbucium sincer și dureros (Idealul unității noastre) Fidel crezului realist, pios “Unic” pleacă-n sferele albastre Referință Bibliografică: OCTAVIAN GOGA / Lia Ruse
OCTAVIAN GOGA de LIA RUSE în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369506_a_370835]
-
fi ) Iubirea mistică parcă niciodată împlinită, este recompensa poemelor unde are ca fundal întregul său paradis de cuvinte. ,, M-am adormit cu ierburi de uitare, Alunecând din vis în poezie, Nu-mi pasă cât pot fi risipitoare Sub o hipnoză tandră de magie. ,, ( De spumă, viața ) În lunga suită de poeme, Mira Lupeanu, sugerează o adevărată pleiadă de sensuri metafizice de o manifestare vizibilă prin reprezentarea picturalității directe a înțelegerii, cunoașterii ori înfrângerii strânse în lacrimile rotunde ale zărilor, o interpretare
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
așteaptă să faci din ele poeme, iar sufletul tău își pune noi ținte în crez și-n vreme. De ce să fii trist? N-are importanță că-n acest sfârșit este plâns și geamăt câtă vreme-auzi în câte o stanță un tandru freamăt. Păsările mor, fluviile seacă, aerul din jur e tot mai fierbinte, dar poți să zâmbești și să spui: Ce dacă, merg înainte! Ninge viscolit, însă râzi. Nu-ți pasă. Simți în aer câlți, dar respiri cu sete. Încă poți
NU-ŢI PASÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 () [Corola-blog/BlogPost/370629_a_371958]
-
-n trupul meu sufletul mi-era fărâme? Cât m-ai judecat pe față pentru fapte ce n-au fost! Suspinam privind la tine. Să vorbesc nici n-avea rost. Ascundeam adânc durerea să n-o afli niciodată Zâmbete și vorbe tandre te întâmpinau la poartă N-ai aflat tu niciodată prețul zâmbetului meu M-ai rănit fără să-ți pese, n-ai știut cât mi-e de greu. N-am știut că ești asemeni celor care-n jurul lor Pe cei
CÂND RĂUTATEA ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370619_a_371948]
-
sfios în glas. Nu-i bai și nu ne este teamă, Mai trece-un timp și anii nu-s, Refacem în memorie seama Și pașii ce nu i-am parcurs. Veni-vor ani înlănțuiți la pas, Cu patimi mici și tandră dăruire, Să luăm iubito, tot ce-a mai rămas La asfințit, din patosul numit iubire. Și-n anii grei cu saci povară, Cu pasul greu dar capul sus, Vom colinda ca-n luni de vară, Prin vămile călăuzite de Iisus
ELOGIU FIINȚEI IUBITE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370633_a_371962]
-
Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit... În așternut Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat, dar liniștit, Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, Ca soarele, spre-o altă zi de vară, Își trece carul dincolo de-amurg. Cu Dumnezeu, mereu, în gând și-n car, Cinstit, sărac, dar plin de biruință, El
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
la un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la care ținea foarte mult. - S-a întâmplat doar la câteva săptămâni după întâlnirea cu Iustin la munte. Ți-aduci aminte? Întinzând gelul de duș peste coapse și pântec, cu gesturi tandre, molatice, repetate de câteva ori ca într-un ritual numai de ea cunoscut, ruptă de lumea din afara ei și de liniștea acestei încăperi, începu să dialogheze cu sine, așa cum obișnuia să facă de când locuia singură în acel apartament. - Vai, ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
te am, vreau să îți fiu înger ce ține-n brațe cerul, graiul iubirii să îl scriu cu slove descifrând misterul. Vreau să te caut, să îți dau nisipul din clepsidra vie a nopților ce ne-alintau cu a lor tandră poezie. Vreau să te aflu, să îmi fii soarele ce-mi zvântă lacrima Îmbrățișați de liniști sidefii ne vom cunoaște inima... Vreau să te am, vreau să îți fiu lumină-n lumea întunecată, s-aducem iubirii, un viu sacrificiu - tu
(VREAU SĂ TE AM, VREAU SĂ ÎŢI FIU... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369760_a_371089]
-
de pajiști, sapă curtea fără tine Mamă, zmeura e coaptă, Mamă, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un târg nebun de verde Spune, mamă, cu ce nume mi te-au dus să te dezmierde? Mamă, iarbă, foșnet tandru peste fruntea mea de pruncă Mamă, lacrimă ascunsă în tăcerea de pe luncă, în oglinda din fântână, în zăvorul de la ușă, în albastrul ochi de sticlă învechit într-o păpușă. Spune, mamă, rouă câtă s-a uscat pe iarba vieții Văd
MAMĂ, IARBĂ MULTĂ... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369786_a_371115]
-
Susur blând de viață nouă, Se aude din înalțimi.. Ziua cântă-n flori de rouă, Și prin ochi de viață plini. Parcă-n lume ninge soare, Și din frunze cântă-ncet Taciturn, cu pace-n rugă Râul murmură un sonet. Tandru-și mângâie aripa Porumbelul de pe ram. Ziua parcă toată-i pace Și pe rană e balsam. Asta-i pacea care cântă Chiar de e în miez de noapte Ziua-n suflet îi colindă Universuri printre pleoape. Zarea-i focul de
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TANDRUL AGEAMIU Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu tine n-aș putea să fiu, Decât un tandru ageamiu, Cu tine sunt plecat demult Să mulgem verile-n amurg, Să umplem cerul
TANDRUL AGEAMIU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368095_a_369424]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TANDRUL AGEAMIU Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu tine n-aș putea să fiu, Decât un tandru ageamiu, Cu tine sunt plecat demult Să mulgem verile-n amurg, Să umplem cerul de iubire Să nu mai fie doar o știre, Să cernem visele prin ani Regina munților tirani, Cu tine sunt pe veci plecat Prin jungla cerului
TANDRUL AGEAMIU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368095_a_369424]
-
aș putea să fiu Decât un veșnic zurbagiu Purtat ades de focul viu, Chiar de am fi doi pinguini Purtați de ger în albul chin, Noi am zbura printre nămeți Și ne-am iubi ca doi semeți, Cu tine-s tandru ageamiu Iubito, tu mă-nveți să fiu Să port destinul lumii viu, Să mergem și să împlinim, Să desenăm prin cer, prin ape, Contur de Venus în cascade, Tu-mi esti Regina ce mă arde, Dar eu te port noapte
TANDRUL AGEAMIU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368095_a_369424]
-
de clipă, Tu, îmi ești taina cea zidită, Nu pot și nici nu vreau sa fiu Un simplu călător pustiu, Dar eu te chem, mi-ești focul viu, Iubito, cântecul ți-l știu, Chiar de sunt simplu ageamiu. Referință Bibliografică: Tandrul ageamiu / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TANDRUL AGEAMIU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368095_a_369424]
-
ești cel mai frumos destin. Cluj Napoca, 24 septembrie 2015 A iubi dumnezeiește Lasă ochiul cel albastru, Printre genele-i de har, Lacrima în chip de astru Alb și de mărgăritar. Se aud bătăi de pleoape, Pe obrazul veșniciei... Și curg tandru și aproape Râurile de iubire. Șoptesc lin privind spre stele Doi ochi mari de peruzea Cu șiraguri de mărgele Ce le țese lacrima. E destin! E vis! E țintă! Viața-n mine se-nnoiește... Nu-ncetez în orice clipă, A
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
Să trezeacă tainic cugete la viață Să aprindă focul aducând iubirea. Deși-n noaptea în clocot și în spume Fără dor și țintă mulți o pălmuiesc, Azi iubirea umblă tristă iar prin lume Strigă-nțelepciunea! Oameni se trezesc. Se aude tandru trâmbița cerească Ce adună oștirea norilor din zori Licărind pe pleoape candid și firească Lacrima iubirii cu a ei dulci fiori. Se frământă lutul cel de la geneze Și din ceruri lacrimi sfinte se desprind Stau ca și soldatul sus pe
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
templu roman, E-o casă mică, ce din ochi o pierzi. E villa veche-a Donnei Marguerita Ce-așteaptă musafiri, ori din vecine Ce vin cu drag, așteptând mult râvnita Dulceață parfumată de smochine. Ne va primi cu zâmbetul ei tandru, Pe chipul blând și cu priviri senine Și-n umbra roz a florilor de leandru Vom degusta dulceața-i de smochine. Și ne va spune Donna Marguerita Cum din „amore” pentru-al ei bărbat, Lăsând familie și tot, venit-a
TOSCANA, MIO AMORE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368220_a_369549]