1,982 matches
-
Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra tufei și culegând zmeură, bob cu bob, se pomeni că una dintre păsări zbură spre ea, într-un viraj ascuțit și „retezându-i părul de pe cap’’. S-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
spre ea, într-un viraj ascuțit și „retezându-i părul de pe cap’’. S-a mirat pe moment, dar era convinsă că pasărea a greșit drumul sau nivelul de înălțime, coborând mai jos în aer, decât vroia. Neluând în seamă „incidentul”, Tanti Ana culegea zmeura mai departe. Pasărea gălăgioasă s-a oprit în pomul cel mai apropiat și, fără să zăbovească mult, zbură din nou spre femeie, zburlindu-i iarăși părul. Apoi s-a așezat pe gard, ciripind agitată cu partenerul său
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a atacat-o și dorea ca ea să plece deacolo! I sa părut stranie insinuarea, dar și-a pus în gând să nu se lase și culegea zmeura mai departe, așa cum nici ele nu se lăsau și se certau cu tanti în continuare. Ea se încuraja și le răspundea. Ea : „ Am dreptul să culeg zmeura, chiar dacă voi sunteți așa de supărate și nu mă lăsați nicicum.” Dar și ele se țineau pe poziții, mișcânduse repede în toate direcțiile și scoțând un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu mare grijă, nenea arătase puiul de pasăre, unul micuț, singur și speriat, stând pe mijlocul unei crengi. Se uita la ei neajutorat, știind că nu ei sunt părinții lui și aștepta ajutorul părinților adevărați, care săreau furioși pe gard. Tanti și nenea le-au cedat locul, îndepărtânduse în mare grabă de zmeuriș, cu gândurile acum limpezite și pândindu-i de după niște pomi, în continuare. Pițigoii, unul după altul, au virat către tufă și au plonjat lângă puiul lor, așternându-se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se desăvârșise. A doua zi degeaba căută păsărelele pe gard sau în tufiș, nu erau nicăieri. Nenea Nelu dând din nou ramurile la o parte, găsi cuibul și le arătă celor două fete. Tanti se simțea vinovată pentru plecarea păsărilor, dar nenea a liniștit-o, „le-a căzut cuibul și nu puteau sta în el, că ar fi fost mâncate de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tău. - Să vedem ce face pisoiașul roșcovan după ce a mâncat laptele și bucățelele de salam? Se linge pe bot, uite Mamă, se curăță pe blana ei roșcată. - Da, pisica este un animal curat. Apoi se apropie de nenea și de tanti și se încolăcește în jurul picioarelor și toarce de zor. - Toarce? Doar nu face lână? - Nu, dragul meu, așa se cheamă cântecul pisicii fericite. - Uite pisoiașul stă la pândă și înaintează tiptil, ce vânează oare? - Vreun porumbel sau vrabie, care caută
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
parcă era vorba că mâine dimineață... Iar acum e seară”, se nedumerește, numai pentru el, Sorin. Ca și când i-ar fi priceput gândul, nenea doctorul adaugă: Trebuie să mergem acum, nu mai putem lăsa până mâine dimineață. Am vorbit și cu tanti Sonia, asistenta. Vine și ea cu noi. Nu-l putem lăsa pe băiat să sufere, adăugă, tata. „Aoleu! Păi, dacă merge și tanti Sonia, înseamnă că o să urmeze și injecții. Ce mă fac?!” Au ajuns la spital. Urmează o nouă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
doctorul adaugă: Trebuie să mergem acum, nu mai putem lăsa până mâine dimineață. Am vorbit și cu tanti Sonia, asistenta. Vine și ea cu noi. Nu-l putem lăsa pe băiat să sufere, adăugă, tata. „Aoleu! Păi, dacă merge și tanti Sonia, înseamnă că o să urmeze și injecții. Ce mă fac?!” Au ajuns la spital. Urmează o nouă consultație. Apoi, nenea doctorul, foarte serios, mai serios ca niciodată spune: E nevoie de operație. Mă duc să mă pregătesc. Iar, până atunci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Dacă e vorba de câteva săptămâni, înseamnă că n-o să mai pot merge la bunici în perioada aceasta. Și poate nici în concediu, cu părinții. Asta nu trebuie să se întâmple. Mai bine...” Hai să-ți fac injecția! îl invită tanti Sonia. Dar eu... ...Trebuie să te întinzi pe salteaua aceasta. Repede! Că nu se mai poate aștepta. „Ce-o fi având acolo? Penicilină? Sau altceva? Orice ar fi, tot rău e! Vai, ce-o să mă mai doară! Și pentru ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vorba de mine, ci de un alt copil. De Dănuț. Eu am zis doar așa, ca să glumesc cu voi. Adică ai mințit! zice tata supărat. Păi, nu, adică da, dar... Dar crezi că e frumos ce-ai făcut? Îl întreabă tanti Sonia. Nu, nu e frumos, am greșit. Vă rog să mă iertați. Și noi, acum ce să facem? Că injecții împotriva minciunii nu există, spune asistenta. Dar un leac tot avem, completează doctorul. Uite, mâine, ori într-o altă zi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu vreau, vin-aici!” „V-arăt altă dată, tovarășu’...” „Tovarășu’, Paul mi-a dat un pumn în spate!” „Paul, vin-aici!” „Nu-i adevărat, tovarășu’, că el mi-o pus piedică și mi-o zis că-s handicapat!” „Nii, tovarășu’, tanti aia are ochelari. Di ce are ochelari tovarășu’?” „Tovarășu’ seamănă cu Gullit!” „Tovarășu’, Bolboacă o zis că sunteți Gullit...” „Când ne dați pufarine, tovarășu’?” „Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
părând a întreba într-o doară, dacă judecătorul este acasă. Întrebarea era adresată doamnei Pavel și motivată de dorința de a-l întreba ceva în legătură cu „o lege recentă privind învățământul”. - Nu știu, dar mă duc să văd. - Nu-i nevoie, tanti! Doamna Pavel făcu un semn cu mâna, adică „Nu-i nimica!” și ieși în curte să încerce la ușa de intrare din față, ce dădea în antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu oameni civilizați”, își spuse proprietăreasa și plecă încântată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcându-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tânărul judecător, după atâția ani de când locuia aici. Soneria zbârnâi. Judecătorul răsări în fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mâna! întâmpină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deschiderea porții. Bătăile, în lipsa unui răspuns, încetară. Și după câteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. Când m-am aflat în fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu. Mă întâmpină cu voiciunea ei obișnuită: - Da’ unde-i tanti? întrebă curioasă, cu o ușor ipocrită îngrijorare în voce. Și-mi întinse mâna, lăsând-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum. Foarte bine, continuă. Atunci vin la dumneata. Știu că n-ai nimic împotrivă... si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fi? întrebă cu răceală brigadierul și așteptă să i se răspundă. Liniștea se așternu asupra mulțimii. — Negocierea, spuse după câtva timp doamna de la Protecția Maimuțelor. — Oho! sări brigadierul plin de ură și triumf. Încearcă tu să negociezi cu o maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost și acolo un restaurant, și uite-așa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea la spital“, a zâmbit, știind că nu o voi face. Nu am vrut niciodată ca ai mei să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul de lângă cinematograf, unde servea Tanti Rozi, aduseseră pește. Un somn imens, de câteva zeci de kilograme, stătea aruncat pe trotuar. Îl ocoleau trecătorii, nedumeriți, dezgustați. Apucasem să-i spun tatălui meu că mâncam din când în când la ospătăria aceea. Văzând uriașul pește rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este nimic. Doar vitrine ferecate, pereți acoperiți cu zdrențe de afișe, un miros persistent de urină de la cinema „București“ până la „Gambrinus“. Unde o fi fost restaurantul „Tomis“? Dar lacto-vegetarianul, unde servea Tanti Rozi? Ce-a fost lângă aceste obloane mari, metalice care astupă vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că cred. Sunt sigur. În goană. Ai să te miri ce sprint zace-n tine. Ai aici adresa unde mă găsești. E pe Mămulari, lângă fosta sinagogă. Îmi întinse o carte de vizită. Ketty se simți datoare să precizeze. — La tanti Bombonica. Bombonica Dimitrof, poate ați auzit de ea. Scluptorița. A murit, i-a căzut o statuie d-aia de-a ei în cap, ceva mistic, la vrăjeala artei, da’ mi-a lăsat mie atelieru’ moștenire și patronu’ (arătă șmecherește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o găleată cu gunoaie. Am aruncat-o adineauri. Facem curățenie și n-am mai păstrat lucrurile astea. Au rămas de la o mătușă care-a murit astă-vară și poate le ia femeia de serviciu. Nostimă gioarsa asta de poșetă, nu? Tanti ’cea că chiar s-o îngropăm cu ea, că-i place, da’ cum să facem așa ceva, râdea neamurile și popa de noi cu julitura asta. Am ridicat din umeri. Murise, într-adevăr, în vară, cineva în apartamentul lor. Văzusem pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ne arătați Ce lucruri noi ați învățat Din Carte și de pe Internet În anu-acesta înțelept! D-l Goe Personaje: Prezentatorul D-1 Goe (Îmbrăcat in costum de rnarinar cu beretă sau o șapcă de marinar pe cap) Mam’mare Mamițica Tanti Mița Urâtul Controlorul Trenul (format din mal mulți copii) Decorul: Un panou cu tabloul lui IL. Caragiale, 6 scaune ca într-un compartiment de tren. Pe tabla se poate desena cu cretă colorată o gară. SCENA I Prezentatorul (ieșind de după
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
tabloul lui IL. Caragiale, 6 scaune ca într-un compartiment de tren. Pe tabla se poate desena cu cretă colorată o gară. SCENA I Prezentatorul (ieșind de după tablou): Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București... Foarte de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe un ton de comandă): Mam’mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! Mam’mare: Vine, vine acuma puișorul mamii!(îl sărută pe frunte și îi potrivește pălăria). Vezi ce bine-i șade lui cu costumul de marinel? Tanti Mița: Mamito, nu ți-am spus că nu se zice marinel? Mam’mare: Dar cum? Tanti Mița: Marinal... Mam’mare: Ei! Ziceți voi cum știți, eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mare: Vine, vine acuma puișorul mamii!(îl sărută pe frunte și îi potrivește pălăria). Vezi ce bine-i șade lui cu costumul de marinel? Tanti Mița: Mamito, nu ți-am spus că nu se zice marinel? Mam’mare: Dar cum? Tanti Mița: Marinal... Mam’mare: Ei! Ziceți voi cum știți, eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii marinel. Goe: Vezi, că sunteți proaste amândouă? Nu se zice nici marinal
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]