1,516 matches
-
poate ajunge și pe jos, traversând un parc. Și chiar o facem. Moneda națională în Estonia s-a mai devalorizat: 16 coroane = 1$. În piața cochetă din centrul istoric s-a instalat o tabără sub cerul liber: meșteri populari cu tarabele pline de artizanat, se vând cu spor obiecte de lemn, papură, pânză de tot felul, metale. O afacere de sezon, cum se spune. Tot aici, în clădirea primăriei vechi, are loc recepția oferită de edilii orașului. Primarul, un bărbat destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și literatura de „capă și spadă” (gen Abdullayev) sufocă piața de carte, ca și în România. Au apărut mulți scriitori tineri foarte talentați, dar o duc extrem de greu cu banii. Sistemul e corupt și putred. Interlocutorii mei, băieții blonzi de la tarabă (probabil studenți) - cultivați și politicoși - sunt plăcut surprinși de cunoștințele noastre de literatură rusă contemporană, nepricepând prea bine cum e cu statutul de „basarabean” înainte și după dispariția URSS-ului. Aproape de hotel, ne întâlnim cu scriitorii polonezi. Yuri Andruchovych, ucraineanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Malîi Teatr. Mult entuziasm pentru cei care n-au mai fost la Moscova, hrăniți cu legendele și textele colorate din pliantele turistice. Mă rezum doar să urmăresc reacția lor... Un popas pe o colină de unde se vede Stadionul Lujniki. Tarabe ale comercianților. Andrei Bodiu cumpără un tricou cu inscripția „McLenin’s” (o pastișă comercială postmodernă) pentru fratele său, Mihai, angajat la Palatul Cotroceni. O scenă de tot hazul cu attendent-ul turc, care cumpără suvenire de la ruși. „De ce, Ivan, vinzi atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din diverse țări neutre, privesc și ei scena fără a interveni în vreun fel. Se opresc un pic mai încolo pentru a consemna incidentul, apoi dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și redau apoi în culorile propriilor ochelari, a propriilor trăiri de moment. Totul are un caracter parțial și vreau să fie considerat ca atare. Trăirile mele interioare sunt doar ale mele și nu intenționez să le expun ca pe o tarabă. Le-aș banaliza; nu pot și nu vreau acest lucru. Este seară târzie, dar văd încă pe stradă trei pelerini bicicliști care caută probabil un pat. Nu știu unde vor găsi. îmi amintesc că astă-dimineață, cunoștința mea din Vicența, simpaticul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a cam prăfuit, toți vorbesc de moralitate, de la preoți la politicieni, dar foarte puțini sunt aceia care o au imprimată în adâncul ființei lor, mulți o compun ad-hoc, doar pentru a impresiona și a o expune cu mult tam-tam pe taraba... bunului simț. Și-n lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât să nu se înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, dușmănii au fost și vor fi. Să fim serioși, nu prea știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
citesc pe Dante, sau pe Shakespeare... Bănuiesc că un critic, cinic fiind, ar privi cosmic: s-ar întrista ziua și s-ar însenina noaptea. Altfel, ce ne lipsește pentru a avea ecou european real? Cum să ajungă scriitorii noștri pe tarabele din gările Parisului? Poate că tot de un critic ar fi nevoie, care să propună modele teoretice pornind de la scriitorii români. De ce n-a făcut asta Matei Călinescu? De ce nu apar la Paris, la New York, la Budapesta istorii ale literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu se mai debutează. Știu o fetiță din Băile Herculane care în clasa a cincea are vreo șase-șapte cărți publicate, nu le mai ține șirul. Nici un tânăr aspirant la gloria deșartă a literaturii nu mai așteaptă înfrigurat o gazetă pe tarabe, el scriindu-și poeziile direct pe saituri și publicându-și cărțile când i se năzare, de cele mai multe ori neinteresându-l deloc, dar deloc, părerea vreunui critic. Văd tineri scriitori aducând dosare de înscriere în USR cu un geamantan de cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai mult în calitatea mea de șovinist incorigibil, după cum mă taxează prietinii, a fost următoarea mică întâmplare pe care n-am uitat-o nici pănă în ziua de astăzi, pe când multe alte minunății ce am văzut expuse pe acea mare tarabă a lumei mi-au ieșit cu totul din memorie. Eram în incinta expoziției, la Café de la Roumanie, situată alăturea de Café de Tunis, unde un turc, șezând jos pe covor cu picioare îndoite sub dânsul și cu niște metanie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
totuși de un monument al naturii, amenințat cu extincția, nu În mod natural, ca specie devenită incompatibilă, căci e o evoluată monocotiledonată, ci prin defrișare. Și tot acum e vremea liliacului, care arată oricum mai frumos În natură decât pe tarabă. Nu le cumpărați, oameni buni, cei ce iubiți natura; doar așa poate fi frânată această barbarie. Mai bine e să le admirăm la ele acasă, În natură ori la Grădina Botanică. Și o sugestie, sper bine Înțeleasă, pentru Agenția de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altul trage vreun șut în pământ, să-i spui că, dacă-l cunoșteai din timp, l-ai fi chemat să-ți sape grădina. Încă de când se fac tragerile la sorți cauți să-ți asiguri un avantaj moral. Voi jucați cu Tarabă, noi jucăm contra vântului, zici, și numitul Tarabă se tuflește, iar tu înveți ca scriitor ceva nou despre forța cuvintelor. Începi să ai respect pentru aceste vorbe într-o dungă. Pentru că ele îți aduc notorietate și îți dau o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spui că, dacă-l cunoșteai din timp, l-ai fi chemat să-ți sape grădina. Încă de când se fac tragerile la sorți cauți să-ți asiguri un avantaj moral. Voi jucați cu Tarabă, noi jucăm contra vântului, zici, și numitul Tarabă se tuflește, iar tu înveți ca scriitor ceva nou despre forța cuvintelor. Începi să ai respect pentru aceste vorbe într-o dungă. Pentru că ele îți aduc notorietate și îți dau o anume forță. Mă rog, pe vremea aceea nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
într-un alambic. Esofagul, intestinele, la fel ca mățăraia de la un alambic, penisul pe post de țeavă pe care se scurge lichidul, tăria rezultată. Sub efectul căldurii. Miruna îmi arată niște ciorapi pe care și i-a cumpărat de la o tarabă din zonă. Am văzut odată o tipă mai purie, care voia cu orice chip să-i cumpere soțu’ storcător de fructe. Amenința că se sinucide dacă nu-i cumpără bărba-su’ unul. Și mi se părea o atrocitate de femeie. Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trebuit să fie niște chestii nevinovate, incapabile să nască așa o reacție disproporționată. Erau niște dezmințiri neinvitate în ce spunea el. Ce dacă fi-miu stă pe aicea să mai facă un ban? Și ce dacă l-am chemat pe Tarabă să șmotruiască? Și l-am plătit cu băutură și țigări, chiar dacă era minor. Am încercat să mai spun ceva, dar mi-a tăiat-o nervos: - Hai, ieși afară, te-n cur pe mă-ta! Ai nenorocit niște oameni, bă! Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
I-am adus o carte și am rugat-o să-și arunce o privire când are timp. O să se uite, zice, ca să vadă dacă e ceva periculos. Ea nu s-a pronunțat că o să-mi rupă picioarele. Poate altcineva. Pe Tarabă nu l-am mai căutat. Oricum, aflasem de la popa că nici el n-a citit cartea. Și doar io spusesem că era abuziv considerat alfabetizat. Oricum avea treabă, avea de luat o căruță de coceni, treburi mai urgente. Am scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avea de luat o căruță de coceni, treburi mai urgente. Am scris despre el că la magazin la Farmacistu muncea un pârlit de paișpe ani, care era plătit cu țigări și rachiu contrafăcut în loc de bani. Asta era perfect adevărat, dar Tarabă nu mai lucrase acolo de aproximativ cinci ani. Faptul se prescrisese. S-au întâmplat chestii suprarealiste. Reacția mea a fost una hibridă, între consternare și curiozitate. Am dus muncă de lămurire, am luat pulsul satului. Consternare, pentru că nu mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește cu eforturile și chinurile marelui nostru poet, cu erudiția co mentatorului și cu sacrificiul editorului, toți nerăsplătiți -, rămasă nevândută Încă de la apariție (1924-1932) și zvârlită astăzi spre desfacere la tarabele din stradă ale Anticariatului General cu prețul de 120 de lei volumul. Cât un kilogram de prune, azi, În toiul verii. PARCĂ NICI NU-ȚI VINE A CREDE CĂ A FOST O VREME CÂND un scriitor, și nu chiar necunoscut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai artistice, îi trebuia încă două, trei culori, pe lângă acelea ale steagurilor festive. Albastrul era, într-adevăr, liniștitor, favorabil unei plimbări pline de spiritualitate și de calm celest - cum foarte lingușitor se exprima în fața doamnei Marinache autorul proiectului -, dar niște tarabe cu mici și bere, cu roșul excitant al tocăturii și cu galbenul auriu al halbelor, ar fi făcut mai suportabil calmul celest al unei alei de trei sute de metri. Sărbătoarea Culorilor a fost un succes de la ora zece dimineața până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
permiteau să cumpere unul. Prin urmare, românii erau de două feluri: cu ceas și fără ceas. Eu aveam ceas, și asta cu siguranță însemna ceva. La New York, în cartierul chinezesc, unde m-am nimerit chiar din prima zi în fața unor tarabe mizere cu munți de ceasuri pe ele la prețuri pornind de la doi dolari bucata, ideea de valoare pe care o întruchipa robustul meu ceas rusesc Pobeda, s-a confuzionat brusc și pentru totdeauna. Cât vedeai cu ochii, dădeai doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mizere cu munți de ceasuri pe ele la prețuri pornind de la doi dolari bucata, ideea de valoare pe care o întruchipa robustul meu ceas rusesc Pobeda, s-a confuzionat brusc și pentru totdeauna. Cât vedeai cu ochii, dădeai doar de tarabe pline cu ceasuri să le întorci cu lopata. Aveam în buzunar zece dolari, cu care aș fi putut să cumpăr zece kile de banane sau două Rollex-uri de tinichea „Made în Taiwan“. Între un Rollex de 20 000 de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am fost primiți foarte bine. Prin Sicuani trece un firicel amărît de apă, numit Vilcanota, pe cursul căruia am mers, Înnămoliți, o bună bucată de vreme. În piața din Sicuani ne-a uimit varietatea de culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acestei țări pas comme les autres concentrat în 30 de secunde. Un lucru totuși le-a scăpat celor care au conceput reclama. Vacile merg la pășunat pășind pe asfalt. Un asfalt impecabil, ce-i drept. Descoperire tardivă, carte cumpărată de pe taraba în Piața Universității în vara aceasta: Apropouri, de Cilibi Moise. Personajul pe care eu l-am crezut doar o legendă a trăit pe la 1850 în marele bordel de lux numit orașul București. O combinație unică de umor balcanic, românesc și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ies intestine electronice colorate. Își fac apoi apariția o pereche de mănuși de sudor, peticite, negre de oboseală, care îi ajung până la coate. Gigi-taximetrul nu mai râde deloc. Este chiar galben, la fel ca trandafirul olandez care moare încet pe tarabă sub soarele năucitor. "De ce ți-ai tras bă, mănuși, ai pielea prea sensibilă?" Iarăși hohote, Gigi parcă începe să mai prindă culoare, dar vrea ca totul să se sfârșească, nu știe însă ce trebuie să facă pentru a ajunge mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi văzut cum arată Bucureștiul zilelor noastre, sau Parisul! 20 iunie 2004 Sărbătoarea Muzicii, inițiativă din anii `80 a fostului ministru al culturii francez Jack Lang, cunoaște un mare succes la Geneva. Parcurile orașului sunt împânzite de scene ridicate ad-hoc, tarabe de bere și tarabe cu mâncare "etnică", gen orez parfumat amestecat cu banane și ananas, preparat la botul calului, sub drapelul jamaican. Ca mică paranteză, am discutat de multe ori cu amicii mei români, spunându-ne ce minunată afacere am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Bucureștiul zilelor noastre, sau Parisul! 20 iunie 2004 Sărbătoarea Muzicii, inițiativă din anii `80 a fostului ministru al culturii francez Jack Lang, cunoaște un mare succes la Geneva. Parcurile orașului sunt împânzite de scene ridicate ad-hoc, tarabe de bere și tarabe cu mâncare "etnică", gen orez parfumat amestecat cu banane și ananas, preparat la botul calului, sub drapelul jamaican. Ca mică paranteză, am discutat de multe ori cu amicii mei români, spunându-ne ce minunată afacere am face noi aici cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]