6,151 matches
-
ne-mpinge înspre pante Și, de nisip, ne-mprăștie castele. Când crește mult copacul cu iluzii Și-n creștet umbra-i neagră iar ne pune, Ne risipim în plâns și deziluzii, Ne stingem noi, iar soarele apune. Doar florile de tei mai fac aluzii, Că zile vor veni, și nopți, mai bune. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: FLORI DE TEI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FLORI DE TEI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385095_a_386424]
-
neagră iar ne pune, Ne risipim în plâns și deziluzii, Ne stingem noi, iar soarele apune. Doar florile de tei mai fac aluzii, Că zile vor veni, și nopți, mai bune. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: FLORI DE TEI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FLORI DE TEI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385095_a_386424]
-
Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Atunci, când fără noimă, cuvintele-am rostit, Tu mă priveai și ascultai a mea mărturisire, Erai mireasma ploiii și-al liliacului ce-a înflorit, Cu flori de tei, tu ai brodat a mea iubire. Voiam demult, doar o scrisoare să-ți trimit, Să-ți spun, ce greu a mai trecut un an, Și cum te-am așteptat cu fiecare asfințit, Cu fir de dor, iubirea o lucram în
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385106_a_386435]
-
ajunge. Ușor, pe o frunză, m-aștern lângă tine; Pământul și cerul, de mâini ruginii, Se țin într-o bolta, iar bolta ne ține Departe de fulgii din ierni timpurii. Iubește-mă până ce toamnă mă pierde Sub frunze uscate de tei și castani, Iubește-mă azi, cănd timpul e verde, Iubește-mă-n ore, secunde sau ani. Dar ceasul de seară se-oprește - ne-oprește - ; Privindu-ne-n ochi și privindu-ne fix, Ne spunem zâmbind, nebunește, „iubește...”, Apoi ne prelingem
ARTA DE A NE IUBI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385201_a_386530]
-
luciul liniștit? Cum se-aude tată, freamătul pădurii De la geam din tindă, toamna, când asculți? A pustiu îți sună vremea goliciunii Eu sunt unul singur, arborii sunt mulți Cum e mamă, mierea, scoasă din prisacă Dulce, aromată, cu parfum de tei? Lumea este rea, viespile m-atacă Și piedut sunt mamă, doar între femei Cum e tată focul, ce te încălzește Iarna, pe când gerul ne îngheață sloi? Auzi fiecare, lemn care trosnește Dar nu ai ureche, să ne-auzi pe noi
CUM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384370_a_385699]
-
spre mine, Las fericirea să mă-mbete. Nu las ocara să mă-nțepe... Mereu mi-e sete de dreptate! Când gura lumii multe spune, Mă-mbăt cu ale mele fapte. Mi-e sete de copilărie, De al bunicii ceai de tei, De gustul mărului din poartă... De-aș vrea să-l gust, de un să-l iei? Mi-e sete de al mamei cântec Și de a tatei grea povață, De -a lor iubire părintească, Ce m-a-mbătat întreaga viață. Mi-e
SETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384378_a_385707]
-
Iar vântu-abia adie blând, nu bate. S-a scorojit și iarba sub destin, De arșiță, potecile-s crăpate, Dar, spre noroc și multă sănătate, O cupă, ție, toamnă, îți închin. Am pus în ea, cu smirnă și aloe, Miros de tei și coajă de castană, Căci vara noastră încă ne dă voie În seara sa, cu umbră diafană. Când de iubire mai avem nevoie, Doar ea ne e stăpână suverană. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ALOE / Leonte Petre : Confluențe
ALOE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384386_a_385715]
-
nisip dintr-o clepsidră; Și timpul meu nu este și al tău, Dar îl înghite-n ea aceeași hidră. Eu îți adulmec urma, când nu vrei Să mai rămâi pe puntea unei arce Pe care-am desenat-o sub un tei, Ca vara-n părul nostru să se joace. De-ai ști că-n mine-i toamnă și-i târziu Și lacrima-i deja la pândă-n ploaie, Te-ai agăța de cerul străveziu Lumina s-o reverși în noi, șiroaie
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
curate, în rest totul este acoperit de o mantie groasă galben-roșietică, foșnitoare, iar în timp ce ochii avizi de frumusețe se plimbă de la o statuie la alta, să vezi pe cine-l reprezintă, frunzele obosite de timpul petrecut aninate de crengile arțarilor, teilor, stejarilor, sau gorunilor, pornesc într-un zbor lin, să coboare spre îmbrățișarea tandră a pământului, ca o pereche de balerini angajați într-un vals interpretat de orchestra Operei din Viena în concertul susținut în prima zi a fiecărui an. Stolurile
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
mereu în mișcare simbolizează viața plină de neprevăzut, de situații instantanee, când trebuie să te ridici mereu de la pământ, indiferent care ți-a fost motivul coborârii. Pașii mă duc ireversibil spre acel simbol al Copoului și de mândrie al ieșenilor, teiul, secularul copac fără de seamăn ce-i poartă numele aceluiași unic poet al românilor de pretutindeni, indiferent dacă sunt ieșeni, basarabeni, bănățeni sau dobrogeni ca și mine. Teiul lui Eminescu, străjuit de câteva brâuri din platbandă groasă din metal ca un
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
mă duc ireversibil spre acel simbol al Copoului și de mândrie al ieșenilor, teiul, secularul copac fără de seamăn ce-i poartă numele aceluiași unic poet al românilor de pretutindeni, indiferent dacă sunt ieșeni, basarabeni, bănățeni sau dobrogeni ca și mine. Teiul lui Eminescu, străjuit de câteva brâuri din platbandă groasă din metal ca un brâu din piele purtat cu fală mai ales de către maramureșeni, frumos ornamentat și cu franjuri multicolore. Alături de tei străjuiau la siguranța lui și a statuii poetului, obeliscul
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
sunt ieșeni, basarabeni, bănățeni sau dobrogeni ca și mine. Teiul lui Eminescu, străjuit de câteva brâuri din platbandă groasă din metal ca un brâu din piele purtat cu fală mai ales de către maramureșeni, frumos ornamentat și cu franjuri multicolore. Alături de tei străjuiau la siguranța lui și a statuii poetului, obeliscul cu cei patru lei măreți, culcați pe patru labe, având coamele lor stufoase, ridicate, gata de a-și apăra poetul fără de seamă, de orice epigon ce i-ar nega valoarea. La
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubite, înserarea toamnei înfrunzește, Și ploaia se destramă în amurg, De ai să știi ce anotimp descrește, Te vei întoarce, unde verile se duc. Și vei găsi o desfrunzire dulce, Iar florile de tei, în ploaie fremătând, Avea-vei în a ta putere- o cruce, Tu, printre stelele cu tei, călcând. Din vară, în vară, simți-vei începutul, Unul nostalgic, uitând de tot ce e umor, Și legânându-ți ploile, visa-vei și trecutul, Cuprins
ÎNSERAREA TOAMNEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384450_a_385779]
-
amurg, De ai să știi ce anotimp descrește, Te vei întoarce, unde verile se duc. Și vei găsi o desfrunzire dulce, Iar florile de tei, în ploaie fremătând, Avea-vei în a ta putere- o cruce, Tu, printre stelele cu tei, călcând. Din vară, în vară, simți-vei începutul, Unul nostalgic, uitând de tot ce e umor, Și legânându-ți ploile, visa-vei și trecutul, Cuprins în două rânduri de amor. Pesemne, vei dori să fie multă ploaie, Să te răzbuni pe
ÎNSERAREA TOAMNEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384450_a_385779]
-
Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Scrie-mi un poem simplu de iubire, Cu salcâmi în floare și fântâni de lemn, Ciutura privirii să scape de sare, Stelele aprinse în drum să-mi așterni! Teii să-mi inunde inima de flori, Roua să trezească zilele cernite, Arșița tăcerii să treacă de nori, Ploaia din priviri să nu ne irite... Grijile mărunte să nu fure ceasul, Polenul din ganduri să ne prindă glasul, Să zidim vitralii
POEMUL IUBIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384480_a_385809]
-
când mi-a fost mai greu Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu, Sângele vărsat de ai mei strămoși, Anii tinereții calzi și luminoși! Am cusut icoana Sfintelor Fecioare, Când primeau Lumină parcă-n calendare, Smirna parfumată din teii înfloriți Mâinile trudite pentru cei munciți... Sufletul și ruga în genunchiul minții Cum ne-au învățat de mici și Părinții, Talpa și opica, plină de sudoare, Sora mea și Prutul ce încă mă doare! Ia am s-o îmbrac ea
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
ce-o trecusem și mă străbătu același ger arctic, care m-a ars în timpul cunoașterii păcatului nostru. Am răscolit mai departe, spre a găsi acea minune, care mi-a înflorit natură sufletului. Cireșii erau , la fel, îmbrăcați că miresele, iar teiul, l-am găsit parfumând momentul, răspândind mirosu-i, ce parcă ține de eternitate. Doar pe tine nu te-am regăsit, în locul tău fiind cenușă. Vârtej se făcu în mine, născut de vânturile neputinței și a fostei disperări. Astfel, dintr-un timp
GANDIND LA ...NIMIC de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384557_a_385886]
-
mai mică dintre cele trei surori. Iar bunicul era cel mai mare dintre cei 13 frați. Cele mai frumoase amintiri s-au derulat în casa din Domenii. Pe străzile acelea era atât de plăcut să te plimbi, să inspiri parfumul teilor și să asculți guguștiucii în orele amiezii. Apoi, nucul din grădină, magazia cu multe cărți vechi, scârțâitul porții de fier. Totul era magic. Magia copilăriei ei. Veranda pe care se juca atunci când erau discuțiile între oameni mari prea plictisitoare. Îi
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
margarete sau bujori, În mâna lui par mici trofee Purtate de învingători. Același om, același zâmbet, Aceiași stradă, ceas de ceas, Aceiași dragoste eternă Răzbate- n toate, fără glas. Îl vezi cum trece poarta mare Și se așează sub un tei, Bătrâna însă nu-i răspunde... Vorbește-amorul pentru ei... Ea ține-n brațe flori de crin, El, simplu, povestește multe, Ea de nimic nu-și amintește, Oricât de mult ar fi să-asculte... Cu ei destinul a fost crud, A așternut uitarea
IUBIRE ȘI UITARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382369_a_383698]
-
crud, A așternut uitarea-n toate, Dar el trăiește din trecut... Și o iubește pân la moarte. Și zi de zi îi amintește, Cum l-aștepta în pragul serii, Iar el îi aducea buchete Din trena dulce-a primăverii. Sub teiul înflorit stăteau, Pe-aceiași bancă, ca și-acuma, Doar luna le zâmbea cu drag, Și flori de tei cădeau întruna. În fiecare zi îl vezi, Trecând spre-azil cu flori în mână... Ea a uitat... el a promis Alăturea să îi
IUBIRE ȘI UITARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382369_a_383698]
-
zi de zi îi amintește, Cum l-aștepta în pragul serii, Iar el îi aducea buchete Din trena dulce-a primăverii. Sub teiul înflorit stăteau, Pe-aceiași bancă, ca și-acuma, Doar luna le zâmbea cu drag, Și flori de tei cădeau întruna. În fiecare zi îl vezi, Trecând spre-azil cu flori în mână... Ea a uitat... el a promis Alăturea să îi rămână... O, bătrânețe ticăloasă! Tu ștergi ce-a fost cu boala ta, Transformi o viață în uitare, Dar
IUBIRE ȘI UITARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382369_a_383698]
-
cu flori în mână... Ea a uitat... el a promis Alăturea să îi rămână... O, bătrânețe ticăloasă! Tu ștergi ce-a fost cu boala ta, Transformi o viață în uitare, Dar DRAGOSTEA n-o poți lua! Pe banca cea de lângă tei, Se țin doi bătrânei de mână, El povestește, ea ascultă, Strângând la piept flori din grădină. Referință Bibliografică: IUBIRE ȘI UITARE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
IUBIRE ȘI UITARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382369_a_383698]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PASTELURI DIN CRENELURI 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului sentimentele au calea lor scânteiază ochii de culoarea florilor de tei din amurguri triste ploi se revarsă precum săuturi peste coapse îndulcite din trup frânt am să mușc felia rămasă să te pot trișa acum la o cafea cu zaț de simfonie .................... ce pastel din rastel mângâie flămânde degetele mele cu
PASTELURI DIN CRENELURI 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382517_a_383846]
-
Acasa > Poezie > Cantec > UN TEI DEGEABA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și unde-s verile de altădată cu iubite răsturnate-n lan luna răsărind precum o fată în brațe vânjoase de golan Ay iubite răsturnate
UN TEI DEGEABA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382594_a_383923]
-
greu Fără frică vai de Dumnezeu luna răsărind precum o fată vai de chica mea de derbedeu dar unde-s verile de altădată Cu iubite răsturnate-n lan și tăceri aprinse de alean Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Un tei degeaba / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
UN TEI DEGEABA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382594_a_383923]