1,385 matches
-
astronomice gratuite a unor fenomene sau clase de obiecte din sistemul solar (planete, sateliți naturali etc.) ori aparținând universului de adâncime (galaxii, clustere etc.), organizează expoziții de bază (”Universul în mileniul III”, ”Sistemul Solar”, ”Mișcări pe bolta cerească”) și temporare (”Telescopul Hubble”, ”Instrumente și tehnici de navigație”, ”Astronomicus” etc.), găzduind de asemenea o colecție filatelică foarte valoroasă, cu peste 650 de piese (cu adăugare în 2012 a încă 2000 de piese) dedicată istoriei astronomiei și eforturilor de cunoaștere și cucerire a
Planetariul din Baia Mare () [Corola-website/Science/331355_a_332684]
-
ca de obicei, al inginerului Wann”". Ca unul dintre „inventatorii” descompunerii și recompunerii imaginilor pe o distanță lungă, inginerul german Paul Nipkow, care a obținut la 15 ianuarie 1885 (retroactiv de la data de 6 ianuarie 1884) un brevet pentru un telescop electric pentru reproducerea electrică a obiectelor luminoase, a pregătit drumul televiziunii de astăzi. Aderca a menționat televiziunea în legătură cu transmiterea unui spectacol de dans în orașul subacvatic: "„Doctore, vrei să vedem și noi spectacolul? Fără a mai aștepta răspuns, se-ndreptă
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
ca parte a proiectului Planet Hunters (Vânătorii de planete), iar în septembrie 2015, astronomi și cercetătorii amatori asociați proiectului au prepublicat o lucrare pe serverul arXiv care descrie datele și interpretările posibile. Descoperirea a fost făcută cu ajutorul datelor colectate de telescopul spațial "Kepler", care a observat modificări în luminozitatea stelelor dintr-un câmp predefinit pentru a detecta exoplanete. Au fost propuse mai multe ipoteze pentru explicarea modificărilor neregulate de luminozitate, evidențiate de curba luminoasă a stelei. Ipoteza principală se bazează pe
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
cer la doar câteva arcminute de roi, nu are legătură cu acesta și este mai aproape de soare decât roiul stelar. Cu o magnitudine aparentă de doar 11,7, steaua nu este vizibilă cu ochiul liber, dar este vizibilă cu un telescop de 12cm pe un cer întunecat fără prea multă . Observații ale luminozității stelei de către telescopul spațial "Kepler" arată scăderi nonperiodice de luminozitate, precum și două scăderi mai mare ce apar la o distanță de aproximativ 750 de zile. Amplitudinea schimbărilor de
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
aproape de soare decât roiul stelar. Cu o magnitudine aparentă de doar 11,7, steaua nu este vizibilă cu ochiul liber, dar este vizibilă cu un telescop de 12cm pe un cer întunecat fără prea multă . Observații ale luminozității stelei de către telescopul spațial "Kepler" arată scăderi nonperiodice de luminozitate, precum și două scăderi mai mare ce apar la o distanță de aproximativ 750 de zile. Amplitudinea schimbărilor de luminozitate și aperiodicitatea schimbărilor a atras un interes deosebit din partea astronomilor. Schimbările de luminozitate ale
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
lui Jupiter ar reduce doar 1% din luminozitatea stelei, fapt ce indică spre un alt fenomen responsabil pentru scăderi, fenomen ce ar putea obscura până la 50% din diametrul stelei. Din cauza defectării a două din cele patru roți pentru stabilizarea giroscopică, telescopul Kepler nu a putut înregistra scăderea periodică de 750 de zile prezisă pentru aprilie 2015; mai sunt planificate observații pentru luna mai 2017. Pe baza clasificării stelare și a tipului spectral, modificările în luminozitate nu pot fi atribuite unei variabilități
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
număr de planete gigante cu sisteme proeminente de inele, și un posibil câmp de asteroizi capturat recent de către stea. Au mai fost făcute observații spectroscopice de înaltă rezoluție și observații imagistice, precum și analize ale distribuției spectrale a energiei stelei cu ajutorul telescopului Nordic Optical Telescope din Spania. Un scenariu al unei coliziuni masive ar crea un volum mare de praf activ în infraroșu, dar nu a fost observat un exces de energie în infraroșu, fapt ce exclude coliziunile planetare ca explicație a
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
este foarte scăzută; totuși steaua este o țintă de calibru pentru SETI deoarece observațiile naturale nu pot încă explica complet fenomenul de diminuare a luminozității. Pe 19 octombrie 2015, Institutul SETI a anunțat că a început să studieze steaua cu telescopul pentru a căuta posibile emisii radio ce ar putea proveni din partea unor inteligențe extraterestre din apropierea stelei. În urma unei examinări de două săptămâni, Institutul SETI a raportat în noiembrie 2015 că nu a găsit dovezi ale unor semnale radio ce ar
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
mai mare de stea sugerează că explicația unei dezintegrări catastrofale este puțin probabilă; încă nu a fost stabilit potențialul de dispersie a luminii stelei de către echivalentul unei centuri Kuiper ce perturbă comete spre sistemul solar interior. Un număr mare de telescoape optice monitorizează KIC 8462852 în așteptarea altui eveniment de diminuare a luminozității, ce ar putea dura mai multe zile, iar observații ulterioare sunt programate de către marile telescoape echipate cu spectrografe pentru a determina natura materiei ce obscurează lumina stelară și
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
centuri Kuiper ce perturbă comete spre sistemul solar interior. Un număr mare de telescoape optice monitorizează KIC 8462852 în așteptarea altui eveniment de diminuare a luminozității, ce ar putea dura mai multe zile, iar observații ulterioare sunt programate de către marile telescoape echipate cu spectrografe pentru a determina natura materiei ce obscurează lumina stelară și dacă este vorba de un mare obiect solid sau materie compusă din praf și gaz. Observații suplimentare mai pot fi făcute de către telescoapele terestre , , și telescoape orbitale
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
sunt programate de către marile telescoape echipate cu spectrografe pentru a determina natura materiei ce obscurează lumina stelară și dacă este vorba de un mare obiect solid sau materie compusă din praf și gaz. Observații suplimentare mai pot fi făcute de către telescoapele terestre , , și telescoape orbitale viitoare dedicate exoplanetologiei, ca , și PLATO.
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
marile telescoape echipate cu spectrografe pentru a determina natura materiei ce obscurează lumina stelară și dacă este vorba de un mare obiect solid sau materie compusă din praf și gaz. Observații suplimentare mai pot fi făcute de către telescoapele terestre , , și telescoape orbitale viitoare dedicate exoplanetologiei, ca , și PLATO.
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
Five hundred meter Aperture Spherical Telescope, prescurtat: , (în chineză: 五百米口径球面射电望远镜, iar în ), este un radiotelescop aflat într-o depresiune din districtul Pingtang, provincia Guizhou, China, fiind considerat "cel mai mare radiotelescop din lume". Construcția telescopului a început în 2011 și a fost terminat în iulie 2016. Va fi operațional din septembrie 2016. "FAST" este al doilea cel mai mare radiotelescop din lume (după RATAN-600), cu o sensibilitate de trei ori mai mare decât a Observatorului
Telescopul FAST () [Corola-website/Science/335134_a_336463]
-
ori mai mare decât a Observatorului Arecibo. Iniția s-a crezut că va costa 700 milioane de yuani (în jur de 110 milioane de dolari americani), în total au fost cheltuiți 1,2 miliarde yuani (180 milioane dolari americani). Construirea telescopului a fost propusă pentru prima dată în 1994. Proiectul a fost aprobat de Comisia pentru Dezvoltare Națională și Reformă din China (NDRC) în iulie 2007. Pe 26 decembrie 2008, o celebrare a punerii fundației a avut loc la locul de
Telescopul FAST () [Corola-website/Science/335134_a_336463]
-
în care omenirea nu a văzut întotdeauna universul în acest mod, și descrie greutățile și persecutarea lui Giordano Bruno în timpul Renașterii italiene când acesta a contestat modelul geocentric al Universului în vigoare, impus de Biserica Catolică. Episodul continuă printr-un telescop al timpului, folosind conceptul calendarului cosmic așa cum este folosit în seria originală, pentru a oferi o metaforă pentru această scară. Narațiunea descrie modul în care dacă Big Bang-ul a avut loc în data de 1 ianuarie, toată istoria omenirii
Cosmos: Odisee în timp și spațiu () [Corola-website/Science/331671_a_333000]
-
fost arestați și executați spre sfârșitul anilor 1930. Observatorul a fost o țintă aleasă a bombardamentelor din cel de-al Doilea Război mondial. Toate clădirile au fost distruse. Instrumentele principale au fost salvate "in extremis" și păstrate la Leningrad, inclusiv telescopul și conținutul bibliotecii. Chiar înainte de sfârșitul războiului, guvernul sovietic a hotărât să se reconstruiască observatorul. În 1946 lucrările de refacere au început, după ce fusese curățat terenul. Observatorul și-a redeschis porțile în mai 1954. Nu numai că a fost reconstruit
Observatorul Astronomic din Pulkovo () [Corola-website/Science/335592_a_336921]
-
2014. Potrivit Agenției Spațiale Europene, s-a hotărât ca așezarea sondei "Philae" pe solul cometei să aibă loc miercuri, 12 noiembrie 2014, în jurul orelor 17:35 (ora României), într-o regiune cu diametrul de circa 1 kilometru. Clișeele luate de Telescopul Spațial Hubble în martie 2003 au permis să se estimeze diametrul obiectului la circa 4 kilometri. În iulie 2014, noi imagini luate de Rosetta au scos în evidență faptul că nucleul lui „Ciuri” este un binar de contact, cu o
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
sau nebuloasa Ochiul-Pisicii (NGC 6543) este o nebuloasă planetară din constelația Dragonul. Din punct de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri în formă de arc. În centrul nebuloasei se află o stea luminoasă și fierbinte; acum aproximativ 1000 de ani, această stea și-a pierdut învelișul
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
prezent evidențe directe cum că steaua centrală ar avea un companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o masă solară, dar teoretic, calculele de evoluție sugerează că inițial ar fi avut cam 5 mase solare. În 1994, telescopul Hubble e relevat pentru prima dată structurile impresionant de complexe ale nebuloasei NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
în lungimi de undă ultraviolete și optice. Observațiile spectroscopice la aceste lungimi de undă sunt utilizate pentru determinarea abundenței, în timp ce imaginile realizate în aceste lungimi de undă au fost folosite pentru dezvăluirea structurii complexe a nebuloasei. Imaginile false realizate cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble sunt destinate să evidențieze regiunile de înaltă și slabă ionizare. Aceste imagini au fost făcute în filtre care izolează lumina emisă pentru ionii de hidrogen la 656,3 nm, azot la 658,4 nm și oxigen dublu ionizat
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
realizate de Observatorul de raze X Chandra a dezvăluit prezența unor gaze extrem de fierbinți în cadrul nebuloasei, cu o temperatură de 1,7 K. Imaginea din partea de sus a articolului este o combinație de imagini optice realizate de Observatorul Chandra și Telescopul Spațial Hubble. Se crede că acele gaze fierbinți au rezultat în urma interacțiunii violente dintre un vând stelar rapid și materialul ejectat anterior. Această interacție a îndepărtat bula interioară a nebuloasei. Observațiile realizate de Chandra au arătat, de asemenea, că sursa
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
impediment în cadrul studiului nebuloaselor planetare este reprezentat de distanțele acestora, care sunt de obicei neclare. Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile realizate utilizând Telescopul Spațial Hubble au permis utilizarea unor noi metode de determinare a distanțelor. Toate nebuloasele planetare se extind, iar cu observații realizate în mulți ani și cu destulă rezoluție spațială (angulară), se poate calcula creșterea nebuloasei în raport cu planul celest. Aceasta ar
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
puțin. Observațiile spectroscopice pot dezvălui viteza de expansiune a unei nebuloase de-a lungul liniei de vedere, folosindu-se de efectul Doppler. Apoi, comparând expansiunea angulară cu viteza cunoscută de expansiune, distanța până la nebuloasă poate fi calculată. Observațiile realizate de Telescopul Spațial Hubble asupra NGC 6543, pe durata mai multor ani, au fost utilizate pentru calcularea distanței. Rata de expansiune angulară este de 3,457 milisecunde de arc per an, în timp ce viteza de expansiune de-a lungul liniei de vedere este
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]