12,390 matches
-
bazat pe studiul Torei și al Talmudului, pe transmiterea unor noțiuni juridice, religioase și etice de la părinți la copii, în cadrul unui sistem precis de norme. Iar pentru formele mai avansate de învățare, rabinii realizau predarea la un nivel superior în temple - lacascuri de cult și totodată de studiu. Alături de vechea civilizație ebraică, cultura Greciei antice este considerată una dintre sursele educației în civilizația occidentală. Grecia și-a avut mării ei profesori, care creșteau nenumărate promoții de elevi, învățându-i pe aceștia
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
de condițiile mediului local și oferă cunoștințele și competențele necesare elevilor. O bună gestiune a școlii, la care să participe profesori, factori de decizie locali și părinți, este un alt factor important. În ce măsură școlile lumii sunt așa? Desigur, educația - si templul ei, școala - au străbătut o cale lungă și au progresat, dar progresul se vede mai cu seamă în țările dezvoltate. În prea multe colțuri ale lumii, fetele nu mai merg la școala de pe la 12-13 ani, pentru că nu există grupuri sanitare
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
23 aprilie 2017. Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînăla sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo,pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanelecurbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului.“ Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru,le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele,dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnelevoastre, unde stelele își dau mercurul sunător
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi femeia pe care o strângea În brațe, apropiindu-se de bord. Se Întinse În jos și izbuti să Înșface caseta din mâinile tânărului. — Ce trebuie să fac cu ea? Întrebă. — La Templu. Să ajungă acolo, răspunse bărbatul, arătând spre stindardul de la pupa. — Ce-i Înăuntru? Se pare că nobilul se pregătea să adauge ceva, Însă glasul său fu Înăbușit de un sunet neașteptat. Cu o trosnitură, coca galerei se urnise, ridicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simbolizează omenirea, În căderea ei de la vechea epocă de aur și până la cea prezentă, alcătuită nu din metal, ci din prea umila materie a ulcioarelor. De cele două părți ale colosului artistul trasase, În cărbune, profilurile unor turnuri, ziduri și temple, ca și când uriașul ar fi fost pe cale să părăsească cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
totuși Înțesat de o stranie spiritualitate. Era fascinat de ea. Dacă vreo creatură dansase vreodată În paradisul terestru, trebuia să o fi făcut În felul acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith, așa se pierduseră oamenii În primul lor templu. Expresia Antiliei pierduse orice urmă din lascivitatea cu care Își oferise trupul privirilor. Acum, pe chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
construcții. Poetul privi În jur. Din vechea biserică Santa Reparata nu mai rămăseseră decât urmele zidurilor exterioare, care urmau să dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu-și ce se va fi ales de acel edificiu, odată terminat. Un templu de giganți Înălțat pentru niște oameni atât de neînsemnați... Iacopo Îi urmărise privirea. Când va fi acoperită, la Încrucișarea pilaștrilor, va fi biserica cea mai mare a creștinătății. Capodopera lui Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În orașul acela blestemat... Dar era inutil să se gândească la asta... Scutură din cap, trecându-și mâna peste fruntea asudată. În minte Îi reveni moartea mozaicarului. Iarăși. Avea să rezolve acel mister. Numai că trebuia să se Întoarcă la templul crimei, de unul singur. Prima oară ajunsese acolo odată cu ceilalți, iar vederea Îi fusese ofuscată de migrenă. Simțurile Îi erau alterate. Nu avusese cum să asculte glasul șoptit cu care locurile Îi vorbesc sufletului. Trebuie că neglijase semne și urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ta, mizerabile, se gândi poetul, dar se mărgini să Îl ignore. Sucea În mâini ciudatul pumnal pe care Îl găsise În biserică. Există templieri la Florența? Întrebă el. — Ce? — Trezește-te, Bargello. Ordinul cavalerilor sărmani ai lui Hristos, zis al Templului. Straiele lor albe, cu crucile evidente. Știi dacă există vreunul În oraș? Celălalt părea să fi priceput, În sfârșit. Ridică din umeri cu indiferență. — Ah, felul acela de sectă. Erau așa puternici, iar mai apoi au pierdut Țara Sfântă, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Sub alte veșminte, cum spui domnia ta. — Ce vrei să spui? — Se spunea, cândva, că printre franciscani, chiar printre cei florentini, de-ai noștri, ar fi existat un curent, un grup de adepți ai Imperiului care aderaseră În taină la Ordinul Templului. Dar nu se știe cu siguranță. Sunt doar zvonuri. Ar trebui să intrăm În capetele din glugi. Ei se măcelăresc unii pe alții, Însă afară nu transpiră nimic, de parcă Îndărătul zidurilor lor ar mai fi Încă Francisc și surioara Sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de mai multe ori, grupuri de pelerini pe drumul spre Ierusalim. Adesea, la bord, se comenta și se blestema tocmai căderea Damiettei. Cinci erau actorii acestei tragedii care erau chemați În cauză: francezii, lombarzii, teutonii și genovezii. Și apoi Ordinul Templului. Și mereu se ajungea la o dispută legată de care dintre aceștia era cel mai răspunzător pentru cădere. Poate că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte În mozaicul lui tocmai aceste cinci forțe, acordându-i fiecăreia un grad de valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niciodată... — Dar cum Îți explici această ciudățenie? Îl Întrerupse poetul. — Nu mi-o explic. Ar putea fi primul act al transformării. Se pare că muntele științei crește În chip vertiginos, la Florența. Turnuri infinite se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea acoperi o câmpie se Înmulțesc peste capetele noastre. Mașinării nemaivăzute sunt ridicate ca să Îl ajute pe om În aceste construcții. Poate că cineva a smuls fructul din arborele cunoașterii. — Da, Într-adevăr, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la transformarea Comunei, dintr-o cetate nobilă, demnă urmașă a marii Rome, Într-o peșteră de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile lui Bonifaciu asupra libertății noastre? La acel nume, un sentiment de stânjeneală Îi lovi pe toți cei de față. — Nu... firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste frunte. Acum Își amintea vorbele lui Domenico, cămătarul. Nu Ordinul Templului era cel care Îi urmărea pașii Antiliei, care o ținea de mână la primejdie, care Îi mângâia trupul de aramă. Era un singur om. Locuitorul acelui turn. Chipurile membrilor celui de Al Treilea Cer i se roteau prin minte asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vadă mai bine și el. — Da, zise el apoi. E o lucrare precisă. Ambrogio era Într-adevăr un maestru. Îi fusese de ajuns o privire În arhiva secretă a Commendei de la San Paolo, la Roma, ca să priceapă totul. Pentru asta, Templul avusese nevoie ani Întregi de cercetări. Voia să afle toată lumea. I-am oferit tot aurul din lume, numai să tacă. Era nebun. De sub veșminte, scoase dintr-o dată o spadă scurtă și o lipi de pieptul poetului. Dante simți vârful rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ajuns În posesia lor? Pe lume, Platon a fost ultimul care a avut știri despre un pământ de dincolo de ocean. Dar nici el nu vorbea dintr-o cunoaștere nemijlocită, ci pe urmele unei legende mai vechi... Veniero zâmbi vlăguit. — Ordinul Templului a săpat vreme Îndelungată printre ruinele citadelei Ierusalimului, sub vechiul Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a avut știri despre un pământ de dincolo de ocean. Dar nici el nu vorbea dintr-o cunoaștere nemijlocită, ci pe urmele unei legende mai vechi... Veniero zâmbi vlăguit. — Ordinul Templului a săpat vreme Îndelungată printre ruinele citadelei Ierusalimului, sub vechiul Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pentru a-l chemai din nou pe pământ pe Hristos. Pentru a aprinde flacăra unei noi religii. Pentru a urca la cer și a scoate din țâțâni Înseși porțile casei Domnului. Chiar te Întrebi de ce trebuie păstrat secretul? De ce Ordinul Templului a Încercat să Îl ocrotească cu orice preț? De ce oricine Îl punea În pericol trebuia să moară? Dante fixa harta nemișcat, ca și când un vis i-ar fi sfâșiat vălul viitorului. Simți o căldură neașteptată curgându-i prin vine. Totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imediată: biserica din Rennes-le-Château adăpostea o comoară pe care norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări. Odată declanșată, se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol al mileniului II, În 1099, după părerea lui Dan Brown, deși data mai probabilă a Înființării Ordinului Templului ar fi 1118. Sihăstria Sionului s-ar fi aflat de la Începuturi În spatele Cavalerilor Săraci ai lui Hristos, numiți și călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l ascundă de oamenii regelui Filip cel Frumos, Îngropându-l Într-un loc neștiut, pe care feluriți căutători de comori tot speră să-l scoată la iveală de vreo șapte secole. Legenda spune că, În ziua premergătoare vinerii fatale, din templul templier din Paris ar fi plecat În taină către portul La Rochelle trei căruțe Încărcate până la refuz și escortate sever de cincizeci de cavaleri. Misterioasa caravană a ajuns după câteva zile la destinație. În rada portului, aștepta gata de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a apropiat pentru a culege, În Potirul Sfânt, sângele curgând al Mântuitorului? Care vor fi fiind acele cuvinte? Sau e vorba despre altceva, cum ar fi, de exemplu, secretul descoperit de Călugării Săraci ai lui Hristos În subteranele grajdurilor Templului lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea acestuia, cum vrea să creadă Dan Brown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află nici mai mult, nici mai puțin decât ruinele unui duplicat al Templului lui Solomon de la Ierusalim aprinde imaginația tuturor și conferă locului dimensiuni mistice. În localitate Își face apariția o sumedenie de jurnaliști, de istorici și de cercetători, reprezentanți ai autorităților centrale, politicieni etc. Din ultima categorie se detașează François Mitterrand, viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]