2,257 matches
-
a fi, încă de prin 1909, un adversar al „formulelor artistice perimate”, al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul al extravaganțelor decadentiste; împreună cu „ereticul”, „anteclericalul” Tudor Arghezi (acesta din urmă - fost călugăr la Mănăstirea Cernica, eliminat din monahism pentru legătura cu profesoara de etnie evreiască Constanța Zissu - debutatase ca poet la periodicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o identitate tradițională pierdută și o conștiință modernă traumatică. Există însă și evoluții în sens invers. O deplasare dinspre estetismul decorativist spre tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul” Adrian Maniu abandonează insolența dandy cu tentă fauve a începuturilor din „Flori de hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cuțescu-Storck. Totul se desfășura însă pe un fundal foarte conservator și „provincial”, ostil inovației artistice antiacademiste și antirealiste. Textele lui Theodor Cornel au și meritul de a inaugura cu adevărat exegeza românească a operei lui Brâncuși (ale cărui opere cu tentă abstracționistă fuseseră reproduse pentru prima oară în paginile revistei sibiene Luceafărul, în 1907, cf. Barbu Brezianu), operînd importante deschideri estetice către arta primitivă și nonfigurativă (v. observațiile privind „ideizarea” formei, cu distrugerea [reducerea] ei „savantă” la „cea mai esențială sintetizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
libertate“. De asemenea, sînt publicate texte literare „novatoare”, în special poetice, semnate de Tristan Tzara și Ion Vinea. Postdatarea unora indică, probabil, voința de subliniere a continuității cu perioada predadaistă. Sînt publicate și poeme moderniste „de atitudine” - cu sau fără tentă socială și anticlericală -, semnate de mai vechi comilitoni: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Emil Isac, sau de aliați mai noi (Victor Eftimiu). Asidua publicistă Tita Bobeș, colaboratoare a lui Cocea și Vinea din timpul războiului, colaborează cu cronici dramatice. Ion Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fîntînilor, ieșit de sub tipar cu cîteva ore înaintea morții poetului (iulie 1964). Aproape toate textele au fost, atunci, rescrise în vederea editării, uneori - serios „cumințite” estetic, adesea însă - cizelate în sensul adîncirii lirismului. Spre deosebire de cele vădit mai „stridente”, mai radical-demitizante, cu tentă avangardistă mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lee Masters (autor al Antologiei orășelului Spoon, volum cu care pillatianul Pe Argeș în sus are în comun monografierea lirică a spațiului natal). La rîndul său, Perpessicius - criticul cu cea mai bună imagine în mediile avangardiste - publică versuri originale cu tentă intimistă și traduceri din Francis Jammes. „Gîndiristul” Ion Sân-Giorgiu e prezent atît ca poet original (cu versuri neconvingătoare, minor elegiace), cît și ca traducător din poezia expresionistă germană (August Stramm, Stefan George). Pe de altă parte, avangardiști minori precum Romulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este prezent - în prima fază a revistei - cu două poeme de frondă socializantă, la fel expresionistul social Aron Cotruș, iar Al. O. Teodoreanu colaborează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dida Solomon-Callimachi, Corina Sfetea). Unii dintre ei se ilustrează cu mai mult talent în alte genuri artistice: după fuziunea cu Punct, directorul acesteia din urmă - „prințul roșu” Scarlat Callimachi - își continuă publicarea în serial a piesei Zail Sturm: dramă cu tentă social-expresionistă despre o familie evreiască evoluînd în decor revoluționar rus. Soția sa - tragediana Dida Solomon, fostă soție a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Romulus Dianu, Sergiu Dan, F. Brunea, Filip Corsa, de „anonimi” ca G. Mănciulescu sau de un ortodoxist apocaliptic precum Sandu Tudor („Logica absurdului“) țin de un alt „etaj” tipologic și valoric. În afara literaturii de avangardă (dar nu în afara artei cu tentă socială, anticlericală sau licențioasă) se situează textele unor colaboratori precum N.D. Cocea sau Felix Aderca (ultimul - cu un mai pronunțat apetit experimental). Texte stranii cu deschidere fantastică sau onirică publică, ocazional, Claudia Millian și Mircea Eliade. Printre cele mai șarjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o dată, Contimporanul nu e o publicație dogmatică; este o revistă independentă, sensibilă la toate variațiile de sensibilitate novatoare, fie că e vorba de mișcări avangardiste de stînga sau de „noua spiritualitate”. Dacă în primii ani de apariție predomină articolele cu tentă marxizantă și discret antimonarhică sau campaniile la adresa „huliganismelor” xenofobe și antisemite, treptat, diversitatea ideologică - nu numai estetică - se accentuează în paginile revistei. În nr. 57-58 este reprodus textul lui Miguel de Unamuno, „Împotriva realismului“. Mesajul său intră în rezonanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub numele Daniil, membru al grupului isihast clandestin de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate - mai curînd un poet „ritualist”, „bisericos” decît religios, acesta publică în paginile revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literare, desene, clișee, gravuri inedite (...) de la grupul scriitorilor unguri refugiați la Viena, strînși în jurul revistei Mà”. Numărul 46 (mai 1924) al Contimporanului — deschis cu „Manifestul activist către tinerime“ — dedică o pagină întreagă (12) „noii poezii maghiare”. Două poeme moderne cu tentă depresivă (traduse de Vinea), ambele avînd în loc de titlu numele autorilor — Kassák Lajos, respectiv Támas Aladár —, sînt ilustrate cu un desen „simultaneist” al praghezului Karel („Charles”) Teige și prefațate de un articol anonim, intitulat „O mișcare modernă în exil“. Prezentarea istorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jucat Victor Eftimiu, ca director al Teatrului Național în perioada 1921-1925; acesta era pe atunci apropiat de cercurile socialiste și de membrii grupării Contimporanul. A existat în anii ’20 și o „recoltă” destul de substanțială de texte dramatice expresioniste sau cu tentă expresionistă: Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), Fapta (1925), Meșterul Manole (1927) de Lucian Blaga, Trei cruci (1928) de Isaia Răcăciuni, Anno Domini (1927) de Ion Marin Sadoveanu, Lupii de aramă și Meșterul de Adrian Maniu, Sam (1928) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
A venit și a trecut și vremea desertului, după care a urmat cafeaua cu lapte, moment În care Dan a devenit brusc serios. Ce s-a Întîmplat? Am privit cum i se duce culoarea din obraji, iar tenul căpăta o tentă ușor verzuie. — Te simți bine? O, Doamne. E din cauza mîncării? Ce-i cu tine, Dan? Vorbește. Dan Își drese glasul și, cînd se Întinse peste masă și-mi luă mîna, am știut. Jur pe ce-am mai sfînt că, imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dori ca și fiul meu să țină morțiș să iasă din casă iarna, spune Charlie. Sau În orice altă perioadă a anului, de fapt. E dependent de televizor, ceea ce n-ar fi chiar atît de rău, deși ar avea o tentă ușor antisocială, dacă ar fi și ceva mai mare ca vîrstă. Dar, pentru un copil de cinci ani, comportamentul ăsta e Îngrijorător. — Ar fi și mai și dacă s-ar uita la Vrei să fii miliardar?, spune Marcus, ștergînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În fața ei. — Emma, știu că sună idiot, dar tu chiar mă iubești? Emma mă privește ciudat. — Nu În genul poveștii de dragoste despre care ar bîrfi vecinii. Dar, În cazul În care Întrebarea se referea la o iubire sănătoasă, fără tentă sexuală, ca Între cumnate, răspunsul e afirmativ. Dar de ce Întrebi? E ciudat să aud o prietenă spunînd că mă iubește. Iartă-mă, știu că nu ai vrut să dai cuvintelor o conotație ciudată. — Dar eu nu sînt prietena ta. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-aș fi revenit de pe urma șocului și i-aș fi răspuns pe măsură, flirtând și eu. Dar nici vorbă de așa ceva, așa că am rămas perplexă, holbându-mă la el, la mușchii subțiri și prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o căpăta pielea sa albă în lumina care pătrundea prin fereastră. Observai, cu urma de rațiune care-mi rămăsese, că, de fapt, avea pulpe, lucru de care eram mulțumită. Mi se uscase gura. Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
adevărat, mi-am dat seama că e foarte diferită de ceea ce îmi imaginasem. A trebuit să mă „reîndrăgostesc“, dar de data asta ținând seamă de realitate... Un fluture mare, cu o aripă de culoarea albastră a cerului și cealaltă cu tente violete, trecu prin fața lor, pluti prin aer de parcă ar fi vrut să fie admirat și se așeză pe o floare. Preotul i-l arătă printr-un gest: — Te interesează? Bărbatul negă: — Nu în mod special. Este un „împărat“. Morpho aega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
New York, la revista Style. El se lăsase sedus de spectaculozitatea ei bătătoare la ochi, iar ea, bănuia Hugo, fusese cucerită de ceea ce dădea pe spate toate femeile: părul lui sălbatic strălucind până la perfecțiune, trăsăturile dăltuite și șarmul lui patrician cu tentă erotică. Sexul se înscrisese în categoria „experimental“. De obicei încercau ce Amanda citise sau i se povestise despre preferințele erotice ale cine știe cărei vedete pe care ea o admira. Experimentele respective nu erau întotdeauna niște succese; Hugo uitase cui îi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
odată, chiar cînd se afla Thomas acolo, să intre un fluture, a fost distrus În cîteva secunde: două asistente l-au gazat, oricum era o efemeridă. Pe aripile insectei se găseau tot felul de primejdii nevăzute, milioane, poate miliarde, asis tentele aveau ochi-microscop, le zăriseră instantaneu, insecta invadatoare putea să aducă În clinică o gripă a fluturilor, așa cum găinile aduseseră omenirii o gripă a găinilor, iar vaca nebună isterizase o lume. În clinică, sămînța omului era mai pură decît oriunde, și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cîte unul, nu trăia sub pămînt, avea calculator de aproape zece de ani, chiar Thomas i-l dăruise pe al lui, cînd Își cumpărase unul mai modern: America emitea În eter miliarde, dacă nu o infinitate, de mesaje subliminale cu tentă sexuală, descoperise cea mai irezistibilă bombă pentru a cuceri lumea; mai Întîi, o experimenta pe Antonia. Prinsă Între două focuri, unul pornit din chiar carnea ei, bătrîna rezista tot mai greu: pentru a scăpa, chiar se gîndea să meargă la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mistica vieții consacrate, așa după cum e ușor a vorbi despre mistica vieții claustrale contemplative, fără a sta măcar o singură zi într-un singur loc, închiși în mănăstire. Trebuie să fim foarte atenți atunci când vine vorba de exaltații «gratuite», de tentă gnostică, despre o viață consacrată ce nu catadicsește să se confrunte cu truda necesară pentru a trăi bucuria unei existențe ce țintește plinătatea, acceptând, între timp, ceea ce-i lipsește. Aceasta pentru că fecunditatea vieții consacrate - ca experiență și expresie a credinței
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu pot fi depășite. Dar de ce să tulbur plăcerile altuia cu aceste constatări? Este foarte drept că pe acela care a văzut în față asemenea realități și care le trăiește convins de neînduplecata lor veșnicie, ce altceva îl mai poate tenta, decât renunțarea? Suferința duce la renunțare. Dar dacă lepra m-ar cuprinde, n-aș condamna bucuria altuia. Căci în orice condamnare există multă invidie. Budismul și creștinismul sânt o răzbunare și o invidie a suferinzilor. Simt că în agonie n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
discreție” și printr-un unic canal: Moses xe "Rosen"Rosen, care din 1962 va accede la președinția Federației. În paralel, continuă și un control permanent al organului de poliție politică, Securitatea. În mare, structura comunității rămâne neschimbată, dar cu o tentă de depolitizare, În paralel cu o marcată marginalizare a vieții comunitare, ce corespundea cu Însăși marginalizarea populației evreiești, care nu mai era văzută - nici măcar teoretic, la nivel propagandistic - ca un participant cu drepturi egale la procesele social-politice ale României socialiste
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]