3,258 matches
-
a fost când s-a prezentat la alegerile politice din ’70 cu lista «Partidului Hippy», Dumnezeule!”. Despre Emanuele Criscione: „Nervos și veșnic șucărit...”; despre Adriano Sofri 2: „Nu l-am cunoscut niciodată direct, dar, ținând cont de faima lui, sunt tentat să spun câteva tâmpenii și despre el. De exemplu, că este un geniu când vine vorba de făcut analize. Cel mai mare teoretician european, capabil să pătrundă în miezul problemelor. Din păcate, se pare că se bagă și-n toate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a condus consecvent la acumularea unor evidențe empirice foarte eterogene, de multe ori aflate în opoziție reciprocă, întrucât au fost propuse moduri diferite de a demonstra consistența sau inconsistența comportamentală. În plus, foarte frecvent, reprezentanții acestor modele diferite au fost tentați să absolutizeze și să impună ca valide doar soluțiile lor, discreditând soluțiile alternative contraoferite. Mai mult decât atât, pentru a demonstra stabilitatea și generalitatea personalității, cercetătorii trebuiau să aducă dovezi privind existența unor manifestări comportamentale consistente cross-temporal și cross-situațional. Divergența
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
poziții. În perioada inițială (Mischel, 1968; 1969), specificitatea comportamentală a îmbrăcat o formă absolută, situaționiștii, ignorând total rolul variabilelor persoană și corespunzător exagerându-l pe cel al variabilelor situaționale în încercarea de explicare a consistenței comportamentale. Unii autori au fost tentați să accepte că inconsistența cross-situațională este înrădăcinată în natura personalității. Pe această direcție, cei cu orientare situaționistă (Bandura, 1969; Mischel, 1968) au avansat câteva explicații, considerând că stabilitatea temporală, confirmată frecvent în detrimentul celei cross-situaționale, este în acord cu teoria învățării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
printr-o situație traumatică (exclusiv) în mediul profesional. Programul se bazează pe un set de proceduri care asigură integrarea acestora în contextul organizațional, reglementează cadrul etic și asigură calificarea și controlul activităților efectuate de „peers”. Ca psihologi, am putea fi tentați să reacționăm negativ la o asemenea orientare de suport psihic bazată pe nespecialiști. În fapt, este vorba de un concept generos care „umanizează” organizațiile, prin implicarea lor în susținerea membrilor lor aflați în situații critice generate de exercitarea profesiei. Sistemul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
număr de asemenea persoane (sau „cazuri”) ar putea fi incluse Într-un studiu pe cazuri multiple. Și aici este nevoie de ipoteze, pentru a facilita identificarea informațiilor relevante despre individul sau indivizii respectivi. În lipsa ipotezelor, un cercetător ar putea fi tentat să acopere „totul” - adică să caute „toate” dovezile -, ceea ce este imposibil. De exemplu, ipotezele În studierea acestor persoane s-ar putea referi la influențele din copilărie sau la rolul relațiilor cu oameni din aceeași categorie. Asemenea teme restrâng deja foarte
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
În fabrici, avînd aceleași responsabilități ca bărbații. Este imposibil Însă de determinat corelația exactă Între sex și un anumit tip de muncă. Multe femei erau forțate să muncească alături de bărbați În condiții dificile și periculoase. La un anumit nivel, sîntem tentați să interpretăm „egalitatea” la locul de muncă În concordanță cu noțiunea marxistă de egalitate Între sexe și cu preamărirea sovietică a femeii muncitor. Deși acest lucru ar putea fi parțial corect, pare mai plauzibilă afirmația potrivit căreia rușii erau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
are mai multe istorii. Jurnalul Începe În ghetou și se Încheie În ghetou, Începe În 4 noiembrie 1941 și se termină la 30 ianuarie 1944, Însemnare făcută de Bondy, ultima zi În care scrisese Mimi fiind 10 octombrie 1943. SÎnt tentat să comentez Jurnalul de ghetou ca pe jurnalul lui Mircea Cărtărescu (cea mai mare nenorocire a scriitorului contemporan e că nu mai are inspirație, că nu mai poate să scrie), dar cea mai bună analiză În asemenea situații sînt, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
a terenului. Cotul, o unitate pentru lungimi răspândită, era folosit pentru a marca lotul ce trebuia arat sau prășit ca parte a obligațiilor În muncă față de senior. Însă lungimile și lățimile măsurate În coți erau subiective. Seniorul sau arendașul erau tentați să Încerce să sporească obligațiile În muncă indirect, crescând lungimea unui cot, și, dacă reușeau să facă acest lucru, regulile formale privind corvezile nu erau Încălcate. Înainte de secolul al XIX-lea, cea mai des manipulată dintre toate unitățile de măsură
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care profesorii buni Își Înțeleg și Își cunosc elevii, ofițerii - soldații sau directorii de producție - subordonații. Este vorba de o cunoaștere pusă În slujba realizării obiectivelor stabilite de o elită. Relația descrisă este atât de asimetrică, Încât am putea fi tentați să o comparăm cu cea dintre meșteșugar și materia primă pe care o folosește. Tâmplarul sau zidarul trebuie să cunoască foarte bine materialele inerte cu care lucrează pentru a-și face treaba. În cazul lui Lenin, relativa lipsă de dinamism
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pentru alimente, indiferent dacă fabrica realiza sau nu cotele impuse. În schimb, pentru colhoznici, obținerea cantităților ordonate putea Însemna Înfometarea. și, Într-adevăr, marea foamete din 1933-1934 nu poate fi numită decât una a colectivizării și rechiziționării. Cei care erau tentați să se revolte riscau să li se impună o cotă cu mult mai sinistră: cea pentru culaci și dușmani ai statului. Pentru o mare parte dintre țărani, regimul de muncă autoritar din colhozuri părea să reprezinte nu doar o amenințare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Întreg ansamblul ei. Teoretic, scara largă la care Își desfășoară activitatea ar trebui să permită firmei să aducă o Întreagă gamă de costuri și beneficii În cadrul său decizional intern. Practic, puterea economică și politică ce Însoțește acest mod de operare tentează În permanență o firmă mare să Își Însușească beneficiile și să lase pe seama altora costurile”. Cu alte cuvinte, deși analiștii de afaceri ai firmelor agricole au o vedere periferică slabă, puterea politică pe care o dețin aceste organisme - atât individual
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
poate fi inconerența și o marjă de manevră lăsată la dispoziția populației. Vezi remarcabilul studiu realizat de K. Sivaramakrishnan, „Forests, Politics, and Governance in Bengal, 1794-1994” (teză de doctorat, Departamentul de Antropologie, Yale University, 1996). În ceea ce privește Întrebuințarea pădurii, am fost tentat să adaug că viziunea statului este uneori mai largă și mai profundă decât cea a firmelor private, care pot (și chiar fac acest lucru) să exploateze la maxim pădurile bătrâne, pentru ca apoi să vândă terenul sau să Îl cedeze pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
activitatea sa În Uniunea Sovietică, vezi Cohen, Le Corbusier and the Mystique of the USSR. Le Corbusier, The Radiant City, p. 131 (sublinierea aparține autorului). El continua astfel: „Puterea calculului este atât de mare, Încât un imprudent ar putea fi tentat să Îi ridice numaidecât altare și să Îl venereze”. Le Corbusier era deosebit de mândru de transparența și linia clădirii care, asemenea multor construcții proiectate de el În anii 1920, era așezată pe stâlpi (pilotis). Iată descrierea pe care i-o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sub directoratul lui Ion Nistor, om cu vederi și, ulterior, cu funcții liberale. Curând cei cinci vor atrage alți tineri (Iulian Vesper, Teofil Lianu, Ghedeon Coca, Liviu Rusu, Cristofor Vitencu, Mihai Cazacu, Sextil Dascăl, George Nimigean, Neculai Roșca ș.a.), majoritatea tentați să scrie versuri, o „generație spontanee” (Perpessicius), aflată pe drumul autodefinirii, o „constelație tinerească, vioaie, activă” (E. Ar. Zaharia), o „grupare a tinerilor care nu au puterea să se disocieze, altfel decât prin abundența creației, de vechea generație a războiului
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
a dreptul impusă, de excentricitatea etnică („niciodată cu adevărat înscris în centrul vreunei comunități etnice, religioase, naționale, lingvistice”). Starea de multiplu minoritar îi furnizează libertatea alegerii lucide. Alături de cartea de debut, autorul așază alte două titluri de care va fi tentat să se despartă: Dialectică și estetică (1971) și Umanism: viziune și întruchipare (1978). Meritul lucrării dintâi, Romanul monumental și secolul XX, este că dezvăluie interesul autorului pentru ideea de sublim, deși interpretarea este datată într-o oarecare măsură și atinsă
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
de literaturile străine. Încă o dată, moldovenii sunt citați pozitiv: Ion Creangă și Mihail Sadoveanu reprezintă, în literatură, „maximum de românism”. În esență, „istoria politică și socială, istoria limbii și literaturii sunt cultivate mai mult de moldoveni”, pe când în Muntenia, mai tentată de politică, se dezvoltă genul oratoric și lirica patriotică. Cum caracterele literaturii din Moldova sunt de găsit și în cea din Transilvania, concluzia e că în aceste regiuni, diferite ca evoluție istorică, sunt mai numeroși scriitorii specifici decât în Muntenia
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
scriitori din generațiile mai noi, cu interes pentru operele convenind unei anumite sensibilități. Format în ambianța dinainte de 1900, criticul se mai afla după 1920 în fluxul noii literaturi, preocupat acum să aprofundeze idei și observații anterioare (Studii literare, 1930) sau tentat de probleme ale tehnicii poetice (Pe lângă plopii fără soț, Eminescu. Note asupra versului). La Eminescu el revine de mai multe ori, aspirând să-l cuprindă într-o formulă definitorie. Astfel, un portret de sinteză din 1919 crește pe ideea de
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
văd) o reducere a anarhiei, odat) cu fiecare proces de încheiere a p)cii. De vreme ce politică mondial), deși nu este oficial organizat), nu este lipsit) în întregime de instituții și proceduri ce țin de ordine, cercet)torii acestui domeniu sunt tentați s) văd) o sc)dere a anarhiei atunci când se formeaz) alianțe, cănd crește volumul tranzacțiilor de-a lungul granițelor naționale, și când se multiplic) num)rul instituțiilor internaționale. Astfel de p)reri confund) structura cu procesul, iar eu am atras
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
s)-l urm)reasc) este securitatea. Puterea crescut) poate s) serveasc) sau nu acelui scop. Date fiind dou) coaliții, de exemplu, succesul mai mare pe care una îl are în a-și atrage membri de partea sa ar putea-o tentă pe cealalt) s) riște un r)zboi preventiv, sperând la o victorie prin surprindere, înainte ca decalajele s) se l)rgeasc). Dac) statele și-ar dori maximizarea puterii, ele s-ar al)tură p)rții mai puternice, iar noi nu
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Federalist Papers. Într-o adunare de egali, orice und) se propag) în întreaga societate. Lipsa grupurilor secundare, având o anumit) coeziune și continuitate a angajamentului, de exemplu, transform) alegerile într-o licitație în care fiecare parte, prin promisiunile ei, este tentat) s)-i supraliciteze pe ceilalți. Prezenta grupurilor sociale și economice, care, în mod inevitabil, nu vor fi cu toate egale, face s) existe mai puțin) instabilitate în societate. Astfel de propoziții durabile ce țin de teoria politic) sunt omise din
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
din 1958, Albert Wohlstetter avertiza asupra pericolelor pe care le-ar putea aduce o ,,delicat) balant) a terorii”. Acele pericole pot fi atrase asupra ț)rilor care dețin forțe nucleare neînsemnate, într-o situație în care o tar) ar fi tentat) s)-si îndrepte preventiv armele împotriva unui advesar considerat a fi temporar vulnerabil. Trebuie s) se adauge și faptul c) aceste pericole nu au ap)rut în realitate. Se impune o reconsiderare a problemei prolifer)rii nucleare, ins) nu aici
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Securitate, lucrurile au început să devină mai limpezi pentru România. Rând pe rând, cele 11 state din Consiliu au început să-și precizeze mult mai clar pozițiile. Aranha, delegatul Braziliei, a afirmat în particular că, deși, personal, ar fi fost tentat să voteze pentru România, ministrul de externe brazilian, Fernandez, i-a ordonat respingerea cererii țării noastre. După aprecierea lui Aranha, această decizie se luase în urma influenței pe care fostul rege Carol al II-lea o avea asupra oficialităților braziliene. Carol
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se mai desfășura într-o lume multipolară. Acea nouă realitate restrângea alternativele diplomatice și forța Bucureștiul la o variantă unică: loialitatea față de un singur centru de putere. Pe de altă parte, în primii ani postbelici, se vedea că România era tentată să folosească vechile contacte și canale diplomatice din epoca interbelică. Până în 1948-1949, aparatul nostru extern mai gândea, din reflex, la țări precum Franța, Belgia sau Italia, ca la posibili parteneri internaționali. Chiar America de Sud și Centrală erau privite în aceeași termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 142-143. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA DESTINUL ELITEI POLITICE, CULTURALE ȘI ȘTIINȚIFICE BASARABENE DIN PERIOADA INTERBELICĂ Lilia Crudu Până la 1918, din pricina situației periferice a Basarabiei, un segment important al elitei culturale și politice a provinciei din extremitatea sud-vestică a Imperiului țarist era tentată de a se stabili în alte părți ale Rusiei, dar și în România, fiind atrasă de mediul intelectual din aceste țări sau de dorința de a face carieră militară sau diplomatică. Marșând aproape exclusiv pe ideea „prieteniei de veacuri dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]