4,773 matches
-
astfel de discuție, care oferă un mod superior de a înțelege fenomenul. 13.1.3. Metode centrate pe rezolvarea problemelor tc "13.1.3. Metode centrate pe rezolvarea problemelor " 13.1.3.1. Problematizareatc "13.1.3.1. Problematizarea" Unii teoreticieni (K. Van Lehn, apud Sprinthall, Sprinthall și Oja, 1994) consideră că atunci când descoperim și învățăm noi concepte, trebuie, în mod obligatoriu, să fim puși mai întâi într-un impas, într-o confruntare între ceea ce cunoaștem până la acea dată și informația
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
SPIRIDON, Monica (5.II.1952, Craiova), critic și teoretician literar, eseist. Este fiica Lucreției Dumitrescu (n. Enculescu), profesoară de română și italiană, și a lui Ion Dumitrescu, profesor universitar, specialist în științe sociale. Face studiile la Liceul de Filologie din Craiova și la Facultatea de Limba și Literatura Română
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Marin Sorescu ș.a., prezenți în Melancolia descendenței (1989), Bănulescu fiind preluat și într-o micromonografie apărută în 2000, apoi Marin Preda și Eminescu (Eminescu. O anatomie a elocvenței și Mihai Eminescu. Proza jurnalistică, 2003). Vocația de teoretician literar a autoarei e valorizată și în Despre „aparența” și „realitatea” literaturii (1984), o sinteză care urmărește articularea istorică a conceptelor „limbaj”, „literatură” și „literaritate”. Lucrarea constituie o contribuție la teoria originalității, după aceea a lui Adrian Marino. S. își
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele vor să demonstreze că există o memorie generică în literatură și, în consecință, o mitologie pe care o numește, cu un termen împrumutat din Dialogurile lui Platon, mitologia „cratilistă” (Eugen Simion). Teoreticianul secondează consecvent analistul creației unor scriitori români și străini: Ștefan Bănulescu, George Bălăiță, Marin Sorescu, Nicolae Breban, Paul Valéry, Mircea Eliade, Thomas Mann, Jorge Luis Borges ș.a., astfel că, într-o dublă investigare, analitică și teoretică, bazată pe o permanentă
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Postmodernismul, 175-178; Ion Bogdan Lefter, Romanian Writers of the ’80 s and the ’90 s, Pitești, 1999, 270-272; Maria-Ana Tupan, De la context la text..., LCF, 2000, 2; Iulia Alexa, Melancoliile literaturii, RL, 2000, 22; Marin Mincu, Un redutabil critic și teoretician literar: Monica Spiridon, LCF, 2000, 25; Iulian Băicuș, Melancolia eternelor reîntoarceri, OC, 2000, 35; Corina Tiron, Nostalgia originilor, LCF, 2000, 41; Micu, Ist. lit., 780-784; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 28, 39-40, 109, 140; Radu Voinescu, Realismul inefabil
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
teoretică mă satisface pe deplin" (Gérard Genette). Acest motto ales de prefațatoarea și traducătoarea volumului Opera artei. Imanență și transcendență, Muguraș Constantinescu, mi se pare, în special după lectura cărții, o veritabilă profesiune de credință a autorului. Genette e un teoretician vorace și în același timp un erudit aproape neverosimil ca formație pentru timpurile noastre. Vocația sa spre teoretizare poate fi, la urma urmelor, un mod de a struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
panoramare a unui spațiu ce poate părea copleșitor de vast, prin reducerea sa în categorii construite conform unui aparat teoretic ce reprezintă extensia, deși poate subtil deghizată, a naratologiei sale. În Ficțiune și dicțiune. Introducere în arhitext, precedentul volum al teoreticianului (cel puțin în ordinea traducerilor romanești), există o distincție importantă între abordările care încearcă să definească literatura întrebîndu-se care este esența ei (așa numitele poetici esențialiste), și acele abordări care o definesc constatîndu-i manifestările. Într-o manieră asemănătoare, în Opera
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
monitor, ce-i drept în vecinătatea altor tablouri (același artist, aceeași școală sau perioadă, depinde de situație) aflate la muzee din întreaga lume. Experiența reală și cea virtuală se contopesc astfel insesizabil. Estetica lui Genette răspunde unui asemenea fenomen, în măsura în care teoreticianul observă că "operele de artă nu au ca singur mod de existență și de manifestare faptul de a "consta" într-un obiect. Ele mai au cel puțin încă unul, acela de a transcende această "consistență", fie pentru că ele se "întrupează
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
textului lui Borges îi prilejuiește lui Genette o polemică strălucită cu Nelson Goodman. De altfel întreg volumul stă sub semnul unui dialog permanent cu Goodman, în chip similar cu Ficțiune și dicțiune. Găsesc foarte interesant acest fenomen al imersiunii unor teoreticieni francezi în tradiția analiticismului anglo-saxon: el apare nu numai în cazul lui Genette, ci și acela al lui Paul Ricoeur, de fiecare dată provocînd o tensiune metodologică și conceptuală primenitoare. Ceea ce îl plasează pe Genette de la bun început pe picior
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
ne reamintește Genette, cu înrăzneală asumată, literatura este și ea o artă. Iar teoria literaturii, concludem citind această carte, un compendiu inestimabil nu doar de concepte și metode, ci chiar de reflexe de gîndire. O concluzie la care nu mulți teoreticieni literari ne permit să ajungem. Gérard Genette, Opera artei (I). Imanență și transcendență, traducere și prefață de Muguraș Constantinescu, Editura Univers, București 1999, 302 pagini, preț nemenționat.
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
personaj pur și simplu și ca personaj cultural în egală măsură. Vocea sa profundă și sonoră, care anunță parcă invazii de extratereștri, umbrește zumzetul grupurilor și domină autoritar atmosfera din spațiile închise. Hotărît ca un sculptor și fluent ca un teoretician, el și-a construit o prezență publică pe care, dacă n-ar fi atît de uzată comparația, am putea-o asemăna cu buzduganul zmeului ce anunță, cu grabă, dar și cu un ceremonial specific, iminenta întrupare a celui rămas mai
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
buna stăpânire a artei parafrazării comentate. Reconstituie critic opera, reproduce, recenzează, dar ceea ce se impune relevant e dinamica, „mizanscena”, traiectul comparării punctelor de vedere. Examinarea teoretică și comentariul concret, la obiect, sunt împletite strâns, criticul procedând fără a face concurență teoreticienilor propriu-ziși ai chestiunii, care sunt menționați și citați selectiv, creditați intermitent și cu circumspecție, într-o lectură personală. El se referă la opinii diverse, le face să dialogheze, alternează citate ori referiri care se susțin ori se contrazic. Le „împănează
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
și literatura lui. Textele regrupate aici, deși scrise în epoci diferite, învederează apartenența lor la un demers unitar și vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice - deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu istoria, trasează
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
SPĂRIOSU, Mihai (24.III.1944, Deta), teoretician literar, comparatist și traducător. Este fiul Anei și al lui Cornel Spăriosu, avocat. Face școala elementară și cursul liceal la Timișoara (1950-1961). Urmează Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția engleză, absolvită în 1966, rămânând asistent la aceeași
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
anii ’80 ai secolului trecut. Scrise aproape paralel - deși publicate succesiv -, cărțile au ca obiect dinamica mentalității occidentale și, în orizontul ei de referință, articularea discursurilor intelectuale (științific, politic, religios, artistic) conform unor reguli, mereu schimbătoare, ale jocului, abordat de teoretician ca un concept-test, un veritabil dispozitiv de diagnoză. În Dionysus Reborn ludicul este vizorul prin care se citesc, într-o masă eteroclită de texte, oscilațiile mentalității occidentale între valori polare numite raționale și preraționale. Mentalitatea prerațională implică devenirea cosmică neîndiguită
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
lumi posibile. De altfel, ipoteza lumilor posibile, cu o străveche tradiție speculativă, este prizată astăzi de discipline diverse, ca filosofia analitică sau logica modală. Semantica lumilor posibile și rolul ei în limpezirea statutului lunecător al ficțiunii au atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales, spre evaluarea ei tradițională într-un sistem având ca antipozi centralul și perifericul. Tipologia flexibilă proiectată în
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
nu trebuie inventate ab nihilo. S. le redescoperă în critica culturală din veacul al XIX-lea: Mathew Arnold, John Ruskin, Oscar Wilde, cărora le dedică unele din cele mai subtile pagini. Întorcând cu dexteritate discursul intelectual modern pe celălalt sens, teoreticianul descoperă în potențialul ludic al literaturii cheia depășirii schizoidiei ereditare a psihicului colectiv occidental, marcat de o diferire agresivă perpetuă: între spirit și corp, între iubire și ură, între artist și filosof, între savant și preot, între ordine și transgresarea
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
vechi (1909), și a teoretizat asupra fabulei într-o prezentare asupra evoluției genului la noi - Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) și asupra originii versificației române - Versificațiunea română și originea ei (1906). A avut și preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere în literatura populară română (1904), Lămuriri asupra literaturii române culte și populare (1906) și Miorița și călușarii. Urme de la daci și alte studii de folklor (1914) sunt expuneri didactice, cu unele exagerări și inadvertențe, privitoare la
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
olandez Hugo de Vries. Interdependența și imitația nu sunt noțiuni contradictorii, cum au încercat unii comentatori polemici ai lui Lovinescu să le interpreteze (Ion Barbu, G. Călinescu), afirmând că prima, presupunând simultaneitate, exclude imitația și dovedește o creativitate concomitentă. Pentru teoreticianul s. interdependența reprezintă cadrul normal în care se manifestă imitația, iar aceasta e agentul prin care se realizează interdependența. Vorbind insistent de tendința unificatoare a epocii moderne, Lovinescu folosește complementar și sinonimic noțiunea de spirit al veacului, sau saeculum, cum
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
esență materială, iar cealaltă de natură spirituală. Diferența dintre acestea fusese ani de zile și avea să fie și mai târziu calul de bătaie al mai tuturor variantelor de tradiționalism. Opinia lui E. Lovinescu era, dimpotrivă, optimistă sub aspect istoric, teoreticianul afirmând cu obstinație că relația dintre cultură și civilizație nu trebuie socotită ireversibilă: „drumul de la cultură la civilizație nu e ireversibil; devenind condițiile vieții noastre, aceste bunuri materiale intră în deprinderi și se prefac cu timpul, prin adaptarea la unitatea
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
de studii și articole publicate în reviste de specialitate, care se referă la întreaga istorie a literaturii ruse, de la A. S. Pușkin și Mihail Lermonotov la poetica lui Lev Tolstoi așa cum au relevat-o formaliștii ruși, de la poeți ca Nikolai Gumiliov, teoretician și exponent al acmeismului (variantă rusă a parnasianismului), Marina Țvetaeva și Vladimir Maiakovski la scriitori ca Maxim Gorki și Leonid Andreev sau la proza rusă contemporană ilustrată de F. Abramov, Vasili Șukșin, Valeri Rasputin. Dintre lucrările reprezentative ale lui Ș
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
SORESCU, Roxana (16.IX.1943, București), critic, istoric și teoretician literar. Este fiica Virginiei (n. Șoltuz) și a lui Octavian Sorescu, profesor. Urmează în București școala elementară și liceul, absolvit în 1961, ulterior Facultatea de Limba și Literatura Română (1961-1966) și Facultatea de Limbi Germanice, pe care o încheie în
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
, H.[enric] (21.IX.1875, Botoșani - 19.II.1951, București), eseist, teoretician și critic literar. Este fiul Rebecăi și al lui Leibis Sanelevici, comerciant. Ambii bunici erau rabini, iar mai mulți frați ai lui S. se vor ilustra în diverse domenii ale culturii. Urmează școala primară și primele cinci clase liceale la
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
dacă e privită de la distanță, simpatică și dezarmantă prin candoarea cu care S. își proclama meritele, nu o dată socotite epocale sau unice în plan mondial -, a trăit cu psihologia geniului neînțeles, atrăgându-și ironia persiflantă și marginalizarea. Omul de știință, teoreticianul și criticul literar se caracterizează prin dogmatism, dar și prin interogații euristice și intuiții fertile, novatoare. După o carte intitulată Încercări critice (1903), în care discută scrieri ale lui C. Dobrogeanu- Gherea, I. L. Caragiale, I. Al. Brătescu-Voinești, St. O. Iosif
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
organizare socială trece prin două faze: o fază de echilibru, ascensiune și optimism, care produce o literatură clasică; și o fază de dezagregare și nemulțumire, care produce romantism și realism”. Axiologia literară a lui S. este guvernată de criteriul etic, teoreticianul fiind convins că „valoarea literară [...] crește în raport cu valoarea ei morală”. Din coroborarea acestor determinări rezultă superioritatea clasicului, „product firesc al oricărei societăți sănătoase”. „Clasic”, adică „sănătos” moralmente și activ - iată marota criticului. El pledează de fapt cauza unei literaturi menite
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]