45,789 matches
-
Ciuruirea cuplului Ceaușescu a produs, la data respectivă o bucurie de nedescris. În acele zile de delir, toată suflarea chiuia de bucurie, că s-a terminat cu dictatura, cu sinistra și megalomanul. De la mic la mare, toți așteptam ca, evenimentele neelucidate din decembrie 1989 să aducă urgent evoluția necesară. Ridicarea nivelului de trai era prioritatea care se impunea imediat, dar care, s-a soldat cu un
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
sau la Baudelaire care vine dintr-o permanentă raportare (negativă sau pozitivă) la ordine. În acest sens este amintit celebrul vers "Je hais le mouvement qui deplace les lignes" care i se potrivește atât de bine poetului român. Eseul se termină cu câteva pagini dedicate prozei lui Bacovia. În spatele discursului critic se află o adevărată artă poetică (dealtfel, prefața lui Ion Bogdan Lefter poartă un titlu sugestiv: "Prozatorul scriind despre poet spre a gândi la arta sa"). Citatele alese spre a
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
ți se facă și greață?... Se întîmplă. Privindu-mă cum îmi beau paharul acela de lapte, băiețelul-trișor mă întrebase așadar dacă e bono? - laptele pe care-l beau încet; dacă este bun; și l-am asigurat că da; pe urmă, terminînd paharul, mai cerusem încă unul, care, pe vremea aceea, făcea 850 de lire. Băiatul îmi umpluse altul imediat și încasase iar o hîrtie de o mie de lire, fără a-mi da restul, ca de obicei, prefăcîndu-se grăbit să execute
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
se entuziasma Frank Kermode, la apariția Strigarea lotului 49, în 1965, moment în care proza de peste Ocean nu o ducea deloc rău, în privința valorii produselor sale, și cînd, prin urmare, superlativele se cereau atent chibzuite. Înainte de a da tiparului romanul terminat, Pynchon a publicat cîteva fragmente, ca povestiri de sine stătătoare, în "Esquire Magazine" și "Cavalier", ceea ce înseamnă, dacă facem o socoteală simplă, că faimoasele sale personaje, Oedipa Maas și șleahta de nebuni simpatici care o însoțește pretutindeni, intrau în "arhivele
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Iar la 22 decembrie: "În sfîrșit liber. Isprăvit Răscoală complect. Azi am primit ambele volume. Miercuri se pune în vînzare în toată țara". Cu Gorila a mers mai chinuitor. La 6 decembrie 1937 notă: "Azi vreau să reiau Gorila, să termin. De peste o lună stau pe loc. Efectul politicii și al necazurilor". La 13 decembrie 1937: "Nici pînă azi n-am început scrisul efectiv. De fapt mă zbucium cu nevoile și procesele izvorîte din nevoi. Mi-e imposibil să mă concentrez
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
știu dacă nu cumva e o aparentă regasire, căci Herman cel împăcat cu sine nu mai e, de fapt, un copil. Așa cum probabil nimeni, odată ieșit dintr-o criză identitara, nu este același dinainte, în măsura în care căutarea de sine nu se termină niciodată cu o regasire. Pascal Bruckner - Hoții de frumusețe, traducere de Magdalena Popescu, Editura Trei, 222 pagini, preț nemenționat. Lars Saabye Christensen - Herman, traducere și note de Maria-Alice Botez, Editura Univers, București, 191 pagini, preț nemenționat.
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
făcut cinematografiile Extremului Orient în ultimii doi-trei ani, toate genurile reunite (inclusiv cel erotic)! Directorul artistic al "Udineincontri" a fost Derek Elley, critic la celebra revista americană "Variety" și, chiar dacă John Woo însuși n-a putut veni, fiind ocupat să termine Misiune: imposibilă 2, fanii acestui cinema au fost regalați cu prezența a vreo două duzini de vedete care au zîmbit, au dat autografe și s-au lăsat pozate în interiorul futurist al lui Teatro Nuovo Giovanni da Udine - unde au avut
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
agresive, a căror unică însușire majoră era aceea de a se fi înseriat ideologic la momentul potrivit, asta e deja o afacere clasată. O afacere din care răzbate că în România a fost mai greu, la un moment dat, să termini patru sau opt clase, decît să obții ulterior o diplomă universitară sau un doctorat. Nu idealizez actualul sistem, nici nu cred că dacă în România se vorbește foarte mult despre democrație, în ultimii ani, democrația a și ajuns numitorul comun
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
kitschoase în același timp. Că în orice, chestiune de șansă. Articolul de astăzi are ca subiect Piesă anului 1998: Noe care ne străbate memoria e o femeie de Ion Mircea. Mi s-a părut o coincidență faptul că, după ce am terminat să o citesc, am răsfoit ultimul număr din revista Scenă, iar la rubrică Puncte de vedere, Dumitru Solomon punea în discuție cîteva probleme acute legate de "dramaturgia nedramatică". Întreaga teorie și demonstrație, un demers lucid, analitic și critic susținut de
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
fugit din clasa și, în hohote de plîns, am urmat puțin convoiul. Dar de acolo, dintre cei în negru, nu se vedea atît de bine. Ne-am răsfirat pe la casele noastre privind de la ferestre. Oricum, ziua de spectacol nu se terminase. După marșul fanfarei mortuare urmau cîntînd "frunză verde-verde de stejar...". Ofițerul să strige ordine, iar coloana să-și schimbe pasul, să se oprească brusc sau să facă stînga împrejur. Ce minunat să locuiești în preajma unei cazărmi! Cimitir și cazarma ne
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
perioada în care au fost scrise studiile, variază. Sedusa inițial de lingvistică ce vine în ajutorul "poeticii", transformată în scurtă istorie a receptării, după ce a trecut prin zonă sofisticatelor instrumente naratologice, cartea convinge și, după cum ne asigură chiar autorul, "se termină cu bine". Primul studiu, datat 1984, propune o reconstituire a lui homo caragialensis pe baza unor "resorturi" vitale: a ști, a face, a avea, cu varianta a mînca, toate puse în mișcare de un apetit insațiabil, însă cu finalități deviate
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
toată mîna, de care, ca istoric literar, s-ar fi cuvenit să știu că îmi sînt contemporani și n-am știut. Faptul că le-am cunoscut opera anterioară războiului nu mă consolează. Felix Aderca a murit în 1962, cînd eu terminăm facultatea. A fost prezent doar cu traduceri din 1949. Îl citisem. N-aveam idee că trăiește. La fel Ticu Arhip, care n-avea 70 de ani în 1965 cînd a murit și publicase traduceri pînă spre finele deceniului anterior. Despre
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
fiind iluzii, lumii unde e bine de trăit ele lipsindu-i, starea ei de spirit va fi posomorita. La morosité. Occidentul actual. Mă dau bătut. Nimeni nu mă ajută, n-am cum să-l facă să tacă. Stai, n-am terminat. Iluzia armoniei e depășită de H.P.-B. La ea, soluția creației (concertul de Bach) e convențională, ca și în sartriana Greață. Nu-i, ca la Proust, concluzia unei experiențe interioare. În datele experienței ei, starea de confuzie ajunsă la descompunere
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
sînt - se știe - îndeajuns de complicate spre a le putea reduce la simplă lor opoziție cu simulacrul. Cinicul e un om care gîndește/acționează liber de "prejudecăți", or, libertatea de gîndire, ne spune Nietzsche, "este forma pe care spiritul dominator termină prin a o acceptă, el, care mult timp a căutat ce ar putea să domine și care n-a găsit alt lucru decît pe el însuși". Să-l căutăm, așadar, pe Livius Ciocârlie în această zonă de autentificare prin artificiu
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai noi, cele despre Nichita Stănescu - lider absolut al poeziei contemporane. "În anii ^80, cînd terminăm liceul - scrie G.A. - cu toate ca Nichita Stănescu fusese suficient omologat de critică, se impunea cu greu în lumea școlii. După aproximativ 20 de ani, cînd critică pare să-i retragă favoarea exclusivă, d-nele și d-nii profesori fredonează prin cancelariile Patriei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
a procedeului apare în Levantul lui Mircea Cărtărescu (București, Cartea Românească, 1990; recent reeditat la Editură Humanitas), cînd cuvîntul e despicat nu numai de limita de vers, ci chiar de cea între două cînturi ale epopeii; cîntul al șaselea se termină cu versurile: "Coperindu-l, desvălindu-l că pre luna un halo./ Stînga între sîni s-apasă iar în dreapta are glo-", pentru că al șaptelea să înceapă: "Bul da cuarț ce nici o lume nu se laudă că ține". Fie și numai pentru plăcerea ludica
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
ajuns la concluzia că, "într-o țară în care opinia publică nu există", ele nu ar avea nici un efect, decît, cel mult, amuzamentul galeriei... În toată tristețea asta, e și un lucru bun: printre nemulțumiri și tracasări, Daneliuc scrie. A terminat românul "Marilena și cîteva voluptăți", o proza care, cîndva, poate va deveni film. N-ar fi prea fantezist să ne imaginăm că, dacă lucrurile vor continua în același ritm, va veni o vreme cînd Daneliuc va fi "omologat" nu drept
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
nu e în regulă, că au o bandă a lor și că se luptau, în timp ce dormeam. Ani de zile mi-au ascuns chestia asta! Ofta și nu puteam s-o sufăr. Mă trădase, pe ascuns. Gata, mi-am zis, ai terminat-o cu ei! O sa ma rugați! Plec de-acasă și fug în armată roșie. Am închis ochiul și m-am culcat. A doua zi, cînd am intrat dincolo, călcînd peste manșetele pijamalei, care-mi alunecă pe curit, am fost surprins
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
I Know What You Did Last Summer/Știu ce-ai făcut astă-vară. Thriller despre care Gus Van Șanț spune că abuzează de rapidă succesiune a imaginilor, dar acțiunea e săracă, el preferînd lentoarea "clasică". Pînă cînd echipa de la Scream va termina filmările la al doilea sequel, fanii români ai genului pot afla ce s-a mai întîmplat în următorul an urmărindu-l pe Danny Cannon cum regizează după același canon I Still Know What You Did Last Summer/ N-am uitat
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
FI PLANTAT IMEDIAT, PENTRU BUCURIA ȘI FERICIREA DUMNEAVOASTRĂ, UN ARBORE TÂNĂR." Cu alte cuvinte, "înțeleaptă" hotărâre a Dorrei reprezintă de fapt un abandon. Femeia se sinucide generos, dar se sinucide. Analizat cu atenție, happy-end-ul dezvăluie o tristețe metafizica. Ceea ce se termină, în schimb, în mod sigur cu bine este aventură artistică în care s-a angajat autorul. Pe el putem să-l aplaudam la sfarsit fără reținere că pe un învingător. Matei Visniec, Teatru descompus sau Omul-ladă-de-gunoi - Femeia că un câmp
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
să citez - o definiție care să mă satisfacă. Numai în secolul nostru au fost propuse, din diverse perspective, circa douăzeci, în general, valabile, începînd cu școala formală rusă (la care întrebarea, retorica, de mai sus face o trimitere directă) și terminînd cu promotorii, relativ recenți, ai postmodernității. Ca să nu mai vorbim de secolele anterioare, dacă n-ar fi decît să începem cu Boileau (al carui singur "drept" de a se află într-un punct zero mai mult decît ipotetic este faptul
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
aruncă mingea în teren..." ("România liberă" = RL 2692, 1999, 24); "cînd totuși se reușește ceva-ceva prin unele locuri (...), imediat se organizează o dezbatere" (RL 2692, 1999, 24); persoană a II-a singular - " Cînd începi un lucru, trebuie musai să-l termini" (RL 2692, 1999, 24) - sau persoană I - "întîlnim și alte aberații"; "dacă ne gîndim bine" (RL 2692, 1999, 24). E evident că în unele situații se poate recurge la oricare dintre cele trei tipare principale, în vreme ce alteori se manifestă preferințe
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
Vorbiți despre opera de artă și, în mod implicit, prin exemplele pe care le dați, luate din literatura, din artele plastice, din teatru, din muzică, din coregrafie dar și din "haute couture" sau din gastronomie, lărgiți domeniul artei. Unde se termină, după dumneavoastră, domeniul ei? G.G.: Știu și eu... Cred că orice activitate umană ale cărei rezultate se pretează la o apreciere estetică poate fi considerată că o operă de artă... Într-un anume sens, prefer să folosesc cuvîntul la singular
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
călătorie de studii în Grecia, - cum se duceau tinerii europeni la Paris mai tîrziu -, unde intra în contact cu arta elenă și cu lumina. La întoarcere, în Sicilia, vede izbucnirea vulcanului Etna. Cît a fost adolescent, războaiele civile s-au terminat. Urmează epoca severă, morală a lui Octavianus. Ovidiu devine rînd pe rînd triumvir, decemvir, centumvir, diverse funcții sociale, dar el nu se gîndește decît la poezie. Frecventează cercul lui Messala, prefectul Romei, unde îi întîlnește pe Horațiu, Virgil, Propertius, Tibul
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
la 14 ani, să învețe sanscrita, apoi persana și ebraică, scria, la importanțele reviste la care colabora, articole despre budism. India îl atrage că un magnet, dar nu din curiozitate turistică, ci ca loc de studiu și învățătură. În 1928, terminînd Facultatea de Filosofie a universității bucureștene, în Italia fiind într-o călătorie, scrie unui maharajah mecenat, solicitîndu-i o bursă pentru a studia filosofia indică cu vestitul profesor Dasgupta. Minune, maharajahul îi acordă bursă. Dar n-are bani pentru a ajunge
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]