2,240 matches
-
Într-un e-mail datat 26 decembrie 2004, lăsa a se înțelege că avansează satisfăcător în concretizarea proiectului: "Eu mă apropii de sfârșit. Cum ți-am mai spus, aș vrea să-ți trimit tot materialul de îndată ce are o formă în mare terminată. Ai să vezi atunci ce mai lipsește și cu ce mă mai poți ajuta. Dar mai ales vreau să-mi spui părerea ta. Aș vrea să public partea asta, care e un prim mare capitol dintr-o carte de amintiri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Laval-Hoare") pe care indiscreția presei îl dezvăluie publicului, stîrnind în cele două țări, în Anglia mai ales, o vie dezaprobare care, cîteva săptămîni mai tîrziu, îi va obliga pe cei doi oameni politici să demisioneze. Frontul de la Stresa este definitiv terminat. În timpul crizei etiopiene, Hitler l-a menajat cu abilitate pe omologul său italian. În cursul anului 1936, două evenimente internaționale vor desăvîrși apropierea dintre cele două puteri fasciste. Mai întîi, remilitarizarea Renaniei realizată de Hitler în 1936 printr-o adevărată
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
rezultatul unui demers progresiv și pacifist a cărui ultimă etapă se desfășoară în 1960 prin independența acordată de cea de a V-a Republică celor douăsprezece state situate în sudul Saharei. În 1965, decolonizarea continentului african este deci, în mare, terminată. Europa păstrează legătura cu fostele sale colonii, dar nu mai exercită asupra lor o influență directă, cu excepția celor două state din Peninsula Iberică, Spania și Portugalia, ale căror posesiuni de dincolo de mări nu-și vor cîștiga independența decît abia în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
se justifică cu prisosință. Existența devine mai savuroasă și mai adevărată. 7 Un Oscar Wilde susținea că "nu există cărți morale sau imorale. Cărțile sunt sau bine scrise sau prost scrise. Asta-i tot". O remarcă categorică, dură și brusc terminată. Și mai departe: "Omenirea se ia prea în serios. Ăsta-i păcatul originar al umanității. Dacă omul cavernelor s-ar fi priceput să râdă, fața istoriei ar fi fost cu totul alta". Parcă s-ar cere o completare. Dacă omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Brătianu nu era numai șeful guvernului și șeful partidului liberal. De mult își depășise partidul și locul de conducător, ajunsese stîlpul pe care se sprijinea România întregită. După realizarea României Mari, Ion I.C. Brătianu și-a considerat rolul lui istoric terminat, dîndu-și seama că flacăra idealului generației de la 1848 se consumase. Se alăturase acum la consolidarea marii ctitorii românești. Moartea lui Ion I.C. Brătianu a fost cea mai mare pierdere a României Mari. Țara pierdea și cîrja, și cîrma. Fără cîrmuire
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
R.S.S., proiect tratat și aranjat la Geneva cu prietenul său sovietic, Max Litvinov. La București, un restrîns consiliu de miniștri a discutat proiectul în prezența lui Titulescu, l-a vizat și urma a fi supus atenției regelui. Titulescu, socotind chestiunea terminată, a plecat în vacanță, în Elveția. Regele însă, inopinat, a cerut demisia guvernului. Era actul de respingere a proiectului și o procedură, să zicem abilă, de a-l scoate pe Titulescu din guvern, căci noul guvern s-a reconstituit fără
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
confuzia de la București. După săptămîni de așteptare, emisarii lui Maniu, la Cairo, au adresat o scrisoare reprezentanților celor trei puteri principale, cerîndu-le să activeze. Răspunsul Aliaților a fost că guvernele lor socotesc ca inutile continuarea acestor discuții și le declară terminate: "Avînd în vedere situația creată de ultimele telegrame ale domnului Maniu, delegații celor trei puteri găsesc necesar să declare delegaților români că a negocia mai departe nu ar servi la nimic și că negocierile sînt considerate închise. [...] Dacă domnul Maniu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
congresul național argentinian. Întregul corp diplomatic a fost invitat a participa la aceste serbări. Un tren special a fost pus la dispoziția șefilor de misiuni și soțiilor lor. La Tucuman, am fost conduși la hotelul Coventry, un hotel de curînd terminat, contractat special de guvern, unde fiecare diplomat a avut rezervată camera sa de către serviciile protocolului președinției republicii. În timp ce asistam, chiar în prima zi între orele 4 și 7 după-amiaza la "Fiesta de la Zafra", împreună cu toate celelalte oficialități, o bandă de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
se mișcau parcă ar fi fost acționați de un cutremur devastator. Unde era omul puternic și tare ce nu se temea de nimic? Fusese învins de un adversar superior: Moartea. Cu fața boțită și schimonosită de plâns era un om terminat. Gata. Silvica, draga tatei, Silvioara mea, unde pleci? Dumnezeule, Doamne! Înnebunesc...! Umblam pe vârfuri, în tăcere, înfricoșați, să nu trezim spiritele malefice care ar mai putea lovi o dată. Așa au trecut trei zile, timp în care sufletele celor ce pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o singură explicație plauzibilă. Mi-am adus aminte că bunica dăduse naștere la 18 copii. Adică, a adus pe lume optsprezece ființe omenești. Doamne, Dumnezeule! Anumite femei aduc pe lume câte un singur copil, sau poate nici unul, și se simt terminate, vlăguite. Dar să naști și să crești 18 copii? Tatăl meu fusese al nouălea din seria de optsprezece. Așa că, pe bună dreptate, bunicii i s-a acrit să mai vadă picior de plod în fața ei. Voia și avea tot dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bebi. Îi dădea de mâncare, îl spăla, îl culca în bordei la locul lui. Era "guvernanta" familiei. Șeful echipei era Mircea. Întregul șantier era sub controlul lui, iar noi îl ascultam fără să crâcnim, acordându-i întreaga autoritate. Odată compoziția terminată, se introducea în tipare. Acestea nu erau tocmai mici. Aveau cam 35/20 cm, iar când erau încărcate, erau destul de greu de dus în mâini de un copil mai slăbuț. Așa că Mircea s-a dus din nou la depozit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și luminos: o casă. Orice formă de rezistență era sortită eșecului, având repercusiuni dintre cele mai neplăcute asupra sănătății noastre și ceea ce era mult mai grav! asupra optimismului nostru, a încrederii că putem depăși cu bine această încercare. Primele clădiri terminate au fost cele destinate instituțiilor locale. Era firesc. Aici, numărul de muncitori convocați zilnic era de 20-25 pentru fiecare obiectiv în parte. În plus, au fost aduși cei mai pricepuți deportați: nemți calificați în acest domeniu și care erau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
septembrie 1950 este menționată o altă vizită a colonelului Constantinescu. Penitenciarul Pitești a rămas fără majoritatea deținuților în urma transferurilor din mai-iunie 1950. Există puține informații despre ce s-a întâmplat începând cu vara lui 1950. Țurcanu credea însă că, odată terminată acțiunea sa în Pitești, va fi eliberat și încadrat în rândurile Securității, așa încât este de presupus că reținerea sa în continuare i-a tăiat puțin din avântul violent. Totuși, în puținele camere în care au continuat schingiuirile, intensitatea lor a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tot. Tot ce puteam construi noi ca democrație a fost în urban. Noi pe seama urbanului am câștigat în ’96. Și pentru urban a trebuit să facem câteva lucruri importante - de exem‑ plu, să unim opoziția. Dacă n-o uneam, eram terminați ! V.A. : Bine, pentru ’92 opoziția a fost unită în Convenția Democratică, cu rezultate mai bune. A câștigat la locale în marile orașe. Cred că un rol important a avut și SOTI atunci. A.M.P. : De la primele alegeri libere pentru
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
așteptare le răpise vârsta, de cărți, reviste și fotografii, se intra printr-un paravan lateral în care era instalată bucătăria de vară. ... Mi-a povestit aequo animo cum la înscris ea pe Iosif la facultatea pe care n-a mai terminato din cauza vieții grele de funcționar pe care o ducea. Comparând cultura celor doi, mia spus că Iosif era evident mai cultivat decât Anghel, ale cărui studii se opreau la liceu. Făcea însă impresie... Cunoștea întradevăr literatura franceză, dar într-o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
După voia ta, ne vom revedea la Paris sau aici. ș...ț Te îmbrățișăm frățeșteș,ț G.D. S. Wikander către G. Duméziltc "S. Wikander către G. Dumézil" 3 decembrie ș19ț67** Dlui Georges Dumézil, profesor Paris Dragă maestre, În sfârșit, Haskell Lectures terminate, cea de-a șasea și ultima conferință a avut loc pe 27, de atunci am ținut conferințe la Madison și Nashville, dar asta e tot; am refuzat alte invitații. Dar te asigur, a fost un infern să vorbesc în engleză
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
trecut prin zarcă, la Aiud, prin Pitești. Și din Pitești au mai scăpat. Dar nici unu nu spune că a fost acolo. De ce? Fiindcă nu s-a întors nici unul de-acolo. Cînd veneau acolo, nu mai erau oameni, și trebuiau terminați. Nu putuse să-l termine, și îl aducea aici... La ora 11, 11 și jumătate noaptea. Între 11 și 12 noaptea. Și morții ăștia nu plecau la morgă. Venea o Skodă mică, o dubiță, pe aia am văzut-o. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tratamentului", numai de mîna lui aprecia la o sută: "Păi, să calculez! N-am cum. Alții cădeau și singuri, fără injecție. Venea și, înainte de a i se face ce i se făcea, murea, la o oră-două după ce venise. Venea gata terminat. Și cădeau mulți așa. Mai mulți decît cu fiole. Dar ei probabil că-i aduceau acolo din mai multe motive. Să nu le apară "mort" acolo, să aibă certificat de deces. Să zică că i-a dat o șansă: mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la unu. De-asta nici nu-i număram pe ăia care piereau, ci pe ăia care rămîneau. Da, trebuia să piară. Mă, tu știi imnu, partidului? îmi spunea cîte unul. Cum să nu-l știu. L-am cîntat. Zdrobiți, omorîți, terminați... Mîine poimîine o să fii un om mai mare ca mine în grad și o să deții o funcție..." Va fi grațiat de Sadoveanu, pe atunci președinte al Marii Adunări Naționale, în baza cererii făcute chipurile în numele mamei: "Mama, analfabetă, a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ele. Un vin pentru această afacere ? și-i întinde sticla. — Mnu... — Refuzi un vin ? Dar matale ce-ai pățit ? — Uite-aici, și-i trântește pe masă o pungă grea, în care Fernic găsește zeci de caiete pline de texte. Unele terminate, altele ba, unele care necesitau neapărat revizuiri, altele per- fecte, gata de potrivit pe o melodie. — Păi, și ce faci cu ele, mi le vinzi ? — Nicidecum, mon cher. Ți le fac cadou. — O, dar mulțumesc cu drag ! Însă la ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pasare a proiectului de la un minister la altul, de comisii peste comisii, construc- ția începută încă din 1922, după ideea micuțului arc de lemn ridicat la 1878, la Parada Independenței, și desfăcut tot atunci, din motive financiare, în sfârșit era terminată. La Șosea a venit cu alai tot orașul. Familia regală și miniștri, tot soiul de politicieni, reprezentanți ai armatei, invitați de onoare din toată țara, dar și din străinătate, artiști, vedete, jurnaliști, oameni de cultură și mai ales cetățenii simpli
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o cântau așa, alergând, spre deliciul publicului. Un loc aproape magic, rustic, dar elegant deopo- trivă, rupt de nebunia și agitația centrului. Al doilea local, purtând și numele patronului, se afla pe strada Matei Millo, în spatele Palatului Telefoanelor, faimosul zgârie-nori terminat doar cu câțiva ani în urmă, cea mai înaltă și totodată interesantă clădire a orașului pe-atunci, păstrând la temelia sa amintirea locului pe care se aflau celebre case ale boierului Oteteleșanu. Un loc numai bun de cântat în sezonul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
paralel, se dărâma și se construia și În alte părți. La vreo doi kilometri de noul palat se ridica Muzeul de Istorie Națională (destinat, În bună măsură, să-l glorifice tot pe Ceaușescu); doar fațada, În stil oarecum mussolinian, e terminată. Rămânea de văzut cum se va deschide drumul Între cele două edificii-simbol; fâșia care le-ar fi legat trecea peste Operă, peste Facultatea de Drept... peste o bună parte din zona centrală a orașului... Deocamdată, bisericile dispăreau una după alta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
intrat) dormitorul matrimonial. Paturile nefăcute în toate cele trei camere mi-au luat o piatră de pe inimă. Nu era nici un semn că Terby ar fi fost pe acolo, dar asta nu însemna nimic. Înapoi în birou, video-ul era pe terminate. Tata ne privea insistent. - Robby...Robby... Miller se întoarse spre mine fără să scoată un cuvânt, neimpresionat. - Toate aparatele electrice trebuie scoase din priză, e tot ce spuse. - De ce nu întrerupem curentul de la tablou? am întrebat. - O vom face și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mănânc la această oră. Am timp să urmăresc ce face bucătăreasa. Privește din când în când spre sală și dă comenzi către cineva din fundul bucătăriei. De acolo sunt aduse pâinea, salata, sucurile... și alte bucate care sunt pe terminate. Atmosfera de aici îmi amintește în mod ciudat de bucătăria unui spital civil din Bașkiria, unde am stat internat - ca militar sovietic - câteva săptămâni, după un accident destul de grav... Beau cafeaua și ies, pentru că devin periculos de melancolic. VITALIE CIOBANU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]