1,621 matches
-
i se bălăbănea nonșalant de buze... Viv se apropie mai mult de fereastră. Fraser observă și se aplecă să o vadă și el. — Ce-i? Întrebă el. Nu cumva ai văzut-o? La care dintre ele te uiți? Nu la tipa În costum, cu baston? — Stai! zise Viv, retrăgîndu-se și aplecîndu-se peste masă să-l tragă. O să-și dea seama. Păi, am crezut că asta vrei! Ce-i cu tine? N-ai de gînd să te duci la ea? Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oamenii ar putea dobîndi lucrurile pe care și le doreau cu pasiune prin flagelare sau Însemnare cu fierul roșu sau tăiere. Aproape Își dorea ca Julia să aibă un eșec. Se gîndi la cuvinte: Aș vrea să dea greș! Ce tipă mizerabilă era! Cum naiba de ajunsese În halul ăsta? Într-o situație În care să-și dorească asemenea lucruri În legătură cu Julia? Dar asta se Întîmplă, Își spuse ea nefericită, doar pentru că o iubesc... Imediat ce rosti cuvintele astea, auzi zăngănitul cheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se poate? CÎt poți de repede, te rog. — Da, domnișoară Gibson, zise Viv. Luă șablonul și ieși. Camera de multiplicare era cu două etaje mai jos, la capătul unui alt coridor de marmură. Viv vorbi cu fata de acolo, o tipă banală, cu ochelari, pe care nimeni n-o plăcea. Învîrtea mînerul uneia dintre mașini; se uită la șablonul domnișoarei Gibson și zise cu infinit dispreț: — Două sute? Aici fac o mie pentru domnul Brightman. Necazul cu voi este că sînteți convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
A, da, zise Julia, sorbindu-și ceaiul. Și apoi ai Întîlnit-o pe Kay. Și În Împrejurări atît de romantice. Helen se uită la ea, Încercînd să-i cîntărească tonul și expresia. — Într-adevăr romantic, spuse ea timid. Kay e o tipă stilată, nu crezi? Cel puțin mie mi s-a părut așa. Nu Întîlnisem pe nimeni ca ea Înainte. La vremea aceea eram la Londra de mai puțin de șase luni. A făcut atîta - atîta caz de mine. Și părea atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
este paralelismul între textele patristice cele mai frecvent amintite de Rosmini și acelea care au servit ca ghid de descriere a figurii "episcopului ideal" pentru Reforma catolică a secolului al XVI-lea, opinie asemănătoare cu a lui HJ. Jedin, Il tipo ideale di vescovo secondo la Riforma cattolica, trad.it., Brescia, 1950, pp. 20 și următoarele. 45 Aici "despărțire" nu înseamnă o separare în comuniune și în spirit, pentru că acest lucru nu va putea lipsi vreodată din Biserica lui Isus Cristos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de somn în dormitor. Într-un 767 al Liniilor Aeriene Americane așa ceva nu găsești. Și, credeți-mă, am căutat. Deviza mea este: dacă confortul unei alte persoane depinde de tine, atunci călătorește cu avionul particular. 3. Sunt tolerantă. Dacă o tipă poartă pantofii cu toc cui Manolo Blahnik din sezonul trecut, nu o exclud instantaneu de pe lista prietenelor mele. La urma urmei, nu poți ști niciodată ce fată super se înălță din acei pantofi demodați. (Unele newyorkeze sunt atât de lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
drumuri. Fetele din NY care participă la prea multe petreceri și vânzări de mostre au tendința să se rateze în timp, iar eu nu voiam să mă număr printre acestea. Aveam bilet de avion pentru Palm Beach, să intervievez o tipă din lumea bună. Tocmai moștenise o locuință Art Deco pe malul mării. Locuia acolo singură, ca o Doris Duke a începutului de mileniu. Era, sincer, o poveste tristă, dar foarte fermecătoare. Ce prostie! mă apostrofă Julie când i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
gestul. E din Ohio. Am ignorat protestele lui Jolene și am sunat, de la masă, la biroul lui Zach. Voiam să aflu ce culoare i-ar plăcea mamei lui. Bună, la telefon secretariatul, veni răspunsul. Era secretara lui Zach, Mary Alice. Tipa vorbește în lătrături eliptice, la modă în cercul secretarelor cool de pe ambele coaste ale Americii. (Deși i-a apărut fotografia în revista Paper de peste trei ori, Mary Alice este vădit nefericită. Se îmbracă întotdeauna în rochii diforme, în haine belgiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sur prindere și dezgust prin care treceau fetele, și tot ce-și dorea era să le studieze fugar pe sub pleoapele căzute și să vadă ce ar putea cuprinde într-un desen. De data asta însă, nu mai era cu o tipă de genul Andei, cu picioare până la gât și țâțe mari. Era cu o fată normală. Foarte plăcută. O fată cu ochelari, genul intelectuală. Nu i-a zâmbit batjocoritor, ca Anda. Nu l-a luat peste picior, ca atâtea altele, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întrebă el brusc pe Georgiana. Ce mai știi de ea? Georgiana îl privi ciudat. Pistruii de pe obraji căpătară o nuanță stacojie, devenind tot mai proeminenți. — Și Bobo m-a întrebat de ea acum câteva zile. Habar n-aveam că o tipă ca ea ar putea preocupa atâta lume, zău așa! Și tu mă întrebi atât de serios, aproape că mă sperii! Toată lumea mă întreabă de ea, până și profa de română m-a întrebat, da’ zău că nu știu! A dispărut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ionescu îi aruncă o privire mirată, încercând să-i descifreze sensul întrebării. Sorbi cu sete din paharul de vin roșu și îi răspunse: — Păi da, dragă, normal c-a trecut cu bine și mi a trecut și mie fixația pentru tipa de care vă spuneam, probabil că asta aveai în cap să mă ntrebi. Până la urmă, m-am simțit bine cu băieții, normal, am jucat table și popice... Apropo, Codrine, sunt as la popice!... Era o mulțime de lume la mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea pe spate, să o vadă mai de la distanță pe Ionela, ca să nu mai aibă halucinații. Mi-aduc aminte că eu mă dusesem acolo cu un tip, Sorin îl chema, de care eram destul de îndrăgostită, iar Codrin era cu o tipă, Ruxandra, și la un moment dat, pe când noi patru ne retrăsesem să jucăm whist și să bem bere, desigur că la îndemnul lui Codrin, nu, ce ne trântește sărbătoritul? „Ce-ar fi“, zice, „că tot ne place să fim parteneri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
instrucțiuni de folosire. Mie, cel puțin, nu mi-ar fi stricat. Scriu golănește! Sulă bleagă, ți-ar fi plăcut să te și porți așa. Să te ridici În picioare, cu prohabul umflat de o erecție zdravănă, să te Îndrepți spre tipă și să-i spui vreo porcărie. La care ea n-ar răspunde În nici un fel, fiindcă nu-i decât o târfă, iar tu În dimineața asta nu arăți prea prosper, cu tot cu pantofii tăi negri de Înmormântare. Dar poate că italianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deștept, plin de bani și Încă arătos. Și-i cam urăsc pe oameni. Pe femei le urăsc cel mai mult, pliciticoasele dracului! Așa că Îngăduie-mi, Doamne, măcar să le fut cum trebuie! Coboară-ți privirea asupra mea! Uită-te bine la tipa aia! Merită! Cam așa ceva Îmi doream În clipa aceea, așa m-aș fi rugat dacă aș fi fost Înzestrat cu destulă neobrăzare. Nu să-I cer lui Dumnezeu asemenea lucruri, ci neobrăzarea să mă rog pur și simplu. Fiindcă anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de orgoliu. Dar să revin la Leac zâmbindu-i Încurcat În ușa scării de bloc. Încercând nu prea convins s-o scalde cumva, Însă, după câte-l cunosc, gata să ne dea În gât, doar ca s-o impresioneze pe tipă: - E un joc, asta e. Ce fel de joc? Leac făcuse deja un pas greșit. Ar fi putut spune că de fapt Celebrul animal e o firmă care se lansează, o editură, o librărie - ca să se asorteze cu ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vede pe una care lucrează În politică, la un senator, o cheamă În oraș și o duce la un film porno, aia se sperie de taximetristul pervers, s-o vezi ce mutră face. După asta, Întâlnește o prostituată, foarte junioară tipa. Și cam de clișeu faza, taximetriștii ăștia au Întotdeauna o poveste cu o prostituată, cum le duc ei la adresă și fetele plătesc În natură (aici Îi făceam complice cu ochiul șoferului), cred că-i o fantezie comună, ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fi "de ultimă oră". Tentația zicerii muzical-poetice intime nu poate fi ștearsă. Pe de altă parte, Ansamblul "Archaeus" a reunit lucrările celor mai mulți compozitori români sosiți de peste hotare, lucrări semnate de Corneliu Dan Georgescu de la Berlin, Eugen Wendel de la Köln, Sever Tipei din Illinois-Statele Unite, Horia Șurianu de la Paris, Dana Probst de la Viena, autori cărora li s-au alăturat lucrările compozitorilor bucureșteni Laura Manolache, Silvia Macovei, Nicolae Teodoreanu. Este pe cât de uimitor pe atât de lesne de constatat faptul că o muzică
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
el o respinge ușor-ușor, ea insistă, la un moment dat spune tare că dacă el nu vrea, înseamnă că-i homosexual, chestii de-asta. Și, zice, că-i vine să zică ei bine sunt! numai să scape de ea, dar tipa e în stare să umple a doua zi tot orașul. Nu-i o soluție, nu merge. Deșteaptă foc cum este și sensibilă, o pictoriță talentată V. încearcă să apeleze la rațiunea ei,... - iubirea, zice, nu e cum ai bate din
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
agriculturii și alte erezii contrarevoluționare." "Doar n-o să crezi că o să-l toarne vreunul din musafirii mei?" "De!" zise el, repetând dubitativul rebrenist. "Adică cine? Părinții mei, nevastă-mea?" "Mai erau și alții. Nu zic de ginecolog, dar era o tipa acolo care se uita la noi ca la niște râme. Vampa aceea flegmatică cu buzele groase și ai fi zis cu ochii adormiți. Ei, prin crăpătura pleoapelor ne studia și, cu urechile la pândă, auzea tot." Începui să râd... Fugi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ci și prieteni sau amanți (nici noi nu știam foarte clar, pe vremea aia). N-o iubeam, sau poate o iubeam doar puțin; mă comportam ca un om bun și atent. Felicia întrunea toate calitățile pentru a deveni, cândva, o tipă nemaipomenită: simpatică, brunetă, cu niște buze pe care ți le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Lizaraga. Nici nu-ți imaginezi câte date găsești pe-o bucată de hârtie oficială, galbenă și mototolită. Spaniola e o limbă melodioasă, erotică, plină de imagini calde, ascunse sub cuvintele languroase. Cu puțin efort, poți s-o și ai pe tipă în fața ta, așa cum arăta în 1942: estatura - 1.56 ctms.; color - blanco; cejas - castañas; nariz - aguileña; complexion - regulara; pelo - castañao; ojos - cafes; boca - regular. Sună frumos, nu? La 34 de ani, învârtea bărbații și pensulele pe degete, cu-aceeași ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știi, l-a pictat în 1961 și e modelul unui roman de-al lui Pynchon. Am înțeles că tipul o și citează, cu numele întreg.“ „Nu-mi place Pynchon.“, am mințit. „Cui îi pasă de fabrica de textile a universului?“ „Tipei ăsteia îi păsa. Are vreo douăzeci de tablouri pe tema asta. Și cam tot atâtea cu pisici care scot stele din blană sau explodează în raze de lumină prin cosmos.“ „Aș zice că ai studiat-o, nu glumă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ți-au cerut șefii o expertiză pentru o licitație-n străinătate?“ „Nici, nici. Am dat de ea demult, când lucram la o biografie a lui Victor Brauner. Dar știi ce-i mai interesant?“ Am clătinat din cap. Nu știam. „Că tipa nu l-ar fi cunoscut numai pe Brauner. Am avut în mână o fotocopie după o scrisoare de-a ei de la Paris, adresată lui Benjamin Péret. Péret era un fel de soțul-amant-sponsor-admirator etern. Câte puțin din fiecare, așa, ca Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dă-mi un indiciu.“ Maria a scos o lupă din buzunarul halatului și mi-a potrivit-o pe locul indicat. Am strâns ochii, concentrându-mă de-adevăratelea. Până atunci doar simulasem interesul, să nu-și dea seama că-mi place tipa. Maria era geloasă și pe-o fotografie (nu mai vorbesc de reviste, filme sau emisiunile TV de pe italieni, cu prezentatoare în chiloței fini sub rochii transparente); nu vroiam s-o rănesc. „Între șuvițele de lângă ureche...“, mi-a arătat. „Chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o mică întrerupere, să revenim la ce spunea dom’ profesor despre Camil Petrescu. N-ați terminat povestea.“ „Așa, treaba cu dubla identitate. Isprava cu scrisorile a stârnit reacții, lumea a luat-o în serios. S-au lansat ipoteze: cine e tipa? de unde a apărut? la ce școală s-a format? Au început telefoanele să sune, oamenii au venit la redacție, să se intereseze de-autoare; Camil le-a și dat scrisorile, să le miroasă. Vreo doi se-ndrăgostiseră lulea și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]