1,430 matches
-
metropolă, la București, precum unii dintre viitorii mei prieteni, nu aș fi crezut poate niciodată cu adevărat În existența tipurilor umane, psihologice și sociale, așa cum le Întâlnim la marele episcop al romanului care a fost Balzac! Într-o metropolă, profilul tipologic se șterge și se amestecă, provincialii Îi imită, uneori destul de reușit, pe bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și a-temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al epocii sale, concurând istoria și științele, făcând dintr-o specie „dubioasă”, la Începutul secolului al XIX-lea, romanul à l’usage des bonnes, un gen major, emblematic, al culturii, care va exclude marea și prestigioasa epopee tragico-lirică, italiană
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu tema: „spargerea adaptării ca o formă a rezistenței, a viului” - ulterior, filosofii francezi au numit acest proces „deconstrucție”; În ’77, un studiu al kitschului, dar și al seducției politice printr-o „fracturare” tipologică radicală În persoana lui Grobei, din Bunavestire; În ’81, abordarea ambițioasei teme a lui Don Juan (ce avea să cuprindă, apoi, Încă patru volume, patru romaneă și, În ’84, ultima apariție sub dictatură, „tema viului” - o temă improprie epicului clasic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte a criticii române nu a acceptat nici până azi această „dublură tipologică”, rod, cum spuneam mai sus, al ancorării criticii noastre în tabuurile psihologiei tradiționale. (Dar, despre asta, mai încolo...Ă Nina, o femeie tânără, blondă, celebrisimă la ora aceea, extrem de talentată în varii zone ale artei, de la pian la compoziție, desen
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să fie încurajat, să se bucure de acele o mie și una de privilegii mărunte, care, se spune, fac fericirea!... Neînțelegerea a culminat, pentru mine și arta mea, cu aceea neacceptare a majorității criticilor buni - cu excepția lui Manolescu - a „experimentului tipologic” pe care l-am încercat în Bunavestire cu personajul Grobei, ambiționând cu acesta și „cele două fețe ale sale”, printr-o ambiguitate caracterială totală, să „demonstrez” viabilitatea romanului realist-clasic, azi, într-o lume literară sceptică față de șansele de viitor ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sale”, printr-o ambiguitate caracterială totală, să „demonstrez” viabilitatea romanului realist-clasic, azi, într-o lume literară sceptică față de șansele de viitor ale romanului „secolului al XIX-lea”. Modelul lui Grobei, am mai spus-o, l-am găsit tot în universul tipologic dostoievskian, și anume la unele personaje secundare, cum ar fi Versilov din Adolescentul sau Svidrigailov din Crimă și pedeapsă. Cu Grobei am vrut să arăt, dincolo de încercarea de a desemna, în abisalitatea sa, mitul politic, atât de dominant în lumea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care le ia în răspăr, cu cele în curgerea cărora se lasă? Ce trebuie să facă un critic? Să identifice în țesătura labirintică un sens, să-l contextualizeze, să situeze sensul și rețeaua care-l hrănește într-o perspectivă tipologică și istorică și să evalueze. Or, criticul e creativ pe toate aceste nivele. Căci toate, privite separat și împreună, presupun o argumentație, o logică, o maieutică făcută nu atât pentru sine, cât pentru celălalt, care trebuie convins. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
povestitor reînvie o epocă cu oameni și întâmplări verosimile, o lume a tradițiilor, un sat arhetipal cu o aureola inconfundabila, evocata de afectivitatea scriitorului. Scriind, Creangă se construiește pe sine și de la acest grad de identificare începe să se făurească, tipologic, un fundal complex, un spectacol ce poartă pecetea autenticității. Universul operei lui Creangă, cuprinde povești ( Soacra cu trei nurori, Capră cu trei iezi, Punguța cu doi bani etc.) , povestiri (Moș Ion Roată, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, Popa Duhu
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
către el pentru a-i prinde vorbele de duh, glumele, înțepăturile, emisia neistovită de umor. Cam în felul acesta, îmi închipuiam, va fi fost întâmpinat Creangă în mediile prin care circula, între prie tenul meu și marele clasic eu văzând, tipologic, un șir de clare asemănări. Velea a fost bine caracterizat de Eugen Simion drept „un comediograf al cuvântului“, domeniu în care pot spune că s-a exersat încă înainte de-a scrie literatură, debitând tot felul de istorii, inventate sau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu teme și stiluri adecvate". Prima este cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter programatic. Cea de a doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), epică ce glisează în "vaste panorame cosmice și de reflecții care pun în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
scriitor într-un curent, într-o mișcare artistică, într-o școală sau grup de creatori uniți prin idee, într-o... generație, ține de convenționalitate, e de părere Mihai Cimpoi și pe această linie își conduce discursul critic în secțiunea Integrări tipologice și categoriale. Eminescu este în bună măsură un clasic ("Clasicitatea eminesciană se identifică azi cu canonicitatea"); coordonatele acestei apartenențe sunt expuse în subcapitolul intitulat Clasicismul. La fel sunt identificate coordonatele romantice (Romantismul), una dintre acestea definindu-se prin aspirația spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unitate a activității didactice își dezvăluie complexitatea și integritatea, confirmându-se adevărul că ea, lecția, este un conglomerat de componente care se succed, se întrepătrund, se intercondiționează și se sistematizează într-un întreg. Dar nu asupra structurii complexe și varietății tipologice ale lecției își propune Dumitru Dascălu să se aplece. Aceste aspecte importante ale procesului didactic sunt tratate, mai tradițional sau mai modern, în toate manualele sau cursurile de metodică, aflându-se la îndemâna celor ce doresc să se informeze sau să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
e un cuplu de teze logic contradictorii și totodată egal de întemeiate logic. (Vezi tabla antinomiilor kantiene sau, în știință, fizica corpusculară și mecanica ondulatorie.) Polaritatea e, de asemenea, un cuplu, dar nu de teze deduse logic, ci de structuri tipologice opuse, între termenii extremi ai căreia există nuanțe intermediare, ce se întrepătrund (cum explică Goethe în Dichtung und Wahrheit). Este evident că nici antinomia, nici polaritatea nu lasă loc vreunei alternative. Între termenii unei polarități cineva poate avea preferințe, în raport cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cinematografică bine circumscrisă temporal, în fiecare caz. Genurile au variat, de la comedie la aventură și dramă. Duelurile spectaculoase cu săbii, corăbiile mari și femeile frumoase de care se îndrăgostesc eroii din aceste producții corăbii, comori, aventuri, lupte) cu un decupaj tipologic, geografic și temporal inexact : Captain Kidd (1945, regia Rowland V. Lee) ; Pyrate Crimson (1952, regia Robert Siodmak) ; Anne of the Indies (1951, regia Jacques Tourneur) ; seria Against all flags (1952, regia George Sherman). În stilul cinematografic al epocii, machiajul era
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fraternitatea cu șarmul și sabia de la șold. Alte cîteva pelicule au amintit de lumea piraților din Sabatini și Sagliari, fără a avea la bază cărți, ci numai scenarii care au amestecat imaginarul pirateresc (insule, comori, aventuri, lupte) cu un decupaj tipologic, geografic și temporal inexact : Captain Kidd (1945, regia Rowland V. Lee) ; Pyrate Crimson (1952, regia Robert Siodmak) ; Anne of the Indies (1951, regia Jacques Tourneur) ; seria Against all flags (1952, regia George Sherman). În stilul cinematografic al epocii, machiajul era
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
imaterial ! ; căpitanul Jack Sparrow : O corabie înseamnă libertate ! Filmul întreg, cu toate părțile, e o hartă uriașă a imaginarului pirateriei marine, ale cărui ramificații simbolice se dezvăluie treptat, prin combinări și recombinări de miteme, prin răsturnări de situații și metamorfoze tipologice surprinzătoare, prin pendulări între lumi reale și fantastice. Efectele speciale computerizate au fost folosite din plin, așa încât producția a avut toate calitățile unui blockbuster memorabil, cu mare impact vizual. În contrapondere la mixtura de comic, aventură și fantasy din pelicula
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există în opera lui Caragiale ca un schelet susținător, fără să fie esențială. Caracterele sunt minimale. Jupân Dumitrache e un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât vigilent și deci inevitabil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
selecției naturale", dar într-un chip figurat. Genurile "sunt expresia literară a unor anumite temperamente intelectuale și afective", iar "aceste feluri de temperamente există desigur în orice vreme". Școlile literare se reduc și ele la temperamente (Ibrăileanu a intuit cercetările tipologice germane, după care concepte ca romantic și clasic, gotic și elin nu sunt simple momente istorice ci categorii universale, repetabile). Însă reducând noțiunile de gen și școală la temperamentul scriitorului, care e un absolut, cum se face puntea de trecere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
90 dB). 3. După lateralitate, avem: deficiențe unilaterale și deficiențe bilaterale. 4. După momentul apariției deficienței, au fost clasificate tipurile: deficiențe ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere genetică), deficiențe dobândite; sau deficiențe prenatale, perinatale (neonatale) și postnatale. Deficiențele de vedere, prin varietatea tipologică și prin consecințele asupra vieții psihice și sociale a persoanei, au o mare influență asupra calităților relațiilor respectivei persoane cu factorii de mediu. Aceste deficiențe se clasifică, după următoarele criterii, astfel (1, pp. 150 151): 1. în funcție de criteriul localizării anatomice
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
motive și folosirea pânzei de lână țigaie în situații deosebite. în zona Pogonești Ivești originalitatea apare și în domeniul costumului bărbătesc, compus din pantalon de dimie (suman), cămașă scurtă și leibărică. Țesăturile de interior prezintă și ele o mare varietate tipologică și funcțională, în rândul lor înscriindu-se ștergarele, fețele de masă, fețele de pernă, prostirile, pichirile, velințele, lăicerele, țolurile, covoarele, etc. Ele înfrumusețează în primul rând interiorul, aspectele practice fiind situate în plan secund. între țesăturile de interior, ștergarele, așezate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
semiurbane (orașe mici slab dezvoltate); o regiuni industriale specializate (structuri industriale dezvoltate); o regiuni agricole (caracterizate prin semiurbanizare, specializare agricolă și infrastructură slab dezvoltată). Pe baza caracteristicilor dezvoltării economico - sociale la nivelul României s-au formulat, în anul 1997, grupări tipologice de regiuni ce reflectă probleme specifice României, denumite arii prioritare (Carta Dezvoltării Regionale), astfel: o regiuni cu probleme complexe ca: infrastructură slab dezvoltată, dimensiune demografică redusă, potențial turistic neexploatat (Munții Apuseni, Delta Dunării); o regiuni cu grad ridicat de poluare
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
o subtilă cunoaștere a romanului românesc și a circumstanțelor devenirii sale istorice. Eseul Suferințele tânărului Blecher (1996), versiune actualizată a lucrării de licență, publicată după un îndelung stagiu de sertar, reprezintă un clasic studiu de caz, plasat într-un orizont tipologic. În viziunea lui Ț., M. Blecher este un creator modern, semnul lui distinctiv fiind conștiința marcată de boală. Suferința încetează să mai fie maladia sufletească romantică, pentru a se transforma în una pur fizică, adică „o formă dezmățată a vieții
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
rit, axat pe creația mimodramatică și apoi pe aceea fono-dramatică. Capra (Turca, Brezaia) este jocul cu ponderea cea mai mare în cadrul spectacolelor cu măști de la Anul Nou. Se întâlnește pe tot cuprinsul țării, dar cu o frecvență și o varietate tipologică sporite în Moldova. Descinzând din travestirile animaliere proprii culturilor vânătorești, imaginea caprei a pătruns în jocurile cu măști din epoca feudală și continuă să apară astăzi în contextul unor petreceri populare, cu deosebire în cele de la Anul Nou. Prima fază
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
lui sufletești; * relația cu celelalte personaje; * aspectul fizic și vestimentar al personajului; * încadrarea într-un anumit mediu; * punerea personajului în situații limită; * numele și felul de a vorbi III.ÎNCHEIERE: 6.Care este atitudinea scriitorului față de personaj 7.Ce categorie tipologica mai largă reprezintă personajul 8.Ce modalități (procedee) de caracterizare folosește autorul. Moduri de expunere în opera literară 1.Dialogul Este modul de expunere prin care se reproduce, în vorbire directă, conversația dintre personaje. Este mijlocul prin care autorul face
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
La Bruyère, Volney, Hugo -, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Revista literară”. Majoritatea scrierilor sale sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după natură”, un fel de fiziologie în care domină observația tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]