1,418 matches
-
care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul ș.a.) fiind, în definitiv, o expresie a unei dispoziții jubilante. Inapți de devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
clarității geometrice, simetriei și proporției narațiunii sau textului narativ și unde naratologia furnizează orientări pentru interpretări necontaminate de subiectivismul tradițional al criticii literare. Această ambiție geometrizantă se află în relație cu un aspect major al naratologiei din perioada ei structuralistă, tipologică și categorizantă reprezentat de relația problematică între teorie și aplicațiile ei. Naratologia clasică oferă instrumente de analiză teoretică pentru manifestările narative, se vrea o știință aplicată, vizează ce-ul narațiunii și valențele ei semiotice, dar se lovește de limitele propriilor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
adunat aici e folosit pentru alcătuirea altor masive dicționare, eleno-român și româno-elen. G. este și în folcloristică un precursor, prin culegerea Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și povești (terminată prin 1845), apreciată și de M. Eminescu. Moralistul, cu gustul observației tipologice, și amatorul de subtilități ale limbajului, savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Griffiths, 1971; Hough și Fainsod, 1979; Schapiro, 1968], China [Pye, 1972; Melis et. al. 1980; Gibelli și Weber, 1983] sau alte țări comuniste din Europa de Est, sunt posibili candidați pentru acest model. O analiză mai aprofundată permite observarea unor deosebiri ulterioare, tipologice, în măsură să identifice aspectele caracteristice din diferite țări [Johnson, 1970; Farrell, 1970]. Se poate vedea mai bine cum, în anumite țări din Europa de Est, încercarea de a construi regimuri de mobilizare falimentare (în parte sau în întregime), a dat naștere
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există în opera lui Caragiale ca un schelet susținător, fără să fie esențială. Caracterele sunt minimale. Jupân Dumitrache e un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât vigilent și deci inevitabil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
selecției naturale", dar într-un chip figurat. Genurile "sunt expresia literară a unor anumite temperamente intelectuale și afective", iar "aceste feluri de temperamente există desigur în orice vreme". Școlile literare se reduc și ele la temperamente (Ibrăileanu a intuit cercetările tipologice germane, după care concepte ca romantic și clasic, gotic și elin nu sunt simple momente istorice ci categorii universale, repetabile). Însă reducând noțiunile de gen și școală la temperamentul scriitorului, care e un absolut, cum se face puntea de trecere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
filosofică și principalele eseuri ale lui V. au apărut în „Libertatea românească”, „Destin”, „Buletinul Bibliotecii Române”, „Buna Vestire”, „Revista scriitorilor români”, „Limite”, „Cuvântul românesc” ș.a. A publicat astfel un concentrat studiu intitulat Dimensiunile cugetării românești, încercând să dea o schiță tipologică, cu totul alta decât cea din 1940 a lui Nicolae Bagdasar, asupra filosofiei noastre, stabilind un dialog rodnic și surprinzătoare sincronizări între gândirea românească și aspectele moderne ale celei occidentale. V. desprinde și descifrează în evoluția gândirii românești patru momente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
afirmă superioritatea unor categorii sociale asupra altora, în baza rasei, a apartenenței la o anumită cultură sau a deținerii unui anumit statut social. Taxonomia limbajului politic poate fi extinsă, dacă luăm în calcul dimensiunile situației de comunicare, dar multiplicarea inventarului tipologic nu poate eluda existența unor trăsături comune care-i conferă specificitate între celelalte forme de manifestare ale limbajului, caracteristice altor domenii de cunoaștere. 1.6. Identitatea limbajului politic În funcție de domeniile de cunoaștere în care este utilizat, distingem o varietate de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu prin proiecție interpretativă, recitind literatura predecesorilor prin orizontul justificativ al operei eminesciene. Aplicarea aceleiași grile de lectură în cazul publicisticii eminesciene permite identificarea unor puncte de convergență, a unor zone de afiliere, "căci Iorga, Pârvan sau Arghezi se repercutează tipologic asupra lui Eminescu, tot atât, cât acesta din urmă asupra predecesorilor săi de la 1848"182. Urmând generației pașoptiste, Eminescu se înscrie într-o tradiție stabilind în același timp noi coordonate de dezvoltare scrisului jurnalistic românesc, prin primenirile tematice și de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
față de lume și semeni. "Discursul critic din publicistică și din poezii reflectă aceeași atitudine fundamentală față de societate și diferă numai mijloacele prin care se comunică"232, afirmă D. Vatamaniuc. Continuator al generației pașoptiste, Eminescu este inserabil din punct de vedere tipologic alături de gazetari ca Cezar Bolliac, considerat primul nostru jurnalist profesionist 233, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, de care îl apropie pasiunea pentru publicistică și elocința demonstrativă. Gazetarul însuși se va compara cu Cezar Bolliac în ce privește anumite consonanțe de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
secolul al XIX-lea. Un alt curent de interpretare este reprezentat de analiza contrastivă a creației literare și a celei publicistice eminesciene, în scopul identificării zonelor de suprapunere și a contaminărilor pe care le manifestă acestea. Fără a epuiza inventarul tipologic al abordărilor publicisticii eminesciene, considerăm că se impune un demers de re-contextualizare a articolelor semnate de Eminescu în presa vremii și renunțarea la atitudinile extreme, de adulare, respectiv de detractare, a tot ceea ce a dat pana lui Eminescu. Credem că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
creștinismul ortodox (a se vedea în special pp. 96-97). Toate, împreună, formează o parte din ipostazele active în timp și istorie a fractalului numit ,,femeie ortodoxă,,. În încheierea primei părți a lucrării, Felicia Cordoneanu se referă la un alt model tipologic specific ortodoxiei - soția preotului ortodox sau prezbitera. Alcătuit sub forma unui studiu de caz, afirmarea socială a de față se referă a transpunerea în actualitate a unor ipostaze tradiționale ale femeii - ale fractalului ,,femeie ortodoxă,, aș spune, preluând terminologia lui
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
lucrare literară, cele mai frumoase concluzii morale rămân scrise degeaba. Pe Mateica și lumea lui o detești și o urăști cu patimă. Și pe măsură ce acțiunea se desfășoară, sentimentul acesta se Întărește, se colorează cu toate nuanțele sale. (Ă). Dar valoarea tipologică a lui Mateica nu stă numai În descoperirea acestor trăsături. Petru Dumitriu reușește să creeze o ființă care exprimă atât de bine neîmpăcata ură și disprețul pe care exploatatorii Îl poartă clasei muncitoare, Încât Îl urăști pe Mateica nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
înlăturarea monopolului pe care religia l-a avut asupra domeniului celebrărilor comunitare. Varietatea și densitatea, cu care aceste manifestări s-au succedat de-a lungul timpului, pun numeroase bariere în calea încercărilor rezumative. Propunem, pe baza documentelor studiate, următoarea schiță tipologică a acestora: festivități organizate cu ocazia zilelor naționale - 24 ianuarie, 10 mai, 1 decembrie; solemnități prilejuite de diferite momente aniversare - zilele onomastice/de naștere ale membrilor familiei Regale (22 iulie - onomastica M. S. Regina Maria; 16 octombrie - ziua de naștere
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
comunist, explorase ororile morale ale vechiului regim în Vinovatul (1991), pentru ca, după o pauză de aproape două decenii, să propună și Luna verde replică tăioasă adresată modei "noului val" cinematografic autohton afirmat între timp, pe al cărui teritoriu tematic și tipologic intra cu doze mari de subtilitate. Greu de acceptat și de reacționat, drept care Luna..., cu contemporaneismul său afișat și cu suprinzătoarele-i sugestii vag-aburos-ireale, aproape fantastice, a și fost aproape ignorată de colegii cineaști mai tineri, în prim-planul actualității rămînînd
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
punctăm în sens ilustrativ, pe ambele dimensiuni, ("hard" și "soft"), schimbările sociale de după 1989 din România. Scopul și aici este, evident, intuirea macro-contextului în care vom studia identificările socioculturale ale tinerilor și dinamica lor. Cu toate că beneficiază de o anume specificitate, tipologic, procesele de schimbare prin care trece societatea românească nu sunt unice, și nici nemaiîntâlnite. Procese similare au fost studiate explicit sau implicit și în alte societăți sau perioade de foarte mulți cercetători, de la Spencer la Dilthey, de la Marx la Weber
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
e că revoluția a acționat ca un factor declanșator al schimbărilor majore în toate planurile vieții sociale (inițial radicale în plan politic, apoi economic, militar, și în cele din urmă simțite și în plan cultural). Am afirmat mai sus că, tipologic, procesele de schimbare prin care trece societatea românească nu sunt unice și nici nemaiîntâlnite; există un evident grad de similaritate cu cele prin care trec toate fostele țări socialiste din Europa Răsăriteană vezi Voicu și Rusu (2003), Rusu și Voicu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
care acordă locuri proeminente Fecioarei Maria și Sfintei Elena), rar ale soțiilor sau ale fiicelor - datorită cărora casa domnitoare poate încheia mezalianțe politice fericite (o ocazie pentru cronicar de a lăuda abilitatea diplomatică a puterii masculine). Când primul nivel, cel tipologic (al rolurilor), intersectează registrele verticale, laic, respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru a sublinia diferența radicală față de modelele sacre. El face parte în mod intrinsec, chiar ca negare, din ceea ce dogma afirmă și apără cu tărie. Obținem astfel încă două suite de termeni: public-privat (imaginarul puterii - imaginarul cotidianului, două prime nivele tipologice și cronotopice); laic (reglementat normativ și dogmatic), religios pozitiv (manifestările divinității) și religios negativ (manifestările diavolului sau ale păcatului). Spre exemplu, în modulul ce reiese din intersecția imaginarului puterii cu cel religios negativ pot fi introduse tipurile istorice sancționate în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru codul eroicului). Acestora li se opun, într-un modul al negării, anti-modelul creștinului trădător sau al ereticului (domnitor, boier sau războinic) și anti-modelul păgânului, asimilat în programele iconografice diavolului - termen opozitiv pentru modelele religioase canonice. În al doilea palier (tipologic ca și primul), al vieții cotidiene, prezența femeii (care se remarcă în grupul "marginalilor"), deși nu este atât de bine reprezentată în texte sau imagini, se poate deduce pe baza analizei antropologice. Momentele existențiale cele mai importante - nașterea, botezul, căsătoria
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
înțeles kantian, necesară, universală și are însușirea de a spori cunoașterea. Dar care este forma logică potrivită acesteia? Întrebarea, așa cum este formulată aici, sugerează faptul că filosoful german ar fi putut alege un tip de formă logică din toată diversitatea tipologică a celor trei forme, noțiunea, judecata și raționamentul. Totuși, Kant a vizat de la bun început o anume judecată, pentru că el era încredințat de faptul că adevărul în fond, în tot demersul "critic" al lui Kant (din prima Critică) este vorba
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
volumul de versuri Pax magna (1972). A fost cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara (1966-1985), redactor, redactor-șef și director la Editura Facla (1985-1990), redactor la Editura de Vest (1991-1995), apoi redactor-șef la Editura Amarcord. Tipologic, poetul tinde spre un clasicism al rigorii constructive. Această opțiune este susținută și de trăsăturile ce țin de profilul său individual: elevație, austeritate. Afirmația este valabilă și pentru domeniul poeziei, cu o corecție însă: D. vizează o arhitectură răsturnată, reliefarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
cu trăsături de comuniune ale genezei, evoluției și caracteristicilor diferitelor elemente ale cadrului politico geografic, reprezintă unul dintre dezideratele întreprinderii de față și presupune aplicarea unui set de principii, criterii și proceduri de lucru, menite a conduce la configurarea proiectului tipologic și taxonomic de bonitare a spațiului politico-geografic arab. A. Principiile de regionare Stabilirea unităților politico-geografice regionale pe baza caracteristicilor comune ale elementelor lor componente, ține cont de principiul unicității, ca principiu general de regionare folosit în științele geografice și aplicabil
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
relaționare complexă a fiecărui stat, incluzând orientarea spațială predominantă a relațiilor politico diplomatice, comerciale și de integrare în organizații regionale (vezi Tabelul nr. 29 și fig. 68 de la Cap. 3.1.3. Coordonate complexe ale integrării). - volumul conflictelor și ponderea tipologică a acestora este un parametru ce exprimă încărcătura conflictuală (număr de stări conflictuale/tensionale) și ponderea diferitelor categorii de stări conflictuale (războaie anticoloniale, conflicte interne, conflicte interarabe, conflicte cu state vecine nearabe, conflicte arabo-israeliene), desfășurate în perioada 1950-2008 (vezi Tabelul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]