5,710 matches
-
firme au fost numite generic best in class. Ca și matricele de portofoliu, tehnica de comparare a proliferat fără să mai fie asociată explicit cu firma creatoare. Cu timpul, a dobândit caracteristici de tehnică-standard și, paralel, a dezvoltat și o tipologie adaptată funcțiunilor organizației. 3.1. Forme și caracteristici generale ale benchmarkinguluitc " 3.1. Forme și caracteristici generale ale benchmarkingului" Înțelegerea caracteristicilor care îi imprimă un caracter strategic începe cu trecerea în revistă a definițiilor „oficiale” ale benchmarkingului, ca și a
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
altele) arată o adaptare la standardele academice, dar și o reflectare a practicii curente, astfel încât se accentuează caracterul generalizant al modului de comparare și al demersului de îmbunătățire a avantajului concurențial. Pe baza acestor definiții se poate sesiza imediat și tipologia de bază a acestei tehnici de comparare, tipologie ce rezultă prin elementele de referință și cadrul în care se face compararea. Cele mai multe păreri legate de această tipologie punctează următoarele categorii: 1. benchmarkingul intern constă în compararea a două elemente - produse
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
și o reflectare a practicii curente, astfel încât se accentuează caracterul generalizant al modului de comparare și al demersului de îmbunătățire a avantajului concurențial. Pe baza acestor definiții se poate sesiza imediat și tipologia de bază a acestei tehnici de comparare, tipologie ce rezultă prin elementele de referință și cadrul în care se face compararea. Cele mai multe păreri legate de această tipologie punctează următoarele categorii: 1. benchmarkingul intern constă în compararea a două elemente - produse, compartimente, procese sau practici -, ce aparțin aceleiași organizații
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
îmbunătățire a avantajului concurențial. Pe baza acestor definiții se poate sesiza imediat și tipologia de bază a acestei tehnici de comparare, tipologie ce rezultă prin elementele de referință și cadrul în care se face compararea. Cele mai multe păreri legate de această tipologie punctează următoarele categorii: 1. benchmarkingul intern constă în compararea a două elemente - produse, compartimente, procese sau practici -, ce aparțin aceleiași organizații de interes; 2. benchmarkingul concurențial (competitiv) constă în compararea unui element al organizației de interes cu un element similar
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
dar discuția acestora este raportată la cea privind segmentarea, punându-se chiar sub semnul întrebării independența variabilelor asociate acestor elemente secundare. După opțiunea pe care o au concretizată în numărul de segmente strategice abordate, organizațiile se pot clasifica în următoarea tipologie (vezi figura 6.1): - „specialiștii”, reprezentați într-un singur segment; - „polispecialiștii” („pluri” sau „multi”), reprezentați în câteva segmente; - „generaliștii”, reprezentați în majoritatea sau chiar în toate segmentele. Tipologia de bază ilustrează o opțiune strategică „primară” privind specializarea, potrivit căreia apar
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
în numărul de segmente strategice abordate, organizațiile se pot clasifica în următoarea tipologie (vezi figura 6.1): - „specialiștii”, reprezentați într-un singur segment; - „polispecialiștii” („pluri” sau „multi”), reprezentați în câteva segmente; - „generaliștii”, reprezentați în majoritatea sau chiar în toate segmentele. Tipologia de bază ilustrează o opțiune strategică „primară” privind specializarea, potrivit căreia apar categoriile menționate. Este de remarcat că, în acest fel, un segment oarecare poate fi abordat de o organizație din orice categorie menționată (vezi figura 6.1, spre exemplu
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
și operând în aceeași arie geografică. Dacă s-ar considera că segmentul strategic este locul de desfășurare a competiției, atunci ar rezulta că o concluzie privind profitabilitatea segmentului este asociată unor organizații care se confruntă cu patru forțe a căror tipologie este diferită, în funcție de strategia fiecărui grup strategic reprezentat. Diferențele între grupuri ar fi mai evidente la nivelul relației în filiera din care fac parte. Concurența la nivelul segmentului strategic ar presupune o eliminare a avantajelor legate de diferitele tipuri de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
etc., la care se adaugă oferte speciale asociate unor perioade limitate. Date fiind caracteristicile călătorului român - „supraponderal” la bagaje, în special la întoarcere -, există limitări de masă a bagajelor și un set de aranjamente de călătorie, clar cuantificate, similare ca tipologie cu cele din transporturile aeriene. În prima parte a anilor ’90, cantitățile mari de bagaje ale celor care veneau spre România au impus atașarea la autocar a unei remorci pentru bagaje, apoi apariția unei firme separate: Poșta Atlassib Curier Rapid
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
socială. Omogenitatea echipei este rezultatul experiențelor comune, dar și a faptului că majoritatea provin din universitatea brașoveană. În tabelul V.3 sunt punctate câteva caracteristici ale echipei de conducere a firmei. Fiecare dintre membrii staffului are o adaptare specifică la tipologia de sarcini asociată postului. Coșman este „operaționalul” tipic, prin stil, comportament și implicare. Este direct, exact, cu răspunsuri rapide și „călare pe situație”, ceea ce înseamnă că e întotdeauna aproape de dinții ferăstraielor și are ochi pentru tot ce mișcă. Gestionează în
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
urmăriți cu mai mare insistență, ar putea fi socotite personaje centrale), se mișcă nestingherite, urmărite secvențial, după cum apar și dispar fără relație și consecință, astfel încât legăturile lor de rudenie se legitimează doar prin simpla purtare a aceluiași nume. Rezultă o tipologie a mahalalei îmburghezite, agrementată cu elemente ale legendarului, așadar o mitologie socială. Uzând de tehnicile epice tradiționale, C. introduce în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
lui Ion Creangă în școală (1984), Scriitorul în fața limbii literare (1985) și Lumea poetului și resursele de exprimare a ei (1985), este cercetarea stilului individual al scriitorului din perspectiva dihotomiei tradiție-inovație, prin stabilirea de paralele și analogii, de tangențe și tipologii. C. acordă o atenție deosebită oralității stilului și poeticii textului literar. A publicat și articole despre Ovidiu, Vergiliu, Cervantes. Își dă concursul la valorificarea unor scriitori români mai puțin cunoscuți în Republica Moldova, precum I. Heliade-Rădulescu, Magda Isanos, Gh.V. Madan ș.a.
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
o densă introducere antologia I. Heliade-Rădulescu interpretat de... (1980). Vocația teoretică este ilustrată pe deplin de Regula jocului (1980) și Introducere în teoria lecturii (1988). Propunându-și, în Regula jocului, să se ocupe de „versantul colectiv al literaturii” (genuri, curente, tipologii, concepte), C. se interesează îndeosebi de funcționarea discursului social în spațiul intra- și extratextual, precum și de rolul factorilor contextuali în creația literară. Studii deschizătoare de perspective analizează nașterea romanului românesc (explicată prin instaurarea relațiilor de piață), originea și funcționarea miturilor
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
vechi și foarte vechi. Orice ferment exterior - simbolism, expresionism, suprarealism, ermetism - nu face decât să potențeze un fond de creativitate generat de o realitate în care orizontul rustic este o dimensiune fundamentală”. În Fețele orașului (1988), autoarea urmărește „constituirea unor tipologii specifice lumii urbane, succesiunea vârstelor orașului românesc”, începând de la romanele scrise de Dimitrie Bolintineanu, într-o epocă în care proza era încă în căutarea unui stil, a unei identități estetice. Sunt remarcate copilăria prelungită a scrisului românesc, maturizarea lui înceată
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea epicului, ca și mediocritatea stilului. Atunci când aduce în prim-plan mărunte existențe citadine, schița de moravuri eșuează în anecdotic și melodramatic, autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii, majoritatea scrise după 1890, C. pierde din farmecul care îi definea câteva schițe de început, precum În ajunul Crăciunului și Ziua de bobotează. SCRIERI: Schițe și nuvele, I-IV
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea românească a anilor ‘50, dar, cu o estetică mult simplificată și, din păcate
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Papadima, „Lecția de melancolie”, TBR, 1988, 375; Liviu Leonte, O nouă lecție de melancolie, CRC, 1995, 12; Mircea A. Diaconu, „Proba mea de viață”, PSS, 1995, 12; Arcadie Suceveanu, Lecția de melancolie continuă, „Contrafort”, 1996, 9; Constantin Dram, Situații și tipologii, CL, 1998, 3; Gh. Lupu, „O dimineață pentru fiecare”, ATN, 1998, 8; Theodor Codreanu, Texte recuperate, VR, 1998, 11-12; Ioan Holban, Melodrame suspendate, RL, 1999, 9; Simion Bărbulescu, Un solitar confesiv, CNT, 2000, 10; Vlad Sorianu, Între simbolism și expresionism
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
de folcloriști alcătuită din P. Caraman, T. Papahagi, I. Diaconu, D. Caracostea și I. Mușlea, fiind însă mai apropiat, prin afinități spirituale și preocupări, de ultimii doi, al căror travaliu științific îl duce mai departe. Astfel, el definitivează și publică Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu (1970) de I. Mușlea și Problemele tipologiei folclorice (1971) de D. Caracostea. De acești doi eminenți cercetători ai culturii noastre populare îl leagă de asemenea meditația gravă asupra destinului folcloristicii, efortul
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
însă mai apropiat, prin afinități spirituale și preocupări, de ultimii doi, al căror travaliu științific îl duce mai departe. Astfel, el definitivează și publică Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu (1970) de I. Mușlea și Problemele tipologiei folclorice (1971) de D. Caracostea. De acești doi eminenți cercetători ai culturii noastre populare îl leagă de asemenea meditația gravă asupra destinului folcloristicii, efortul de a o elibera de sub tutela literaturii, a eseisticii literare și a diletantismului, de a o
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
decât a făcut-o acest atât de înzestrat fiu de țărani din Mogoșul Munților Apuseni. ION CUCEU SCRIERI: Snoave și ghicitori, București, 1957; Poveștile lui Creangă, București, 1967; Proverbe și zicători, București, 1967; Metoda de cercetare a folclorului, București, 1969; Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu (în colaborare cu I. Mușlea), București, 1970; Problemele tipologiei folclorice (în colaborare cu D. Caracostea), București, 1971; Istoria folcloristicii românești, București, 1974; Urme pe piatră, București, 1974; Mică enciclopedie a poveștilor
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
Snoave și ghicitori, București, 1957; Poveștile lui Creangă, București, 1967; Proverbe și zicători, București, 1967; Metoda de cercetare a folclorului, București, 1969; Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu (în colaborare cu I. Mușlea), București, 1970; Problemele tipologiei folclorice (în colaborare cu D. Caracostea), București, 1971; Istoria folcloristicii românești, București, 1974; Urme pe piatră, București, 1974; Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, 1976; Șteampuri fără apă, București, 1979; Poetică folclorică, București, 1979; Folclorul românesc, I-II, București, 1981-1983
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
Bârlea, „Antologie de proză populară epică”, „Poveștile lui Creangă”, în „Deutsches Jahrbuch für Volkskunde” (Berlin), 1968, partea II, 405-407; Radu Niculescu, Rumänische Volksmärchen, RITL, 1970, 3; Radu Răutu, Ovidiu Bârlea, „Metoda de cercetare a folclorului”, REF, 1970, 4; Virgiliu Florea, Tipologia folclorului, ST, 1971, 10; Ion Taloș, Enciclopedia poveștilor românești, ST, 1976, 6; Ion Taloș, Ovidiu Bârlea, „Istoria folcloristicii românești”, CREL, 1977, 1; Mihai Coman, De la poetică la antropologie, LCF, 1979, 23; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Poetică folclorică”, AAF, 1981, 309-311
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam apăsată expresivitate a amănuntului, se conturează o tipologie grotesc-malignă. Nuvela pendulează între palpitul caritabilității și încruntarea malițioasă. Ființe modeste, insignifiante în aparență, la cheremul unor forțe potrivnice, sunt și eroii „schițelor marine din lumea porturilor”. Născuți pentru a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
al formulelor mediane, numite de N. Roșianu „interne”, formule ce caracterizează anumite personaje, obiecte, acțiuni, schimburi de replici etc., constituind un adevărat „depozit” de elemente prefabricate, care, aflate la dispoziția povestitorului, servesc procesului de creație și dau stabilitate textului. În tipologia internațională a b. sunt cuprinse narațiuni diferite atât din punctul de vedere al originii, cât și al tematicii, structurii și formelor de expresie, distingându-se între b. fantastic, care corespunde la ceea ce în engleză se numește fairy-tale sau magic-tale (Tales
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
titluri prea lungi în care se descrie detaliat subiectul cărții. Parafrazând un vers din Shakespeare, se străduie prea mult în explicațiile sale. De multe ori, încercând să întărească notă de autenticitate, autorul apocrif atrage atenția prin aceste titluri ieșite din tipologia canoanelor clasice. La foarte scurt timp de la încoronare, parlamentul - format în mare parte din regaliști și adepți ai confesiunii anglicane - s-a reunit în încercarea de a decide în primul rând religia oficială a țării și, de asemenea, pentru a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
prin investigarea modului în care creatorii concep spațiul și timpul, sacrul, natura, alteritatea, coincidența contrariilor, voința de a trăi, capacitatea de a cunoaște, dorul, solarul și nocturnul, tragicul. La scriitori din diferite perioade sunt analizate modalitatea de construire a epicului, tipologia personajelor, raporturile dintre tradiție și inovație, tehnica artistică și cunoaștere, dintre folclor și scrisul cult, dintre particular și universal, dintre balcanism, românism și europenism. Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]