2,089 matches
-
eliberator“, cum mi-a fost dat să aud fără să mi vină a crede, și a construcției de bulevarde largi, pe care ți-e frică acum să le traversezi. De asemenea, în aceeași logică a memoriei ideologice, o amintire a tiraniei și a indecenței comunismului, amintire care duce la dărâmarea Palatului Republicii de pe Unter den Linden, pentru a reconstrui, într-o viziune cum altfel decât postmodernă, vechiul Palat regal, înlocuit de comuniști cu clădirea dărâmată acum. Încă se mai vorbește despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
democrație în care judecata colectivă poate fi superioară celei individuale (după cum susține Aristotel), democrația poate devia spre un fel de "guvernare a mulțimii", care, potrivit lui Aristotel, se poate dovedi la fel de nocivă ca alte forme deviante de guvernare cum ar fi "tirania" derivată din "regalitate" și "oligarhia" derivată din "aristocrație"28. Această idee este preluată mai târziu de Marx, dar este folosită cu sensul de "drept de proprietate" retrocedat "maselor". Spre deosebire însă de Marx, Aristotel și Platon consideră că formele de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o parte egală de libertate și putere"29. Dar lucrurile nu se opresc aici. Orice exces, susține Socrate, conduce în direcția opusă. Astfel, prea multă libertate, "fie de stat sau individuală, se transformă la un moment dat în sclavie", deoarece "tirania crește în mod natural din democrație, iar cele mai grave forme de tiranie și sclavie din formele extreme de libertate"30. Ceea ce descria Socrate era mai mult decât imaginea iconică a individului în lanțuri, sclavia fizică, și mai degrabă supunerea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
aici. Orice exces, susține Socrate, conduce în direcția opusă. Astfel, prea multă libertate, "fie de stat sau individuală, se transformă la un moment dat în sclavie", deoarece "tirania crește în mod natural din democrație, iar cele mai grave forme de tiranie și sclavie din formele extreme de libertate"30. Ceea ce descria Socrate era mai mult decât imaginea iconică a individului în lanțuri, sclavia fizică, și mai degrabă supunerea spirituală sau manipularea minții, care ar fi una dintre consecințele libertății excesive. Desigur
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
septembrie 1944. Iată imaginea Bârladului de atunci, văzută prin ochii unui doctor evreu: „În urma intrării glorioase a Armatei Roșii în orașul nostru, care a avut loc în dimineața zilei de joi 24 august 1944, pentru a ne dezrobi de jugul tiraniei fasciste (subl.ns.), zi care va însemna de-a pururi salvarea orașului dela peire (sic!, n.n.), ne-am găsit în fața unui oraș părăsit, distrus, iar în ceea ce privește asistența sanitară a populației, complect distrusă prin distrugerea (!!, n.n.) celor 6 farmacii publice și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
idee-sperietoare pentru burghezii anticomuniști și idee-torță pentru adepții săi, își pierde consistența. În spatele cuvîntului totalitarism, cuvîntul socialism se estompează într-un șir de imagini ce pălesc pe măsură ce altele li se suprapun. Revelația că "democrația reală" nu este decît pseudonim al tiraniei totalitare reevaluează "democrația formală" în ochii intelectualilor de stînga. Democrația "formală" devine reală, încetînd a fi percepută ca deghizare a tiraniei capitaliste. Astfel, opoziția democrație / totalitarism se va substitui opoziției capitalism / socialism. În cursul acelorași ani 1970-1980, lumea realizează că
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
șir de imagini ce pălesc pe măsură ce altele li se suprapun. Revelația că "democrația reală" nu este decît pseudonim al tiraniei totalitare reevaluează "democrația formală" în ochii intelectualilor de stînga. Democrația "formală" devine reală, încetînd a fi percepută ca deghizare a tiraniei capitaliste. Astfel, opoziția democrație / totalitarism se va substitui opoziției capitalism / socialism. În cursul acelorași ani 1970-1980, lumea realizează că URSS nu mai este fortăreața asediată. În urma unei enorme investiții militare începute după afacerea din Cuba (1962), URSS se înfățișează dintr-
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
riscă să se reducă la extrem în lume. Pe celelalte continente, democrațiile stabile sînt rarisime. În America Latină și în Africa puciurile militare alternează cu restaurațiile democratice. Însă în acest secol principalul dușman al democrației nu mai este dictatura militară sau tirania unui conducător. Este sistemul totalitar, care, odată implantat, domină în mod absolut toate aspectele vieții sociale și înăbușă în fașă orice deviere, părînd astfel să dispună de o capacitate de auto-perpetuare. Multă vreme democrația a fost definită în raport cu monarhia absolută
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
conducător. Este sistemul totalitar, care, odată implantat, domină în mod absolut toate aspectele vieții sociale și înăbușă în fașă orice deviere, părînd astfel să dispună de o capacitate de auto-perpetuare. Multă vreme democrația a fost definită în raport cu monarhia absolută, cu tirania, cu dictatura. Virtutea totalitarismului stă în puterea sa de a ne face să înțelegem mai bine natura democrației 37. Însă pentru aceasta trebuie să înțelegem totalitarismul, ceea ce nu este nicidecum lesne, și asta nu numai pentru că totalitarismul nu se numește
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
consideră că omul trebuie să fie repus în drepturile condiției sale prelapsariene (i.e. de dinaintea "căderii în păcat"), adică în posesia Viziunii Divine. Potrivit propriilor sale declarații, artistul creează un sistem vizionar 8, grație căruia semenii să poată fi eliberați din tirania orbirii spirituale 9, impuse de ușile maculate ale percepției 10. De aceea cred că Mark Trevor Smith are dreptate atunci când afirmă, paradoxal, ca "Blake construiește sisteme în modul cel mai coerent atunci când le distruge; Blake distruge sisteme în modul cel
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Fiindcă, așa cum declara artistul în chip sentențios în The Marriage of Heaven and Hell, "Every thing possible to be believ'd is an image of truth" (E: 37). Se poate identifica, în aceste rânduri, un extremism estetic, "un soi de tiranie a artei în raport cu viața" (2001, XI), în termenii lui Isaiah Berlin, care devine o convingere larg răspândită în perioada romantică, atunci când frontierele dintre real și imaginar se șterg și când zestrea luminismului francez este substituita de un nou set de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
And the fierce flames burnt round the heavens, & round the abodes of men" (E: 57-58). În expresia lui David Simpson, America "menține un optimism destul de limpede în privința ivirii unei noi ordini mondiale, iar confuzia sublima reprezintă, aici, cu adevarat retorica tiraniei [...]" (1993, p. 160). Totuși, trebuie precizat că acesta este doar începutul; revoluția socială izbucnește în Lumea Nouă, dar flăcările sale vor mistui rapid Europa însăși. A treia secțiune, Europe, care, după Bloom, "este cel mai subtil și mai dificil poem
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Global, fragmentul traduce ideea blakeană că tulburările sociale sunt contagioase și că molipsirea respectivă dizolva cu rapiditate forțele reacționare retrograde. Scenariul proiectat de eul creator este relativ simplu: somnul dogmatic al societății este, brusc, întrerupt de impulsul de a respinge tirania politică, iar singurul mijloc aflat la dispoziția mulțimii este rebeliunea violență. Viziunea simplă nu este, nici ea, cruțata surprinde ironia diseminata în metaforă compusă citată mai jos, care sugerează, concomitent, somnul personajului feminin Enitharmon și cele optsprezece secole de eroare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de Frye. Într-un interviu transmis, în 1971, de CBS Radio și intitulat "The Personal Cosmos of William Blake", criticul canadian răspunde la întrebarea formulată de Melvyn Hill, spunând că viziunea dublă semnifică "lupta omului cu mediul. Nu este supusă tiraniei complete, care este iadul sau ceea ce el numește viziune simplă, dar îl reprezintă pe omul permanent blocat, zăpăcit și înșelat de obiectivitatea lumii, care nu abandonează însă lupta" (1991, p. 111). Această aserțiune îmi confirmă premisa fundamentală, aceea că viziunea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
întâmplat n-a schimbat nimic, că suntem în aceeași luptă ca și odinioară, egali în drepturi.” (p. 219) Lupta devine astfel una absurdă, fără speranță, o luptă a două euri concurente care își exersează la maximum voința de dominație, plăcerea tiraniei și orgoliul exacerbat. „Ioana este o carte a mișcării absurde pe loc.” . Efortul continuu de a se defini pe sine este dublat, în cazul lui Sandu de un eșec perpetuu ce vine mai ales din subiectivitatea care este o uriașă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
provenea dintr-o națiune diferită cum a fost cazul în Olanda în timpul războiului contra Spaniei habsburgice atunci aceste revendicări erau acutizate de o altă dimensiune: lupta pentru libertăți privilegiate s-a transformat într-o mișcare pentru emancipare națională de sub o tiranie străină 6. În secolul Luminilor, un fapt dramatic s-a petrecut în legătură cu limbajul națiunii. Lupta pentru identitate națională s-a extins și s-a aprofundat pentru a include și clasele neprivilegiate. Clasele de mijloc autodidacte, meseriașii, muncitorii rurali și urbani
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pitoresc, dar și pentru că sînt o sinteză a tuturor tendințelor, acele mici grupuri de "naturieni", de "sauvagiști", ce-și au originea în timpurile arhaice și care în Franța anilor 1900 înțelegeau să opună idealul unei "vieți naturale" urîțeniei, corupției și tiraniei "civilizației 47". Periodica lor Vîrstă de aur nu este decît o durată repede trecătoare. Dar programul "naturian" redactat de desenatorul Gravelle (autor al unei lucrări intitulate Starea firească și publicată în 1894) nu este mai puțin revelator pentru o adevărată
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
particularului", s-a constituit un centru, punct de convergență și de fuziune a tot ceea ce era Franța, punct în jurul căruia s-a putut afirma "impunătoarea și abstracta realitate a Patriei"... "Fatalitatea spiritului local a fost înlăturată, omul a scăpat de tirania ambientului natural." Ce altceva a pus omul în vîrful ierarhiei creaturilor vii, dacă nu acea coeziune dominatoare a personalității, acea unitate a ființei? "La animalele inferioare, la pești, la insecte, la moluște și la altele viața locală e puternică", afirmă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
puteri și pe exercițiul lor, iar la aceast concluzie Ralea ajunge dup ce analizeaz diferite puteri, (fizic, psihic, economic, politic, estetic, cultural, mistic, fiecare tinzând s devin tiranic, exercitând imperialisme, împiedicând dezvoltarea celorlalte. Or, se știe, moralele combat ascendența și tirania acestor puteri, iar omul rstoarn supremațiile, raporturile de forț, aducând echilibru și compensație, socializând aceste puteri și prefcându-le, din scopuri, în mijloace de întrebuințare general. Pornind de la o sugestie a lui Levy-Bruhl, din Știința moravurilor, anume c majoritatea doctrinelor pun
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
voinței obișnuite, a unei sau a altei ființe raționale. Explicând, în continuare, semnificația imperativului categoric kantian, valoarea acelui trebuie fiindc trebuie inacceptabil pentru rațiune (și pe care îl asociaz consemnului militar, sau imperativului de natur somnambulic ori instinctiv, care impune tirania instinctului și nu deliberarea moral controlat de voinț și inteligenț, Ralea se va disocia de morala kantian. El își însușește observația și ideile critice ale lui Schopenhauer, care socotește teoria kantian a moralei, lipsit de orice contact cu viața, imperativul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
același timp că inovația este mai degrabă rezultatul cultivării diferențelor și nu al unei educații unice. Situația este descrisă de George Ritzer astfel: "Ceasul și planul didactic exercită un control strict asupra elevilor, în special în gimnaziu și liceu. Din cauza "tiraniei ceasului", o oră trebuie să se sfârșească la sunetul clopoțelului, chiar dacă elevii sunt pe cale să înțeleagă ceva important. Din cauza "tiraniei planului didactic", o clasă trebuie să se concentreze asupra a ceea ce cere planul pentru ziua respectivă, indiferent de ceea ce clasa
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
George Ritzer astfel: "Ceasul și planul didactic exercită un control strict asupra elevilor, în special în gimnaziu și liceu. Din cauza "tiraniei ceasului", o oră trebuie să se sfârșească la sunetul clopoțelului, chiar dacă elevii sunt pe cale să înțeleagă ceva important. Din cauza "tiraniei planului didactic", o clasă trebuie să se concentreze asupra a ceea ce cere planul pentru ziua respectivă, indiferent de ceea ce clasa (sau profesorul) ar considera interesant. Imaginați-vă "un grup de copii emoționați care examinează cu deosebit interes și fascinație o
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
astfel de spațiu Allan Bloom spunea că "închide" spiritul copiilor, iar Jean-François Mattéi îl descrie ca pe un spațiu al dublului abandon: copilul este abandonat propriilor nevoi și interese, pe de o parte, iar pe de altă parte, este abandonat "tiraniei grupului". În ceea ce privește abandonul copilului în voia propriilor nevoi și interese, aceasta înseamnă de fapt abandonul lui contingențelor prezentului, reprezentate de mediul familial și de spațiul multimedia. Nevoile și interesele copilului, dacă facem abstracție de acele nevoi și interese specifice supraviețuirii
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
are aceeași valoare, nimic nu mai are sens. Lipsit de criterii și repere ce ar ținti dincolo de persoana lui, omul este definitiv lăsat în seama lui, limitat la pulsiunile, pasiunile și dorințele sale". (Sévillia, 2009, p. 53) În aceste circumstanțe, "tirania grupului" este resimțită ca o binecuvântare, ca o modalitate de conformare la reperele pe care grupul le concretizează. De multe ori grupurile sunt efemere, aderențele formându-se spontan, de obicei în jurul unor "vedete" de o zi, aduse în lumina reflectoarelor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
școală, va spune Hannah Arendt, acolo unde "copilul rege" (Sévillia) a fost "emancipat" de sub tutela adultului, adică al acelor repere și limitări concretizate de profesor în numele umanității pe care copilul trebuie să o cucerească. Lăsat singur, copilul va cădea pradă tiraniei grupului, fără sprijinul reprezentat de grupul colegilor atunci când adultul înțelegea educația ca pe un proces de supunere oarbă: "Așadar, fiind emancipat de sub autoritatea adulților, copilul nu a fost eliberat, ci a fost supus unei autorități mult mai înspăimântătoare și cu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]