KorAP: Find »[drukola/base=titan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...147 >

3,672 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

în adâncurile subpământului. La puțin timp după asta, Titanii au fost doborâți și împinși în Tartar, unde stau păziți de Hecatoncheiri (Theogonia, 617-720). Descrierea Titanomahiei (în special 700 sq.) dă impresia unei regresiuni la stadiul precosmo-gonic. Triumful lui Zeus împotriva Titanilor - care încarnau forța nemăsurată și violența - echivalează deci cu o nouă organizare a Universului, într-un anumit sens, Zeus creează, din nou lumea (cf. Indra, § 68). Această Creație mai fusese amenințată de două ori. Într-un pasaj considerat multă vreme

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de către Homer și Hesiod, menționat pentru prima dată de către Pindar (Nemeenele, I, 67), Giganții născuți de Gaia fecundată cu sângele lui Ouranos s-au ridicat împotriva lui Zeus și a fraților săi. Apollodor precizează că pentru a se răzbuna pe Titani, Gaia i-a născut pe Giganți, și că după zdrobirea Gianților ea i-a dat naștere lui Typhon (Bibi., I, 6, 1-3). Uneltirile Gaiei împotriva supremației lui Zeus trădează opoziția unei divinități primordiale față de opera cosmogonică sau de restaurarea unei

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pus capăt luptelor pentru suveranitate. Așa cum am remarcat deja, unele divinități primordiale supraviețuiseră triumfului olympi-enilor. În primul rând Noaptea, căreia i-am văzut chiar acum forța și prestigiul. Apoi Pontos (Marea cea sterilă); Styx, care a participat la lupta împotriva Titanilor; Hekate, cinstită de Zeus și de alți olympieni; Okeanos, primul născut dintre copiii Gaiei și ai lui Ouranos. Fiecare se mai bucura de un rol - obscur, modest, marginal - în economia Universului. Când Zeus și-a simțit autoritatea definitiv asigurată, el

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și oameni. Sa precizăm, totuși, că deosebirea fundamentală exista încă în epoca rasei de aur: oamenii se bucurau de beatitudine și de prietenia zeilor, dar nu de mortalitate. De altfel, zeii aparțineau celei de a doua generații divine, aceea a Titanilor; altfel spus, structurile lumii și modalitățile de a exista nu erau încă riguros precizate. Zeus și religia greacă frasini. După Potop, Deucalion a repopulat pământul cu "oasele mamei sale", adică cu pietre, în fine, după o tradiție tardivă (secolul IV

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a tot felul de griji, tribulații și nenorociri. Pentru Hesiod, mitul lui Prometeu explică irupția "răului" în lume; în fond, "răul" reprezintă răzbunarea lui Zeus19. Dar această viziune pesimistă asupra istoriei umane, a cărei condamnare e decisă în urma șireteniei unui Titan, nu s-a impus de o manieră definitivă. Pentru Eschil, care substituie mitului vârstei de aur primordiale tema progresului, Prometeu este cel mai mare erou civilizator. Primii oameni, afirmă Prometeu, trăiau "sub pământ, în adâncurile peșterilor lipsite de soare"; ei

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
proprie) un detaliu dramatic: Prometeu dispune de o armă teribilă, anume secretul pe care i-1 comunicase mama sa, Themis Acest secret privea căderea ineluctabilă a lui Zeus21, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat (522,764 sq.). Titanul declară cu emfază că Zeus nu are decât o singură posibilitate de a evita această catastrofă: să-I elibereze din lanțuri (769-770). Cum celelalte două părți ale trilogiei Prometheida nu ni s-au păstrat, nu știm cum a fost conciliat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
elitele intelectuale cât și mulțimea (cf. partea a II-a), se punea accentul de câtăva vreme pe înțelepciunea și bunătatea lui Zeus. Nu numai că Stăpânul suprem se caise, instalându-1 pe Cronos rege în Elyseu, dar îi iertase și pe Titani. Pindar proclamă că "Zeus, Nemuritorul, i-a eliberat pe Titani" (a IV-a Odă Pythianică, 291), iar în Prometeu descătușat, corul este alcătuit din Titanii eliberați din lanțuri 22. Împărțirea primei victime sacrificiale la Mekonc a avut drept rezultat, pe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
se punea accentul de câtăva vreme pe înțelepciunea și bunătatea lui Zeus. Nu numai că Stăpânul suprem se caise, instalându-1 pe Cronos rege în Elyseu, dar îi iertase și pe Titani. Pindar proclamă că "Zeus, Nemuritorul, i-a eliberat pe Titani" (a IV-a Odă Pythianică, 291), iar în Prometeu descătușat, corul este alcătuit din Titanii eliberați din lanțuri 22. Împărțirea primei victime sacrificiale la Mekonc a avut drept rezultat, pe de o parte, ruptura intervenită între zei și oameni și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Stăpânul suprem se caise, instalându-1 pe Cronos rege în Elyseu, dar îi iertase și pe Titani. Pindar proclamă că "Zeus, Nemuritorul, i-a eliberat pe Titani" (a IV-a Odă Pythianică, 291), iar în Prometeu descătușat, corul este alcătuit din Titanii eliberați din lanțuri 22. Împărțirea primei victime sacrificiale la Mekonc a avut drept rezultat, pe de o parte, ruptura intervenită între zei și oameni și, pe de alta, condamnarea lui Prometeu. Totuși, mânia lui Zeus pare excesivă; căci, după cum a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
s-a produs această virare spre stânga a sensului ritual originar. Se pare totuși că furia lui Zeus a fost provocată nu de împărțirea propriu-zisă, ci de faptul că ea a fost făcută de Prometeu; cu alte cuvinte, de către un Titan, un membru al "vechii generații" divine, care, pe deasupra, a luat partea oamenilor împotriva zeilor ol y mpieni. Exemplul lui Prometeu ar fi putut avea consecințe grave; încurajați de acest prim succes, oamenii s-ar fi putut alia cu Titanul. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
un Titan, un membru al "vechii generații" divine, care, pe deasupra, a luat partea oamenilor împotriva zeilor ol y mpieni. Exemplul lui Prometeu ar fi putut avea consecințe grave; încurajați de acest prim succes, oamenii s-ar fi putut alia cu Titanul. Dar Zeus nu tolera o omenire puternică și mândră. Oamenii nu trebuiau să uite niciodată regimul lor existențial, precar și efemer. Ei trebuiau, prin urmare, să fie ținuți Ia distanță. Într-adevăr, mai târziu, Deucalion, fiul lui Prometeu și singurul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la mers. La cererea lui Zeus, el o făurește pe Pandora din lut și îi dă viață. Dar Hefaistos este mai ales un meșter al legăturilor. Cu ajutorul operelor sale - tronuri, lanțuri, rețele - el înlănțuie zei și zeițe ca și pe Titanul Prometeu. El îi prezintă Herei un tron de aur, ale cărui legături invizibile, îndată ce zeița se așază, o fac prizonieră. Deoarece nici un zeu nu putea să o smulgă pe Hera din acest tron, a fost desemnat Dionysos; el reușește să-1

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Artemis 1-a reînviat pe Hippolyt. Acest miracol încălca legile fixate de Zeus și Regele zeilor a azvârlit trăsnetul asupra lui Asclepios. Apollon s-a răzbunat masacrându-i pe ciclopii care făuriseră trăsnetul. Vinovat față de propriul său sânge (ciclopii erau titani, ca și mama sa Leto), Apollon a fost surghiunit timp de un an printre muritori; el a muncit ca sclav la Admetos. Olympienii și eroii pe stăpânul acelui loc sfânt, Python. Această ispravă mitică a avut o importanță considerabilă și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
morților. Conform unui imn orfic (n. LIII), se crede că atunci când Dionysos e absent el se află lângă Persephona. În fine, mitul lui Zagreus-Dionysos - care ne va reține mai jos - povestește moartea violentă a Zeului, ucis, sfâșiat și devorat de către Titani. Aceste aspecte multiple, dar complementare, ale lui Dionysos, sunt încă perceptibile în ritualurile sale publice, în ciuda inevitabilelor lor "purificări" și reinterpretări. 123. Arhaismul câtorva sărbători publice începând de la Pisistrate, se celebrau la Atena patru sărbători în cinstea lui Dionysos 7

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
era de așteptat, ei îl prezintă evhemerizat, incomplet și cu rea voință. Dar tocmai pentru că erau eliberați de interdicția de a vorbi deschis despre lucruri sfinte și secrete, scriitorii creștini ne-au comunicat multe detalii prețioase, îjjera îi trimite pe Titani, care îl atrag pe copilul Dionysos-Zagreus cu niște jucării (zurgălăi de sugar, crepimdia, o oglindă, un joc de arșice, o minge, o sfârlează, un romb), îl masacrează și îl taie în bucăți. Ei îi fierb părțile trupului într-un cazan

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
taie în bucăți. Ei îi fierb părțile trupului într-un cazan și, după unii, le mănâncă. O zeiță - Atena, Rhea sau Demeter - primește ori îi salvează inima și o așază într-un sipet. Informat despre crimă, Zeus îi trăsnește pe Titani. Autorii creștini nu fac aluzie la învierea lui Dionysos, dar acest episod erSretinoscut de către antici. Epicurianul Philodemos, contemporan cu Cicero, vorbește despre trei nașteri ale lui Dionysos, "prima din pântecul mamei sale, a doua din coapsă și a treia când

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fac aluzie la învierea lui Dionysos, dar acest episod erSretinoscut de către antici. Epicurianul Philodemos, contemporan cu Cicero, vorbește despre trei nașteri ale lui Dionysos, "prima din pântecul mamei sale, a doua din coapsă și a treia când, după sfâșierea de către Titani, Rhea i-a reunit membrele sfârtecate și el a prins din nou viață"21. Firmicus Materaus a conchis adăugând că, în Creta (unde el își localizează povestirea evhemerizată), omorul era comemorat prin rituri anuale, în care se repeta ceea ce "copilul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu documente mai vechi. Numele de Zagreus este menționat pentru întâia dată într-un poem epic din ciclul teban, Alcmeonis (secolul al VI-lea)22; el înseamnă "mare vânător", ceea ce corespunde caracterului sălbatic, orgiastic, al lui Dionysos. Cât despre crima Titanilor, Pausanias (VIII, 37,5) ne-a transmis o informație care, în pofida scepticismului lui U. von Willamowitz și a altor savanți, rămâne prețioasă: Onomacrit, care trăia la Atena în secolul al VI-lea, în vremea Pisistratizilor, scrisese un poem cu acest

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
5) ne-a transmis o informație care, în pofida scepticismului lui U. von Willamowitz și a altor savanți, rămâne prețioasă: Onomacrit, care trăia la Atena în secolul al VI-lea, în vremea Pisistratizilor, scrisese un poem cu acest subiect: "luând numele Titanilor din Homer, el întemeiase niște orgia pentru Dionysos, făcând din Titani autorii suferințelor zeului". Conform mitului, Titanii se apropiaseră de copilul divin mânjiți cu ipsos ca să nu fie recunoscuți. Or, în misterele lui Sabazios, celebrate la Atena, unul din riturile

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
von Willamowitz și a altor savanți, rămâne prețioasă: Onomacrit, care trăia la Atena în secolul al VI-lea, în vremea Pisistratizilor, scrisese un poem cu acest subiect: "luând numele Titanilor din Homer, el întemeiase niște orgia pentru Dionysos, făcând din Titani autorii suferințelor zeului". Conform mitului, Titanii se apropiaseră de copilul divin mânjiți cu ipsos ca să nu fie recunoscuți. Or, în misterele lui Sabazios, celebrate la Atena, unul din riturile inițiatice consta în mânjirea candidaților cu o pulbere ori cu ipsos

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rămâne prețioasă: Onomacrit, care trăia la Atena în secolul al VI-lea, în vremea Pisistratizilor, scrisese un poem cu acest subiect: "luând numele Titanilor din Homer, el întemeiase niște orgia pentru Dionysos, făcând din Titani autorii suferințelor zeului". Conform mitului, Titanii se apropiaseră de copilul divin mânjiți cu ipsos ca să nu fie recunoscuți. Or, în misterele lui Sabazios, celebrate la Atena, unul din riturile inițiatice consta în mânjirea candidaților cu o pulbere ori cu ipsos 23. S-a făcut încă din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
nume special al lui Dionysos; vezi alte exemple în W. Otto, op. Cit., pp. 191 sq. ^ Demostene, De coronis, 259. Când luau parte la sărbătorile dionysiace, Argienii își dădeau pe față cu ipsos. S-a subliniat relația dintre ipsos (titănos) și Titani (Titanes), Dar acest complex mitico-ritual a fost prilejuit de contuzia între cei doi termeni (cf. deja L. R. Farnell, CM/W, V, p. 172). să fie asemeni unor fantome; altfel spus, ei suferă o moarte rituală. Cât privește "jucăriile mistice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de mult timp; un papirus din secolul al III-lea î. Hr., găsit la Fayum (Gurub), din nefericire mutilat, citează sfârleaza, rombul, arșicele și oglinda (Orphicomm Fr., 31). Episodul cel mai dramatic al mitului - anume faptul că după ce au sfâșiat copilul Titanii i-au aruncat mădularele într-un cazan, unde le-au pus să fiarbă și apoi le-au fript - era cunoscut, în toate amănuntele, în secolul al IV-lea; în plus, aceste amănunte erau amintite în legătură cu celebrarea Misterelor"24. Jeanmaire a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu Demeter și Demophon) sau reîntinerire (fetele lui Peleas își sfâșie tatăl și îl fierb într-un cazan)25. Menționăm că cele două rituri - sfârtecarea și fierberea ori trecerea prin foc - caracterizează inițierile șamanice. Se poate deci recunoaște în "crima Titanilor" un vechi scenariu inițiatic căruia i se uitase semnificația originară j Căci Titanii se comportă ca maeștri de inițiere, adică "omoară" novicele ca să-1 facă să "renască" la un mod superior de existență (în exemplul nostru, s-ar putea spune

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
îl fierb într-un cazan)25. Menționăm că cele două rituri - sfârtecarea și fierberea ori trecerea prin foc - caracterizează inițierile șamanice. Se poate deci recunoaște în "crima Titanilor" un vechi scenariu inițiatic căruia i se uitase semnificația originară j Căci Titanii se comportă ca maeștri de inițiere, adică "omoară" novicele ca să-1 facă să "renască" la un mod superior de existență (în exemplul nostru, s-ar putea spune că ei îi conferă divinitate și imortalitate copilului Dionysos). Dar, într-o religie

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]