2,014 matches
-
în legătură cu Arnold, dar o să mă gândesc la asta mai târziu. Acum prioritatea numărul unu e să ies de-aici. Când mă strecor pe ușa din capul scărilor și mă grăbesc spre camera unde mi-am lăsat hainele, petrecerea e în toi. Nu mă mai schimb. O să le înapoiez eu cumva vestimentația de chelneriță mai târziu... — Trish ? aud în ceafă glasul lui Jan. Tu ești ? Fuck. Fără prea mare tragere de inimă, mă întorc spre ea. Mă privește cu ochii scoși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În toiul unui vis ciudat. — SÎnt membră a unui club, zice Lissy după un moment de tăcere. — O, Doamne. Sper că nu-i o sectă... — Nu, nu-i nici o sectă. E doar... Își mușcă buza. SÎntem doar niște avocați care ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-și deschidă și ele sufletul, conducătorii lumii ar trebui să-și deschidă sufletul ! — Hmm. Lissy mă fixează preț de cîteva clipe. Emma, ți-a spus vreodată Jack de ce anume a trebuit să plece și să te lase baltă atunci, În toiul nopții ? — Nu, spun surprinsă. Dar e problema lui. Ți-a spus vreodată ce-a fost cu telefoanele alea de la prima voastră Întîlnire ? — Păi... nu. — Ți-a spus vreun lucru despre el, În afară de minimul necesar ? — Mi-a spus foarte multe ! spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prînz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebîndu-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc cînd ne-am văzut ultima oară doar eu și cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu nu pot avea o viziune corectă asupra unor oameni ca aceia care au atârnat alți oameni În cârligele de carne de la abator. Rosamund se străduia să fie atentă. Mă Încuraja să vorbesc. Era Îngrozitor de speriată. - Omul a murit În toiul acțiunii - În timp ce se ușura. L‑au Împușcat de la mică distanță. Ravelstein considera că poziția mea față de Grielescu constituie una dintre erorile mele tipice... - Credea că Grielescu avusese relații cu ucigașii? - Exact. Susținea că ar fi trebuit să‑mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
picioare, i‑am răspuns și, În ciuda amărăciunii mele, am râs. Dar femeia nu era În stare să Înțeleagă remarcile mele. Și uite că nu era nici un camion. Trebuia să părăsesc camera - era urgent să o evacuez - și mă mutau În toiul nopții În altă parte a spitalului. - Unde ai fost? am Întrebat‑o pe Rosamund când a venit. Eram supărat pe ea. Dar mi‑a explicat că s‑a trezit brusc din somn muncită de o presimțire sumbră În legătură cu mine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
amintirea aceea îi va urmări mereu, mereu, mereu, mereu. Dar Iulia și Alexandru n-au vreme și nici chef acum să pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o hârtie rozulie, tip formular QF, rețete compensate pentru supraviețuitorii accidentului feroviar din iarna trecută din tunelul de la Beiușani. - Nu vă intrigați, zâmbi acela. Doamna a ieșit abrupt din perimetru. În toiul dansului. Se trecuse la cadrilul orb, era perechea contelui, pe bune, și de-odată a dispărut. O căutăm de azi dimineață. Ați făcut un gest de profesionist că ați ținut-o de vorbă. Nu-i nimic grav. Dacă are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia mai respira. - Verginele, horcăi el. Măi Verginelică, băiatule. Cine dracu a scornit mă, chestia aia că când mori îți vezi toată viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Rapsodilea organizase o petrecere în birtul său la care participaseră mahalgii de frunte, mai toți membri ai „Clubului Muncitorilor“. Între ei se bănuia că se strecuraseră și câțiva anarhiști, printre care temutul Barbu Z. (Nuhăm G.). Când veselia era în toi, au năvălit agenții de la Prefectura Poliției Bucureștilor și i-au arestat pe presupușii anarhiști, indicați personal de Rapsodilea. S-a dovedit, a doua zi, că cei ridicați erau nevinovați. A fost luat însă birtașul, pentru denunț mincinos. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zice nimic, continuă să zâmbească, mă rog, chestii din astea. Sfântul oribil e personificarea fațadei, a mierii în care a fost pusă o bombă de zahăr, e omul care radiază extazul și te copleșește, ca o pătură de lână în toiul verii. Vorbește delicat și atent, nu care cumva să-ți rănească timpanele, clipește încet și cu înțelegere, spune da, niciodată nu, decât atunci când slujește un scop pozitiv - îl întrebi ce zici, rămân pe vară, a, nu, face, cum să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
arestat pe câțiva. Ai văzut? PLATON Ne hotărâserăm să plecăm la mare. Mama făcea sandvișuri cu gem și le învelea în celofan, tata umfla și dezumfla salteaua, eu îmi aranjam tricourile și slipurile de baie. În casă, activitatea era în toi, toată lumea se agita în mod productiv încă de la ora șapte. Numai bunică-mea se învârtea de colo-colo, își frângea mâinile și dădea indicații timide. Cum maică-mea îi spusese că nu se poate concentra dacă n-are liniște, iar taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de piesă care trebuie jucată, remarcai eu. —A, da Bez rânji. — Întotdeauna se găsește câte ceva, nu? *** Când am ajuns, petrecerea era deja în toi. Până la urmă, s-a dovedit că, de fapt, casa lui Matthew era casa părinților lui. Se pară că aceștia își petreceau weekendul la Wiltshire și era spre binele lor să rămână acolo definitiv, ca să-i lase pe actorii din Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sune sau să vină și nu voiam să fiu turtă dacă și când se întâmpla asta. Așa că, în cele din urmă, am adormit pe canapea, cu rochia pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de vânătoare; purta o glugă mare, care-i acoperea fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar pământul aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta prin oraș - doar trăim bine Via pierdută sub valurile pirului - struguri... de la turci Plută roșie în apa înverzită - pescar daltonist Bătrân în gri cu mătănii galbene - dar nasul roșu Stejar putrezind
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
surprins să găsească atmosfera undeva Între aceea a unui muzeu de artă și, mai rău, o biserică. Puțini oameni zâmbeau, vocile nu erau niciodată ridicate mai mult de nivelul unei șoapte și nimeni nu părea vreodată să se distreze. În toiul acestei solemnități, Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
niște cafea. El făcu așa cum Îi comandase, afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul său; familia Ruffolo locuia În nesfârșitul crepuscul al apartamentelor de la parter, dar nici chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea lui de cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pahar, dar sunetul continuă, plutind În cameră, așa cum plutea și conversația lor. Se uită de la pahar la Brunetti. — Ba da, Îmi pasă, Guido, dar nu la fel ca ție. Tu ai reușit să păstrezi rămășițe de optimism, chiar și-n toiul muncii pe care o depui. Eu nu mai am deloc. Nici pentru mine, nici pentru viitorul meu și nici pentru țara asta sau viitorul ei. Se uită din nou În jos la pahar. — Îmi pasă că se Întâmplă lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu În toiul sunetul trunchiat al dialectului greoi al băiatului și nedeslușita pronunție siciliană a lui Patta, amândouă furate de pe buzele lor de vânturile de la miezul nopții din lagună. — Un commissario va fi destul de important? Întrebă Brunetti. Băiatul ridică ochii la aceasta, nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
reuși. Nu, commissario. Nu e În Veneția. E În Vicenza. Brunetti Își duse furia acasă, și aceasta plană Între el și familia sa În timpul mesei. Încercă să răspundă la Întrebările lor, Încercă să fie atent la ce spuneau, dar În toiul relatării Chiarei a ceva ce se Întâmplase la școală În dimineața aceea, văzu zâmbetul viclean de triumf vesel al lui Viscardi; când Raffi zâmbi la ceva ce spusese mama lui, Brunetti Își aminti doar zâmbetul nătâng, iertător, al lui Ruffolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
împotriva lui Rinaldeschi de către Cei Opt pentru Siguranța și care povestește faptele sale este păstrată în Arhiva de Stat Florentina [Figură 11]14. Scrisul de mână este grăbit, ceea ce probabil reflectă urgență cu care Cei Opt au proclamat sentința în toiul nopții. Sentința este suplimentata de o înregistrare oficială a îndeplinirii execuției lui Rinaldeschi, care este interesantă în principal prin aceea că scribul s-a îndepărtat de modalitatea obișnuită de înregistrare a punerii în executare a unei sentințe. Îndeplinirea termenilor unei
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și scrisoarea Regelui) de Rabindranath Tagore (după versiunea franceză), la Famille Brontë (Familia Brontë) de Robert de Traz. Toate sunt nepublicate din pricina teribilei cenzuri comuniste. De la 11 martie 1960 până În 2 septembrie 1963, trudind după cursurile sale școlare până după toiul nopții, la lumina chioară a lămpii cu petrol, traduce complet, pentru prima dată În istoria literaturii române, cele 16 volume (În versiune franceză) ale celebrei opere arabe „Cartea celor O Mie de Nopți și O Noapte (le Livre des Mille
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Memorial Lucian Blaga”. Rămân și acestea nepublicate. Între anii 1991 și 1996, apar la editura bucureșteană „Saeculum” volumele 1, 2 și 3 din „1001 Nopți”. Editorul, Încălcând contractul, refuză să publice și volumele 4-16. La 15 iunie 1998 (tot În toiul cireșarului, dar cu 109 ani În urmă, trecuse În veșnicie poetul inegalabil al României), Petre Hossu se mută din această viață, În care a fost Încontinuu prigonit, neavând parte deloc de glorie pentru că, asemenea creștinilor autentici, n-a conceput, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În zilele acelea fierbinți, de maximă tensiune, guvernanții noștri comuniști se temeau până și de imnul lor „Internaționala”. Am cunoscut la Gherla un comunist ilegalist care era condamnat la 10 (zece) ani de Închisoare pentru că, În octombrie 1956, adică În toiul Revoluției Maghiare, fredonase „Internaționala” pe bulevardul bucureștean Magheru, după un chef nocturn. Dintre cei trei fii ai țăranilor evlavioși Grigore și Maria Petrișor, cel mezin era Ică. Primise Ică de la părinți educație morală și patriotică deosebit de solidă, care va contribui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
temeai. Cel puțin pentru mine personalitatea lui impunătoare reprezenta un nu știu ce ocrotitor. Era ca un scut, ca un Înger păzitor, chiar ca un arhanghel cutezător și izbăvitor. Ar fi putut trăi până la bătrânețe de n-ar fi fost răpus În toiul vieții de monștrii cei mai sângeroși din istorie. Încă pe-atât de-ar fi trăit, adică până la 78 de ani, ar fi reușit, cu siguranță, să facă din România o țară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, ideal neagreat Însă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]