KorAP: Find »[drukola/base=tom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...95 >

2,360 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

purtate, nici comentarii asupra felurilor de mâncare, pauze când vreunul dintre ele se ridică pentru a merge la toaletă, întreruperi provocate de ospătar și nici un singur cuvât despre paharul de vin roșu pe care Nathan și-l varsă pe pantaloni. TOM: Nu vorbesc despre mântuirea lumii. În clipa asta, nu vreau să mă mântuiesc decât pe mine. Și pe câțiva dintre cei la care țin. Ca tine, Nathan. Și ca tine, Harry. HARRY: Cum de ești atât de mohorât, băiatule? Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă. Uită-te la Nathan. Are cancer pulmonar și nici măcar n-a fumat vreodată. Iar eu am făcut două infarcturi. Ne auzi pe noi văicărindu-ne? Suntem cei mai mulțumiți oameni din lume. TOM: Ba nu sunteți. Sunteți la fel de nefericiți ca mine. NATHAN: Harry are dreptate, Tom. Dracul nu-i chiar atât de negru. TOM: Ba e. Și, dacă vreți să știți, e chiar mai negru de-atât. HARRY: Precizează despre ce vorbești. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Iar eu am făcut două infarcturi. Ne auzi pe noi văicărindu-ne? Suntem cei mai mulțumiți oameni din lume. TOM: Ba nu sunteți. Sunteți la fel de nefericiți ca mine. NATHAN: Harry are dreptate, Tom. Dracul nu-i chiar atât de negru. TOM: Ba e. Și, dacă vreți să știți, e chiar mai negru de-atât. HARRY: Precizează despre ce vorbești. Eu nu mai înțeleg despre ce discutăm. TOM: Despre lume. Gaura mare și neagră pe care o numim lume. HARRY: Aa, lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ca mine. NATHAN: Harry are dreptate, Tom. Dracul nu-i chiar atât de negru. TOM: Ba e. Și, dacă vreți să știți, e chiar mai negru de-atât. HARRY: Precizează despre ce vorbești. Eu nu mai înțeleg despre ce discutăm. TOM: Despre lume. Gaura mare și neagră pe care o numim lume. HARRY: Aa, lumea. Sigur. Fără îndoială. Lumea e o hazna. Asta știe oricine. Dar facem tot ce ne stă în putere s-o ocolim, nu? TOM: Ba nu. Suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
despre ce discutăm. TOM: Despre lume. Gaura mare și neagră pe care o numim lume. HARRY: Aa, lumea. Sigur. Fără îndoială. Lumea e o hazna. Asta știe oricine. Dar facem tot ce ne stă în putere s-o ocolim, nu? TOM: Ba nu. Suntem în centrul ei, indiferent că ne place sau nu. E de jur-împrejurul nostru și, de fiecare dată când ridic capul și mă uit atent la ea, mă umplu de scârbă. De tristețe și scârbă. S-ar fi zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Doilea Război Mondial a rezolvat lucrurile, măcar pentru vreo două sute de ani. Dar noi continuăm să ne măcelărim între noi, nu-i așa? Și ne urâm unii pe alții la fel ca întotdeauna. NATHAN: Deci despre asta discutăm. Facem politică. TOM: Între altele, da. Și despre economie. Și despre lăcomie. Și despre cât de oribilă a ajuns țara asta. Despre demenții din Dreapta Creștină. Despre milionarii de douăzeci de ani punct com. Despre Canalul TV de golf. Despre Canalul de futaiuri. Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
suport, domnilor. Vreau să ies din joc. HARRY: Să ieși? Și unde vrei să te duci? Pe Jupiter? Pe Pluto? Pe vreun asteroid din galaxia vecină? Săracul Tom cel Singuratic, asemenea Micului Prinț, eșuat pe o stâncă, în plin spațiu. TOM: Spune-mi tu unde să mă duc, Harry. Primesc orice fel de propunere. NATHAN: Undeva unde să poți să-ți trăiești viața așa cum vrei. Despre asta vorbim, nu? Continuarea la „Paradisuri imaginare“. Dar, pentru a putea face asta, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Dar, pentru a putea face asta, trebuie să fii dispus să respingi societatea. Așa mi-ai spus. Asta se întâmpla demult, dar cred că ai folosit chiar termenul de „curaj“. Ai curajul ăsta, Tom? Are vreunul dintre noi curajul ăsta? TOM: Îți mai amintești lucrarea aceea? NATHAN: Mi-a lăsat o impresie durabilă. TOM: Pe vremea aia eram un biet studențaș. Nu știam prea multe, dar eram probabil mai deștept decât sunt acum. HARRY: Despre ce vorbim? NATHAN: Despre refugiul interior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Așa mi-ai spus. Asta se întâmpla demult, dar cred că ai folosit chiar termenul de „curaj“. Ai curajul ăsta, Tom? Are vreunul dintre noi curajul ăsta? TOM: Îți mai amintești lucrarea aceea? NATHAN: Mi-a lăsat o impresie durabilă. TOM: Pe vremea aia eram un biet studențaș. Nu știam prea multe, dar eram probabil mai deștept decât sunt acum. HARRY: Despre ce vorbim? NATHAN: Despre refugiul interior, Harry. Locul unde se retrage orice om atunci când viața în lumea reală nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
acum. HARRY: Despre ce vorbim? NATHAN: Despre refugiul interior, Harry. Locul unde se retrage orice om atunci când viața în lumea reală nu mai este posibilă. HARRY: A, am avut și eu unul, pe vremuri. Credeam că toată lumea are câte unul. TOM: Nu neapărat. E nevoie de o imeginație bogată și câți oameni au așa ceva? HARRY (închizând ochii; apăsându-și tâmplele cu degetele arătătoare): Acum îmi amintesc. Hotel Existența. Nu aveam decât zece ani, dar îmi amintesc exact clipa când mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
îndepărtaseși niciodată mai mult de cincisprezece kilometri de casă, făceai și tu parte din tabloul general. Nu conta cât de măruntă îți era viața. Ce ți se întâmpla ție era la fel de important ca tot ce li se întâmpla tuturor celorlalți. TOM: Tot nu pricep. Inventezi un hotel Existența, dar unde se află? La ce folosește? HARRY: La ce să folosească? La nimic. Era un refugiu, un loc unde mă puteam retrage în mintea mea. Despre asta vorbim, nu? Despre evadare. NATHAN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
cratiță. Ei trebuie să dispară iar în noapte, să-și facă datoria. Iar datoria mea era de a salva copiii. Până se va fi tras ultimul glonț, până se va fi lansat ultima bombă, trebuia să continui să îi caut. TOM: Și ce s-a întâmplat după ce s-a terminat războiul? HARRY: Am abandonat visurile de îndrăzneală bărbătească și nobil sacrificiu de sine. Hotelul Existența s-a închis și, când s-a deschis din nou, câțiva ani după aceea, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
personalități atât de auguste cum era Hank Miller, dar noaptea mă puteam întâlni cu el la barul Hotelului Existența și, după câteva pahare și ceva conversație ușoară, amicală, îl puteam duce sus, în camera 301, ca să-i destăinui secretele lumii. TOM: Material de adolescent labagiu. HARRY: Se poate spune și-așa. Eu prefer să îl consider produsul unei vieți interioare bogate. TOM: Așa nu ajungem nicăieri. HARRY: Și unde ai vrea să ajungem, dragul meu Tom? Stăm aici și așteptăm felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
câteva pahare și ceva conversație ușoară, amicală, îl puteam duce sus, în camera 301, ca să-i destăinui secretele lumii. TOM: Material de adolescent labagiu. HARRY: Se poate spune și-așa. Eu prefer să îl consider produsul unei vieți interioare bogate. TOM: Așa nu ajungem nicăieri. HARRY: Și unde ai vrea să ajungem, dragul meu Tom? Stăm aici și așteptăm felul următor, bând o sticlă de Sancerre superb și amuzându-ne cu istorioare fără însemnătate. Nu-i nimic rău în asta. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ca să-i destăinui secretele lumii. TOM: Material de adolescent labagiu. HARRY: Se poate spune și-așa. Eu prefer să îl consider produsul unei vieți interioare bogate. TOM: Așa nu ajungem nicăieri. HARRY: Și unde ai vrea să ajungem, dragul meu Tom? Stăm aici și așteptăm felul următor, bând o sticlă de Sancerre superb și amuzându-ne cu istorioare fără însemnătate. Nu-i nimic rău în asta. În cele mai multe colțuri ale lumii, un astfel de comportament ar fi considerat culmea civilizației. NATHAN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
lui Tom nu-i place hotelul Existența al meu, poate ar trebui să ne povestească despre al lui. Fiecare om are câte unul, să știți. Și, așa cum nu există doi oameni identici, fiecare Hotel Existența e altfel decât toate celelalte. TOM: Scuze. N-am vrut să vă stric cheful. Ar fi trebuit să fie o seară de distracție și eu v-o distrug amândurora. NATHAN: Lasă. Mai bine răspunde la întrebarea lui Harry. TOM (tăcere prelungită; apoi pe ton scăzut, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Hotel Existența e altfel decât toate celelalte. TOM: Scuze. N-am vrut să vă stric cheful. Ar fi trebuit să fie o seară de distracție și eu v-o distrug amândurora. NATHAN: Lasă. Mai bine răspunde la întrebarea lui Harry. TOM (tăcere prelungită; apoi pe ton scăzut, ca și cum ar vorbi singur): Vreau să trăiesc într-un fel nou, atâta tot. Dacă lumea nu pot s-o schimb, măcar pot încerca să mă schimb pe mine însumi. Dar nu vreau să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Existența, Harry? Nu știu, dar poate se leagă în vreun fel de traiul împreună cu alții, de evadarea din orașul ăsta ca o hrubă și de o viață laolaltă cu oamenii pe care îi iubesc și îi respect. HARRY: O comună. TOM: Nu, nu o comună, ci o comunitate. E o diferență. HARRY: Și unde s-ar afla această mică utopie a ta? TOM: Undeva la țară, presupun. Un loc cu spațiu mult și destule clădiri ca să încapă în ele toți cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
hrubă și de o viață laolaltă cu oamenii pe care îi iubesc și îi respect. HARRY: O comună. TOM: Nu, nu o comună, ci o comunitate. E o diferență. HARRY: Și unde s-ar afla această mică utopie a ta? TOM: Undeva la țară, presupun. Un loc cu spațiu mult și destule clădiri ca să încapă în ele toți cei care vor să locuiască acolo. NATHAN: Și despre câți oameni vorbim? TOM: Nu știu. Nu m-am apucat de făcut planuri. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Și unde s-ar afla această mică utopie a ta? TOM: Undeva la țară, presupun. Un loc cu spațiu mult și destule clădiri ca să încapă în ele toți cei care vor să locuiască acolo. NATHAN: Și despre câți oameni vorbim? TOM: Nu știu. Nu m-am apucat de făcut planuri. Dar voi doi sunteți bineveniți. HARRY: Sunt măgulit că m-ai pus printre primii pe listă. Dar, dacă mă mut la țară, ce se alege de magazinul meu? TOM: Îl iei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
oameni vorbim? TOM: Nu știu. Nu m-am apucat de făcut planuri. Dar voi doi sunteți bineveniți. HARRY: Sunt măgulit că m-ai pus printre primii pe listă. Dar, dacă mă mut la țară, ce se alege de magazinul meu? TOM: Îl iei cu tine. Oricum, nouăzeci la sută din vânzări le faci prin poștă. Ce contează ce oficiu poștal folosești? Da, Harry, sigur că aș vrea să fii acolo. Și poate chiar și Flora. HARRY: Draga, smintita mea Flora. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
și înnebunit de frică. O schimbare de decor i-ar putea face bine. NATHAN: Perfect. Dar de unde facem rost de bani ca să cumpărăm un domeniu la țară? Eu pot să contribui cu ceva, dar nu e nici pe departe destul. TOM: Dacă vrea să intre și Bette, poate e dispusă ea să-și deschidă sipetele ca să participe. HARRY: Nici nu se pune problema. Orice om are mândria lui și prefer să mor de zece ori decât să-i mai cer un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
vrea să intre și Bette, poate e dispusă ea să-și deschidă sipetele ca să participe. HARRY: Nici nu se pune problema. Orice om are mândria lui și prefer să mor de zece ori decât să-i mai cer un bănuț. TOM: Atunci, dacă vinzi casa din Brooklyn, s-ar putea să obții destul pentru început. HARRY: O picătură într-un ocean. Dacă e să-mi petrec ultimii ani în fundul pământului, vreau s-o fac în stil mare. Nu vreau să stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
O picătură într-un ocean. Dacă e să-mi petrec ultimii ani în fundul pământului, vreau s-o fac în stil mare. Nu vreau să stau printre țopârlani, Tom. Ori mă fac nobil de țară, ori pe mine să nu contați. TOM: Atunci un pic de ici, un pic de colo. O să ne mai gândim și la alții care ar putea dori să participe și, dacă ne combinăm resursele, poate reușim să punem afacerea pe picioare. HARRY: Nu vă agitați, băieți. Unchiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Despre un vis, visul nebunesc de a lăsa în urmă grijile și durerile acestei lumi mizerabile și de a ne crea o lume a noastră. Cu șanse mici, într-adevăr, dar cine poate să garanteze că n-o să se întâmple? TOM: Și de unde o să vină această „infuzie de numerar“? HARRY: Să spunem doar că am o afacere pe cale să se coacă și să lăsăm chestiunea deoparte deocamdată. Dacă îmi iese pasiența, hotelul Existența va deveni realitate. Dacă nu... măcar se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]