22,705 matches
-
încrucișă brațele, imitîndu-l pe Terry. - Sigur, dacă ai tu niște idei mai bune, mi-ar face plăcere să le aud. De fapt, mi-a zis Joe că lucrezi la un scenariu original. - Da. Da, așa e, aprobă Terry pe un ton destul de reticent. - Poți să-mi spui despre ce e vorba? - Cum să nu. E vorba despre... mă rog, despre un bărbat și... și viața lui, în linii mari. - Viața lui? făcu Logan, ridicînd din sprîncene. Sună bine. Și se întîmplă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
mod de apărare. Recunosc că era un lucru pe care-l credeam doar pe jumătate. Am să revin la distopie mai încolo. Așa cum spui, 'blândețea' e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. Un Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dizlocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului, pentru ca el să se bucure de călătorie singur, neîndrumat? Dat fiind ceea ce tocmai ai numit, înțelegi de ce vreau să pun stavilă minții. Mi se pare că
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
serie de portrete ale celor dragi, un soi de memorii afective? însă imediat după conturarea înfrîngerii, putem distinge reversul. Care sînt învingătorii? Liiceanu nu-i numește. Portretul omului de cultură învingător este imposibil, dacă respectăm regulile jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar fi fost convingător dacă își păstra aerul personal - dacă își însușea măreția ratării inviduale, particulare. Or, sensul retoricii, impuse de filosof, este unul general. în fond, același "păcat" apare și în Jurnalul de la Păltiniș. Cartea este extraordinară, foarte
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
Boué, prietena lui Cioran, răspunde pe românește: "Pupa-ma in courr". Iar Cioran găsește resurse pentru o ironie atît de specifică: "Non, non. C'est pas beau. Il faut trouver quelque chose de plus nuancé." Această ironie vine să compenseze tonul justițiar pe care Liiceanu îl imprimă textului cu cîteva rînduri mai înainte: "șeramț incapabil să-mi reprim stupoarea pe care mi-o stîrnea gîndul că omul care-i chemase pe mineri să măcelărească intelectualii Bucureștiului îi scria acum lui Cioran
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
o mai fluvială vioiciune și nestatornicie, fragmentul aluvionar. Nu e lipsit de temei să presupunem că forța risipită a cărții semnifică nu ratare ori irosire, ci voia firii autorului - chiar peste voia lui. Consecințele bune ale acestei "strategii" sunt un ton liber asumat, curgător, absența salutară a mizanscenei și transparența confortabilă a bibliografiei. Vasile Băncilă, Spațiul Bărăganului, Editura Muzeul Literaturii Române și Editura Istros - Muzeul Brăilei, ed. îngrijită de Dora Mezdrea, 2000, 305 p. O uitare prea manifestă Un alt brăilean
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar și neliniștită, frustă, înspăimîntată de limitele materiei și de relativitatea instrumentelor. O energie primitivă, la limita idolatriei, emană permanent din compozițiile ei expansive, înspăimîntate de vid, de o
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
ROMÂNIA MARE convingeri apropiate de cele ale lui CVTudor și foarte apăsat formulate. E drept că într-un stil pe alocuri delirant, dar cu bătaie în așa-numita și de el ,,conspirație evreiască mondială", în masonerie. Convingeri formulate cu un ton incendiar, încît izolarea i s-a tras nu numai de la prieteșugul cu CVT, ci și de la propriul său extremism. * Talentul, cu cît e mai mare, nu funcționează ca o circumstanță atenuantă. Marele naist care este Gh. Zamfir ar fi trebuit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
pe care îi acuză sînt ușor de atacat și în noua lor ipostază. Nici unul dintre ei nu a luat o altă înfățișare, nu și-a "revenit" extraordinar - nu există pericolul de a scăpa netaxat. Nu mai este nevoie de un ton dur. Revizuirile grigurciene nu sînt credibile pentru că problema sa este mai mult metafizică. Un profund simptom de inadaptare în noua lume (inclusiv cea culturală). Gheorghe Grigurcu, în răspăr, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 240 p., f.p.
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
fi cunoscut pe Bernard Pivot și de a fi devenit în scurtă vreme admiratori, sau chiar fani, ai emisiunii sale Bouillon de culture. Eu, una, așteptam cu nerăbdare cel mai cordial salut auzit vreodată, ,,Bonsoir à tous", rostit pe un ton inimitabil, alert și voios. Acesta dădea startul, imprima ritmul emisiunii, rămînea în aer și ocrotea climatul de bună dispoziție, uneori chiar de entuziasm al discuțiilor, pînă la momentul despărțirii cînd, parcă din prag, interpelîndu-ne cu sufletul la gură, gazda nu
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
fascinanți, ca Ali Pașa) al cărei pretext sînt Balcanii. Toate acestea fac subiectul celor unsprezece articole ale cărții Marinei Marinescu, publicate inițial separat, în cataloagele expozițiilor cu tematică balcanică, sau în reviste germane de specialitate. Articolele se depărtează însă de tonul introductiv al studiilor publicate în asemenea contexte, iar atunci cînd spațiul nu-i permite autoarei să dezvolte un subiect, cititorul poate să recompună cu ușurință fundalul problemei, din unele detalii pe care cercetătoarea le menționeză aparent doar în treacăt. Autoarea
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
O frază ce propune o comparație între două epoci atît de diferite ale istoriei Balcanilor și care, dincolo de cuvinte, lasă să se înțeleagă că diferențele nu ar fi semnificative. Dacă narațiunea istorică se dezvoltă în cartea Barbarei Jelavich pe un ton absolut neutru, în planul secund al studiului, se conturează o imagine defaforabilă Balcanilor, ce face din ei un ținut al primitivismului. Barbara Jelavich - Istoria Balcanilor, vol. I - secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, vol. II - secolul al XX
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
acutele luminoase și gravele bine plasate are un timbru cald, neted; intonația precisă, frazarea fină și coloratura ușoară aparțin unei adevărate mezzosoprane rossiniene. Isabella ei a trecut cu naturalețe de la fioriturile șăcalnice la linia largă a efuziunilor lirice sau la tonul solemn din rondoul Pensa alla Patria. Într-o lume ideală vocea ei ar fi puțin mai amplă, dar chiar și așa Oana Andra știe deja să-și valorifice atuurile unui tip de voce rar. Robert Nagy este un Lindoro simpatic
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
utilă, restabilind, de atîtea ori, un adevăr tăinuit. Cartea (să-i spun monografie?) e mai curînd un izbutit portret moral. Și are ca subtitlu precizarea "întîiul revoluționar - constructorul Rusiei". E chiar, acest subtitlu, scopul urmărit de autor. Să releve, în tonuri potrivite, portretul moral al celui care, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a revoluționat Rusia, modificîndu-i fizionomia asiată, pentru a deveni o mare putere europeană. Norocul mare al lui Petru a fost că nu s-a oprit
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
Judt Nici n-a apărut bine în The New York Review of Books și în românește, în revista noastră (nr. 44) eseul lui Tony Judt The Bottom of the Heap, și el a provocat reacții dintre cele mai iritate. Iritarea este tonul lungilor intervenții ale domnilor Mircea Iorgulescu și Andrei Brezianu din revista 22 (6-12 nov.), unde însoțesc fragmente din eseul cu pricina. Un pic altfel al domnului Iorgulescu este o mostră de căutat nod în papură: toate observațiile pe care le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
care ar trebui să adăugăm glumele ușor îndoielnice pe seama cunoștințelor de turist ale americanului despre România ori ale lipsei lui de îndreptățire să acuze România de poluare cînd se știe că SUA sînt cel mai mare poluator mondial, bla-bla!. Un ton serios (poate prea!) are, în schimb, dl Andrei Brezianu, și d-sa însă din cale-afară de enervat. E oarecum neașteptată enervarea unui om care trăiește de ani buni în SUA provocată (evident!) de faptul că un american cutează să spună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
pelicule franțuzești din aceeași familie a filmelor autoreflexive. La Sărbătoarea filmului francez, găzduită în această toamnă de Institutul Francez, Cea mai bună speranță feminină de și cu Gérard Jugnot, despre care Frédéric Strauss a scris: ,,Paradoxal, dacă filmul a găsit tonul just e și pentru că pare pus în scenă chiar de către eroul său, un ins care nu pierde nici o telenovelă și iubește cinema-ul lui papa!" Într-adevăr hazul acestui film este desuetudinea lui, simplitatea dezarmantă a subiectului și mizanscenei. Un
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
îi persecută pe slavii din S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și adoptă pe alocuri un ton sentențios-profetic supărător și un patos excesiv. S-a remarcat totuși că multe din profețiile negative ale autorului Demonilor s-au adeverit, prilejuindu-i lui Lev Șestov câteva eseuri extrem de interesante. Cu toate acestea, talentul de prozator al lui Dostoievski este
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
un minut ca ei îți îngăduie să faci niște cărări spre o altfel de cultură și civilizație, spre o altă filosofie față de minte, de trup, de viață și de moarte. Și de aceea mi se pare o schimbare fundamentală de ton și de atitudine, probate în spectacol, în stilul regizorului Alexandru Tocilescu. El nu mai este interesat de frivolități, de scandal, de provocări cu orice preț, de teribilisme asumate de spiritul său ludic și incitator, de războaie cu lumea și cu
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă, la cea de a treia persoană, eroul nu-și exhibă rănile, nu se autocompătimește, nu-și urlă spaimele, ci doar narează împrejurări, cu răceala istoricului. Și, paradoxal, din acest ton, narațiunea primește un suflu tineresc, romanul o tentă detectivistică, primează aventura, pariul. Numai punându-te în locul celui ce nu știa dacă va izbuti să treacă neobservat în tren ori tramvai, sau dacă va petrece noaptea sub un acoperiș sau pe
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
catastrofa izolării cauzate de un regim stalinist și ceaușist". Ori: "România este o țară deschisă, dispusă să se sincronizeze mereu. Dar nu ne putem limita numai la sincronizări mecanice. Trebuie să venim și cu o diferențiere a noastră". Ori, cu ton concluziv: Deci cam acestea ar fi condițiile în care un al treilea discurs în România ar fi și este necesar; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți, etniciști și așa mai departe, nici imitatori, discipoli eterni ai oricărui profesoraș francez venit aici în
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
cal, nici măgar: Ilie. Monica Davidescu o distruge pe Ana a sa printr-o prea patetică și emfatică apariție care nu rezonează cu nimeni pe scenă și pentru că nu este adaptată fiecărui partener în parte, cu modificările de rigoare ale tonului și atitudinii. Care, de altfel, rămîn aceleași, de la un capăt la altul. Cel mai tare are de suferit relația cu Ionel, iubitul, viitorul soț. Mihai Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
prin fumul violaceu/ care se destramă care dispare/ ca o fluturare de batistă/ ochii ziarelor mă privesc fix". O primă schimbare a vocii poetice are loc începînd cu al doilea volum, al doilea debut, s-a zis, Dresoarea de fluturi. Tonul este cu totul altul, discursivității tinerești i-a luat locul, în spiritul altei atmosfere poetice, limbajul metaforic și aluziv blagian: "în cuibul de somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
ș.a.m.d. Alexandru Lungu în postura de poet religios, ba chiar, autor al uneia "dintre cele mai autentice poezii religioase românești" (Vasile Baghiu) se arată în volumele tipărite în exil: parabole, elegii, poeme ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește constanțe: nodurile simbolurilor și ale temelor recurente indiferent de epocă (îngerii întorși, bătrîni sau bolnavi, îngerii călăi, erezia, visele, poemele erotice, la fel de
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate lucrurile au căzut în cotidianul strict, sufocant: "în mucegaiul ocru-auriu/ se tînguie mugurele/ izbind cu mieii frunzelor/ perna înghețată a anotimpului". Fără tonul cuceritor din prima parte, aceste din urmă poeme sînt reflexul imediat și negru-caustic al celor mai diverse probleme ale lumii de azi, de la poluare și era electronică, la globalizare, barbarii mileniului trei și Războaiele Punk. Poezia, cu jocul semnificațiilor și
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]