1,605 matches
-
-lea. Aceste structuri forma un complex feudal alcătuit dintr-o locuința și capelă să, complex identificat că ar fi aparținut marelui boier din sfatul domnesc, Bratu Netedu. De la numele acestui sfetnic al lui Petru I, stăpân al satului, provine și toponimul Netezi sub care satul este cunoscut și astăzi. Satele Solomoneți - pe Topolița, Munteni și Pântecești - pe Cracau, sunt pomenite documentar încă din anul 1400. Un document din 7 septembrie 1452 arată că Alexandru Voievod întărește Mănăstirea Neamț cu pământul situat
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
poposit mai mult timp aici în timpul răzmeriței din 1821. Alții spun că denumirea locului vine de la o specie de cerbi care în vorbirea locală veche se numeau „plotoni” și care se găseau în trecut în poienile de pe aceste meleaguri. Numele toponimului este tradus din limba slavă și înseamnă loc cu multe cervide (cerbărie). Denumirile de Agăpieni, Tărîțeni și Cujbeni sunt luate după cel mai răsărit gospodar care s-a așezat aici: Neculai Agapie, probabil de la Agapia, Iacob Tărâță, Luca Cujbă, venit
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,89%). Pentru 2,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Existenta unei vieți organizate pe aceste plaiuri încă din vremuri străvechi este confirmată de însăși legenda unor toponime ca "Movila" sau "Gorgonul" care ar fi fost cetăți naturale ale dacilor preluate de romani pentru baza drumului roman. Comuna Gura Vitioarei este amintită în analele istoriei comunei prin existența următoarelor construcții: În locul numit "Movila" a existat o puternica davă
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
anii 1322 (Kerch Olacorum), 1329 (Kerch Olacorum) și 1411 (Kercz Olachorum; Kercz Olochorum). Existența așezării românești a fost confirmată documentar, mai întâi, în anul 1252 în forma "Kyrch". În anul 1322 așezarea apare atestată cu un nume dublu, compus din toponim plus etnonimul atribuit românilor în limba maghiară ("Oláh"). Explicația acestei modificări onomastice trebuie pusă în relație cu formarea, între anii 1252 și 1322, a localității Cârța (Cârța Săsească), fondată de mănăstirea Cârța și populată cu oaspeți germani, precum și cu intenția
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
a produs și în cazul numelui localității Merghindeal, care de asemenea se află într-o vale. Anul primei atestări scrise: 1350-1359; "possessio Chekendal". În anul 1350, documentele istorice atestă pentru prima dată existența satului Țichindeal, sub denumirea de Chekendeal. Acest toponim derivă din numele de “Lalle siculorum” adică “Valea secuilor”, - secui așezați aici ca păzitori de graniță (ulterior strămutați în Secuime). Satul Țichindeal este așezat în partea de est a județului Sibiu și este situat la o altitudine de 504 m
Țichindeal, Sibiu () [Corola-website/Science/301750_a_303079]
-
afla sub stăpânirea a numeroși domni de pământ și se numea „partea iobăgită” , ea stătea sub ascultarea autorităților comitantese. Denumirea localității Racovița derivă de la substantivul slav „"racov"” , cu înțelesul de „rac, apă, pârâu cu raci” sau constituie un diminutiv al toponimului „Racova” de aceeași sorginte. Pentru etimologia slavă a așezării, mai subscriu și alți autori, cu ar fi: W. Scheiner, G. Kisch, Emil Petrovici precum și istoricii C. C. Giurescu și D. C. Giurescu. După alte studii, se susține că toponimul „Racova” este
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
diminutiv al toponimului „Racova” de aceeași sorginte. Pentru etimologia slavă a așezării, mai subscriu și alți autori, cu ar fi: W. Scheiner, G. Kisch, Emil Petrovici precum și istoricii C. C. Giurescu și D. C. Giurescu. După alte studii, se susține că toponimul „Racova” este de formație româneasca, dar ținând cont de faptul că primele două sigilii(ștampile) cunoscute ale Racoviței datând din 1850 au ca siglă imaginea unui rac, opinia specialiștilor se pare că primează. Numele Racovița îl poartă peste 10 localități
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
să se concluzioneze că peste puțin timp „vorbele bătrânești” se vor întâlni doar prin unele atlase lingvistice sau prin dicționare. [[Fișier:RacovițaHartăToponimică.svg|400px|right|Racovița - Harta toponimică]] Racovița ilustrează cu certitudine această definiție, drept mărturie stând cele peste 600 toponime inventariate pe hotarul satului, 240 dintre acestea fiind incluse deja într-o lucrare apărută încă din anul [[1987]] la [[Iași]]. Se impune precizarea că toate acestea aparțin „Toponimiei majore” , lor adăugându-li-se încă aproape 100 depistate în conscripțiile satului
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
rând în decursul anilor, au fost obligați să „"boteze"” locurile din hotar cu nume „noi” , care s-au păstrat în majoritatea lor până în zilele noastre. O dată cu „colectivizarea agriculturii” din vara anului [[1950]] și cu comasarea terenurilor din hotarul satului, unele toponime au dispărut din graiul racovicenilor, apărând altele noi, „adecvate” , cum sunt: „La Arie” , „La Colectiv” , „La Saivane” etc., care prin aplicarea Legii nr.18 vor intra în mod sigur într-un lent - dar sigur - proces de dispariție. În ultimii ani
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
cum sunt: „La Arie” , „La Colectiv” , „La Saivane” etc., care prin aplicarea Legii nr.18 vor intra în mod sigur într-un lent - dar sigur - proces de dispariție. În ultimii ani ai secolului al XX-lea au apărut și alte toponime legate de activitatea unor unități economice cum sunt: „La Balastieră” și „La porcărie” , în fostul hotar al „Butineiului” unde s-a înființat „Intreprinderea de selecționare, creștere și îngrășare a porcilor” (I.S.C.I.P.). [[Fișier:Racovita (Sibiu) - Chindeu traditional (7).jpg|Chindeu „oacheș
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
împreună cu o șesime din părțile pe care tot ei le stăpânesc în Fărcădinul de Sus. Un "Sclavoi filius Vanchia de Farkadini" (poate același Vancea pomenit și în 1402, "Sclavoi" este identificat cu Litovoi) este jude al Țări Hațegului la 1411. Toponimul ar putea proveni dintrun nume de persoana (Farcaș-Vâlc-Lup) dar cum pentru partea inferioară a râului Galbenă se folosea și denumirea de "Valea Făcădinului", există probabilitatea că satul să-și fi luat sau să-și fi schimbat numele după cel al
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
lor. Ca sat românesc și ortodox, satul Șteia a avut biserică încă din cele mai vechi timpuri dar nu se păstrează documente istorice elocvente despre aceasta decât din ultimele trei secole. Despre existența unor biserici vechi în sat vorbesc două toponime: “Besericoi” și “Dealul Bisericii” cea ce dovedește că în acele locuri au existat în negura timpurilor biserici. Această biserică este menționată în statistica episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751-1768) din anul 1755 cu mențiunea “biserică de lemn veche cu hramul
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
există nici castele, nici cetăți, dar în schimb este o liniște desăvârșită și sunt niște peisaje mirifice (câteva exemple în josul paginii), și (încă) niște oameni deosebiți. Satul Bărăștii Iliei este atestat din anul 1482 Variantele pentru "originea" numelui "Bărăști" sunt toponime derivate cu sufixul -"ăști" de la: Terminația "Iliei" a apărut cam odată cu apariția plaselor și ulterior raioanelor pentru a se deosebi de celălalt Bărăști din zona Hațeg. În 1956 pe acte oficiale se scria simplu: sat. Bărăști, com. Furcșoara. Oamenii locului
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
I. De aicia am pornitu pe margina hotarului Ideciului de Susu 1a movile de pământu. De aicia înainte pe Podosan la vale către miazănoapte în linie driaptă am măsurat 11 stânjeni până la a 2a movilă...”" Din document se remarcă câteva toponime, după cum urmează: Vârvu Gradinii Dasiului, Părăul Costeștilor, Fata Ungurului, Vârvul Seribiltiului, Dentsesei, Fata Mare, Cosmești, Poiana Gensi, Masa Domnilor, Vârfu Borului, Izvoru buzii Frasinului, Izvoru sub buza Frasinului, Vârfu Szenci, Prelunca Petricelii, Ciurgău, Vârful Sunătorilor, Pitsoiul, Stânii Popi, Vârfu La
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
era Păluta, denumire ce derivă de la un termen specific forestier. În timp acestei denumirii i s-a adăugat și numele principalului afluent al Mureșului din localitate, devenind Palota-Ilva. Denumirea Palota-Poluț-Poluta, este de origine slavo- română 5 și indică vechimea acestui toponim cunoscut de români, cel puțin din perioada migrației slavilor pe teritoriul Transilvaniei, sau a fost preluat de la românii moldoveni, care au traversat munții Călimani și s-au așezat aici aducând cu ei și terminologia de etimologie slavă 6. Mai târziu
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
luncă în care pe malul râului, există un brad falnic, de care plutașii își legau plutele și la umbra căruia poposeau. În cadrul localității se remarcă o vastă toponimie de origine autohtonă geto dacă, latină, precum și de proveniență slavă:7 Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea Rogoazei, Fântânel, Arsa, Pârâul Arsița. - termeni compuși de origine autohtonă și latină: Pârâul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de origine latină: Sat, Neagra, Seștima, Văcărie, Puntea Rogoazei, Fântânel, Arsa, Pârâul Arsița. - termeni compuși de origine autohtonă și latină: Pârâul Ursului; - termeni proveniți de la popoarele slave: Izvorașul, Poiana Drăgusului, Pârlituri. Cele mai numeroase toponime și microtoponime, provin din terminologia ocupațiilor de bază, ale românilor, care le-au practicat dintotdeauna. Evoluția acestor ocupații a fost lentă, terminologia ocupațiilor, regăsindu-se în toponimia locală: Văcărie ,La Stână, Țarcuri, termeni legați de creșterea animalelor: Fânațe, termen din cadrul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
locală are hramul "Adormirea Maicii Domnului" și se află pe locul uneia mai vechi - demolate. Noul lăcaș de cult este pictat în tehnica frescă de către pictorul Constantin Zafiu, fiind împodobit cu catapeteasmă și mobilier - sculptate din lemn de stejar Despre toponimul Cucova circulă o legendă , conform căreia după lupta de la Războieni, Ștefan cel Mare numind mai multe locuri din zonă dupa numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre aceștia - Cucu (numele altuia - Sascu a fost dat
Cucova, Bacău () [Corola-website/Science/300666_a_301995]
-
urmează: Băhnicenii , Bahnașenii, Bahmașemii, Băhnășenii și Cehnășenii. În ce privește izvoarele cartografice , localitatea apare pentru prima dată în anul 1790 în harta lui Otzellowitz. Din punct de vedere al culturii populare materiale și spirituale , localitatea Băhnășeni se încadrează în zona etnografică TROTUȘ. Toponimele dealurilor din jur sunt: Aramei ,Sorbului, Ariei, Runcului; pâraile: Solonț, Barnei, Zugrăvel, Arman, Coșar, Băhnășoaia; fundături: Fundoaia, Fleșcoaia și Zăvoare. Configurația vetrei satului nu a fost dintotdeauna cea care ne apare astăzi. La început satul s-a construit pe trei
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
Mătușii, Moția, Telman, Iepura de Sus, Iepura de Mijloc, Iepura de Jos, Mândra, etc. Analiza geografică a zonei arată că acestea au fost amenajate de oamenii de demult și funcția lor a dăinuit până spre sfârșitul secolului al XIX - lea. Toponimele și hidronimele atestă stabilitatea istorică și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
va fi în viață mai sus-zisa jupaniță, singură să stăpânească satul și ațiganii mai sus-ziși, iar după moartea ei să fie sfintei mânăstiri de ocină și de ohabă..."” (Leonăchescu, 2001). La 16 aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Făurel, când năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona puși sub comanda lui Făurel Boghină - staroste al plaiului. Satul Mândrișca a fost întemeiat relativ recent pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, de un grup de refugiați proveniți Transilvania. Despre toponimul Mândrișca circulă mai multe explicații.: O legendă locală suține că după lupta de la Războieni, Ștefan cel Mare numind mai multe locuri din zonă dupa numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre aceștia - Mândru (numele altuia
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre aceștia - Mândru (numele altuia - Sascu a fost dat satului Sascut, cel al lui Cucu - satului Cucova, cel al lui Scurtu - satului Scurta, etc...). O explicație mai prozaică asociază toponimul cu numele unei hangițe - Mândra, al cărei han ar fi fost situat în zonă pe traseul actualului DN2. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al satului funcționau, în plasa Răcăciuni a județului Putna, comunele Mândrișca și Valea
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
în privința originii numelui. Cea mai plauzibilă este că acesta ar însemna "Insulele Oilor", așa cum sugerează denumirea în daneză a zonei - "Færøerne", provenind din vechiul cuvânt norvegian "fær" (oaie) și din "øerne" - plural articulat al cuvântului danez "ø" (insulă). De altfel, toponimul în limba locală, "Føroyar", include cuvântul "oyar", care înseamnă insulă. A doua ipoteză este că numele ar semnifica "Insula îndepărtată" pornind de la germanicul "Far-Før-Fær". În fine, "fær" ar putea avea o rădăcină celtică, din care a derivat și cuvântul irlandez
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care pare să fi fost capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola atribuită căpeteniei princiare gepide creștine Omharus ("(AVD)-OMARIVΣ", "Audomharjaz", latinizat "Omharius"). Unii istorici au sugerat speculativ că toponimul "Ardeal" ar proveni de la numele regelui gepid Ardarich. Stăpânirea lor s-a extins din regiunea panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominației romane, în timp ce partea de la
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]