1,586 matches
-
și în tradiții ancestrale fără nici o noimă. Orice eroare devine un semn de rău augur, iar o simplă inversiune de cuvinte este considerată drept greșeală. — Am auzit că la Anagnia, nu departe de aici, s-a văzut pe cer o torță luminoasă... Avertismente? Minuni? Sau simple evenimente ce sfidează ideea noastră de normalitate? — Cică o vacă hrănită pe socoteala Statului a început să vorbească... Și nu s-au făcut ispășiri prin jertfe? se minunează Nero. — Semn rău, se aude o voce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Livia și de restul familiei imperiale, care stau răbdători să le vină și lor rândul să plece. Distanța până la zidul incintei este străbătută relativ ușor. Dincolo de ea, șase sirieni musculoși, îmbrăcați în tunici roșii din lână de Canusium și cu torțe aprinse în mâini, îl așteaptă pe principe. S-au înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu două roți, incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș. Al șaptelea este sus pe capră. De jur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Lenoir, cu varietatea lui de roți dințate. Nu, cel mult, acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie, totul plin de o ardoare foarte spirituală. În fine, intră șapte novici În sutănele roșii cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și Brambilla, zeii să-l ierte - cu niște valtrapuri roz și oliv, și apoi pupila, sau medium-ul, pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l Învăț să cânte imediat la trompetă, imediat ce-o să poată sufla. 57 În fiecare al treile copac, pe ambele laturi, era atârnat un felinar, și o minunată fecioară, Îmbrăcată și ea În albastru, le aprinsese pe toate cu o torță strălucitoare, iar eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 2, p. 21) Pe la amiază, Lorenza veni la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cum ajunserăm la poalele costișei, intrarăm pe un platou unde erau parcate multe mașini. „Aici ne oprim”, zise Agliè, „și ne continuăm drumul pe jos”. Asfințitul se transforma de-acum În noapte. Urcușul ne apărea În lumina unei mulțimi de torțe aprinse de-a lungul pantelor. E curios, dar despre tot ce s-a petrecut, din moment acela până noaptea târziu, am amintiri În același timp clare și confuze. Îmi reevocam totul alaltăseară În periscop și simțeam o atmosferă familiară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
quod semper. Inițierea e descoperirea unei philosophia perennis”. Tot filosofând așa, ajunseserăm În vârful teraselor, apucând pe o cărare din mijlocul unei grădini largi, care ducea către intrarea vilei sau a micului castel, ce-o i fost. La lumina unei torțe mai mari decât celelalte, montate pe o coloană, am văzut o fată Învăluită Într-un vesmânt albastru presărat cu stele de aur, care ținea În mână o trompetă dintr-acelea pe care le sună la operă heralzii. Ca Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
evoca pe Scufița Roșie, dar Agliè, cu voce Încordată, Îl rugă să se abțină. În timp ce eram aproape să ieșim din crâng, am auzit voci Îndepărtate. În sfârșit ajunseserăm la marginile rariștii, care acum apărea luminată de luciri slabe, ca niște torțe, sau, poate, de lumânări care pâlpâiau aproape jos, pe pământ, niște scânteieri slabe și argintii, ca și cum o substanță gazoasă ar fi ars cu un fel de răceală chimică În baloane de săpun ce pluteau pe deasupra ierburilor. Agliè ne spuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În mînă. Făcu un semn spre petele de pe cămașa lui Mickey. Cred că nu-i nici un pericol să fumez alături de tine? După toată tropăiala aia cu furtunul de benzină, vreau să zic. Sper că n-o să te aprinzi ca o torță. — Dacă ești atentă, nu, zise Mickey rîzÎnd. — Bun, slavă Domnului! Că mi-ar părea rău, știi, dacă s-ar Întîmpla asta. Scoase țigara. Vrei niște mahorcă? Mickey luă o țigară. Kay i-o aprinse, apoi și-o aprinse pe-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o petrecere? Eu mă ocup de lumini și, după ce consult cu atenție diverse cărți, mă decid să Înșir de-a lungul cărărilor mici lumînări ornamentale puse În pungi de culoare maro, umplute cu nisip, ca să stea. Prin grădină o să pun torțe mari, În cei doi meri din fund o să agăț luminițe albe, iar pe deasupra curții interioare voi desfășura lampioane japoneze. Dan descarcă de pe internet zeci de rețete de cocktailuri și, odată ce le-am ales pe cele care ne plac, prepară căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu mă grăbesc cu pregătirile, aruncînd din timp În timp cîte o privire pe fereastră, ca să admir munca pe care am depus-o amîndoi și cît de minunat și de festiv arată grădina la apusul soarelui, cînd toate lampioanele și torțele Încep să ardă. Linda și Michael vorbesc Însuflețiți cu Dan, ambii sorbind dintr-un pahar mare de Mojito. Linda e evident Încîntată că-și are fiul doar pentru ea, ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință, părul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în spatele lui dar deodată vede lumină și aude voci. Un grup de oameni se îndreaptă spre ei în mare grabă. Se ascunde în spatele unui stâlp. Cea de a șaptea cavalerie necunoscută constă din nabab și o pereche de purtători de torțe, cam adormiți. Ar vrea ca aceștia să se miște mai repede, pentru că simte ceva nefiresc în vintre. Abia îl observă pe micul hijra care-l salută, aplecându-se până la pământ. Are ceva mai bun la care să se gândească. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în mahmureală, nimic nu pare să împiedice pregătirile pentru partida de vânătoare. Hainele kaki și topi-urile de soare stau aranjate frumos pe paturi. Puștile de vânătoare de 375 sunt curățate, unse și așezate cu vârful în jos. Se verifică torțele electrice, substanțele împotriva țânțarilor, se umplu ploștile și cutiile cu mâncare. Mai durează câteva ore bune până să se însereze, însă toată lumea e deja cu mintea la noaptea pe care o va petrece în pădure. Ei, poate nu toată lumea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bobby n-a intrat niciodată în locurile pe care le urmărește. Doar îi vânează pe cei care ies din ele. Cunoaște unul din chelnerii de la Royal Bombay Yacht Club și stă acolo toată noaptea urmărind mingea. Pe pajiște sunt aprinse torțe și șiruri de becuri care luminează estrada pe care membrii clubului își dansează soțiile și prietenele, un vârtej de spinări albe și brațe urmărite atent de douăzeci de perechi de ochi de indieni. Uneori, în timpul zilei, Bobby învață. Sub ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să pășească în lumina focurilor și să simtă privirile Fotse ațintite asupra sa. Se teme de ce-ar putea vedea aceștia. La poalele stâncii, în fața peșterii morților, văd câteva sute de bărbați și femei Fotse, într-un cerc marcat de torțe aprinse. Pe o parte stau cei care bat tobele, șase la număr și bat în ritmul țăcănit al mașinii de cusut, suprapunându-se peste ritmul regulat de whoop whoop al unei tobe enorme, cu două fețe. Legănându-se pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și devin neclare pe măsură ce este aruncat înapoi, aspirat prin moalele capului în trupul său, acum acoperit într-un noroi dur, o formă argiloasă în interiorul căreia totul este topit, fără formă și curge. Zace acolo mai multe ore sau zile, în timp ce torțele ard și sunt înlocuite, iar urmele mâinilor se mișcă pe traiectorii predeterminate, precum constelațiile într-un planetariu. Uneori, novici vin să-l hrănească, înghesuindu-i o fiertură în gură, calmându-l cu un lichid amărui. Se uită la bolta plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frunzei în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
coridor. ― Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii aprinse, cu căști lucitoare ca la o retragere cu torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor bătrâni se înălțau ca niște mâini negre imploratoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
simți privirile tuturor oamenilor. Îl cuprinse frigul, tresări și, cu amândouă mâinile, își îndesă pălăria în cap, trăgînd-o pe ochi, să nu mai vază nimic. Apoi, foarte agitat, își ridică gulerul hainei peste gâtul gol. ― Înainte! răsună deodată peste sfârâitul torțelor glasul pretorului, undeva, departe. Apostol vru să pornească, dar nu-și putea urni picioarele. Preotul era lângă el. Se agăță de brațul lui, mulțumit c-a găsit sprijinul, și coborî treptele. Merse un răstimp. Împrejur auzea numai sfârâit de făclii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care îmi place cel mai mult din scrierile de la Lachiș, toată dimineața am încercat să mi-o amintesc, iar acum mi-a venit pur și simplu, Ascultă, Doamne, strigăte de pace, acum și aici, acum și aici, pentru că noi păzim torțele de pe Lachiș, pe care ni le-a dat Dumnezeu, pentru a nu se vedea Azeca. Ascult fără interes, ce mă interesează pe mine acum niște scrieri antice, numai de ar fi liberă, de ar ajunge repede, o voi lăsa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ascultă, Domnul Dumnezeul meu, strigăte de pace, acum și aici, acum și aici, ce sclav al Tău și-a amintit, Domnul meu, lucrarea Ta, ce sclav trimis să-ți amintească, ascultă, Domnul Dumnezeul meu, strigăte de pace, pentru că noi păzim torțele de pe Lachiș, pe care ni le-a dat Dumnezeu, pentru a nu se vedea Azeca. Odată îmi aminteam tot ce stă scris în fiecare palmă de pământ, acum totul mi se amestecă în minte, zâmbește el ca pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încerc să par interesată, iar el îmi explică serios, Azeca este un oraș fortificat, aflat nu departe de Lachiș, în drum spre Ierusalim, și, din câte se pare, fusese cucerit de către babilonieni, prin urmare, nu se mai puteau aprinde acolo torțe, așa că zidurile fortificate trebuiau să păzească torțele din Lachiș, el gesticulează deja plin de entuziasm, îmi desenează harta pe spuma fină care plutește între noi, iată Lachișul, iată Azeca și iată micuța fortăreață din care au fost trimise scrierile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
explică serios, Azeca este un oraș fortificat, aflat nu departe de Lachiș, în drum spre Ierusalim, și, din câte se pare, fusese cucerit de către babilonieni, prin urmare, nu se mai puteau aprinde acolo torțe, așa că zidurile fortificate trebuiau să păzească torțele din Lachiș, el gesticulează deja plin de entuziasm, îmi desenează harta pe spuma fină care plutește între noi, iată Lachișul, iată Azeca și iată micuța fortăreață din care au fost trimise scrierile și iată și Ierusalimul, care va fi distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-și sfârșească mișcarea. Ceva imens și puternic apăru din vălurile opace și-o cuprinse în brațele-i enorme. Meditehniciana urlă și apăsă instinctiv pe trăgaciul aruncătorului de flăcări. Un jet de foc îl înghiți pe Frost, schimbându-l într-o torță umană. Transmis prin emițătorul său, urletul îi asurzi pe toți colegii lui. Apone se răsuci. Nu putea să vadă nimic din cauza densității atmosferei și a penumbrei, dar auzise. Căldura schimbătoarelor de răcire de la nivelul superior deforma imaginile infraroșii. La bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o brichetă, cocoloși niște hârtii găsite pe o etajeră. Apoi o urcă pe Newt pe masa de operație care ocupa spațiul central, înainte de a urca și ea. ― Mi-e frică, mamă... Ripley. ― Știu, draga mea. Și mie. După ce improviză o torță cu hârtia, o aprinse cu ajutorul brichetei. Se înălță numaidecât o flacără, urcând spre tavan. Femeia întinse brațul și ținu torța aproape de unul dintre detectoarele de incendiu ale secției medicale. Pe lumile îndepărtate, toate sistemele de securitate erau alimentate de baterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]