1,431 matches
-
brun nemaiîntîlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară. Pe atunci locuiam încă în Wellesle'y Street, la Ripon Mansion, și vecinul meu de cameră era Harold Carr, impiegat la "Army and Navy Stores", a cărui tovărășie o cultivam, pentru că avea o sumă de familii prietene în Calcutta, unde îmi petreceam și eu serile și cu ale căror fete ieșeam săptămânal la dancinguri. Acestui Harold încercai să-i descriu ― mai mult pentru lămurirea mea decât a lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschisei jurnalul ca să adaog ceva. Așteptai câteva secunde cu stiloul în aer, apoi închisei caietul, spunîndu-mi: "Prostii...". V Aș vrea să mărturisec de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acei timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiecare ceas. Simțise și ea, în cele din urmă, că mă cam plictisește puțin, dar era atât de singură și atât de nenorocită, încît își călca peste orgoliul și trimitea mereu să mă cheme, născocind pretexte. În acele ceasuri de tovărășie își continua confesiunile, ca și cum i-ar fi fost peste putință să comunice sufletește cu mine înainte de a-mi spune întreaga ei viață și a-mi lumina toate ascunzișurile sufletului ei, pe care îl voia divers de al celorlalți moderni, când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu doi copii frumoși lângă ea, explicîndu-le un afiș turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva mai tânără. Important e un singur lucru: că e fericită." La 8 ianuarie 1968 își sărbătorise centenarul într-un restaurant somptuos din Nisa, în tovărășia unei tinere suedeze, Selma Eklund, pe care o admira pentru inteligența și originala interpretare a dramei medievale. În aceeași lună, Selma împlinea 28 de ani; el îi mărturisise, pe jumătate în glumă, că se apropia de 40. Dar seara a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu te deranjăm. — Deloc, i-am spus. Mai Încolo poate o să vreau să mă-ntind, da’ pîn-atunci mai durează. Putem să mutăm petrecerea la mine-n cameră, spuse Manolita. Nu ești supărat, nu-i așa, Henry? — Eu? Niciodată. Cine-s tovarășii care joacă barbut? Nu-i știu. Au venit ca să se spele și pe urmă au rămas aici să joace barbut. Dar toată lumea s-a purtat foarte frumos. Ai auzit de vestea proastă pe care am primit-o? — Nu. — E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la descris scene. Acum se așezase pe pat cu un pahar mare plin de șampanie-n mînĂ, și chelia și fața rozalie Îi luceau de la transpirație. — De ce nu bea nimeni În cinstea mea? Întrebă Cheliuță. Mi-ar plăcea ca toți tovarășii de față să bea În cinstea mea și după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și splendoarea ei. BĂurăm cu toții. — Unde rămĂsesem? Întrebă Cheliuță. — Tocmai ieșeai din hotelul McAlester, Îi răspunse un pilot. În toată grozăvia și splendoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
timid... „Vezi, prietene, că ai a face cu o veche cunoștință!” - l-a atenționat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și cine-i ochioasa, atunci vei crește În ochii mei. Altfel...” „Ia adu-ți tu aminte de acei ani când „tovarășii” de la raion veniseră acolo la dispensarul din Pomârla să „te Închinge”. Când mașina lor te-a lăsat În fața dispensarului, o liotă de șatrari te-au Întâmpinat cu bocete În cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la miezul nopții, urmând să ne prindem rândul oriunde vedeam aglomerări de persoane, în speranța că... doar-doar vom găsi ceva - indiferent ce... gâturi, coaste și gheare de pui (scurmace) rahitici. Cu îndreptățită mânie (reținută) ne întrebam cam ce fel de tovărășie mai era și asta?! Scurt timp după demersurile mele didactice, factorii de răspundere de la partid, sindicat și învățământ au încercat să mă determine să plec la Priponești - de unde fusesem expulzat - lângă părinții mei bătrâni și bolnavi care reclamau sprijinul meu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dureroasă. Mâna mea stătea pe mâna lui, cealaltă pe pieptul lui, Îmi smulgeam buzele cu disperare de atingerea buzelor lui, nu știam pe ce lume sunt, știam doar că el, Petre, eroul atâtor visuri de dragoste din nopțile reci În tovărășia gheții, era lângă mine, buzele Îi rătăceau În neștire pe fața mea, dar eu nu voiam să i le dau pe ale mele. Și era atâta duioșie În gesturile lui, În Încercările furioase de a-mi găsi buzele... Eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se uită cu ochi fără expresie la invazia noastră neanunțată În teritoriul acela insalubru În care s-au izolat. E o altă lume, alt spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gâfâie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Capitolul III FLĂMÎNZII 1 Peste câteva zile primarul Pravilă căută într-ascuns pe Grigore Iuga și-i mărturisi că nu se pot găsi hoții, pentru că nici n-a fost furt. A mai cercetat cu de-amănuntul hambarul cu pricina în tovărășia plutonierului, au mai muștruluit pe câțiva oameni care li s-au părut mai deocheați, dar degeaba. În sfârșit, s-a dus la Cosma Buruiană și dânsul i-a spus că într-adevăr s-a pripit cu jalba, căci și lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii în care trăia, rămăsese sufletește fata preotului Pintea de la Lechința. De aceea se simți în tovărășia tânărului Herdelea parcă s-ar fi întors câteva clipe acasă. Vorbiră despre Laura, sora lui, și despre George, fratele ei, își aduseră aminte de Sîngeorz și numai de oameni și lucruri din Ardeal. Pe urmă își luă seama, zâmbi melancolic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva când a făcut atâta drum și cheltuială. Barem la Teatrul Național, după ce-a fost de două ori cu Titu, se ducea mai în fiecare seară, atât de drag îi era. Peste vreo săptămână nu mai avu nevoie de tovărășia tânărului Herdelea și nici nu voia să-i răpească tot timpul. Și-a descoperit câteva cunoștințe vechi, între care un funcționar de la poștă și un farmacist, foști colegi de școală de la Amaradia. Firește, a cunoscut și pe soții Gavrilaș și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Modreanu cunoștea, firește, pe Baloleanu și socotea că ar fi un prefect eminent, tocmai pentru vremurile acestea tragice... Pe drum Grigore comunică lui Titu că, dacă într-adevăr va fi numit Baloleanu, va pleca și el neapărat spre Amara în tovărășia noului prefect. Mărturisi că e foarte îngrijorat de soarta bătrânului. Oprindu-se în fața Teatrului Național, pe trotuar, Grigore Iuga își consultă ceasornicul și șopti cu o tristețe amară în glas: ― Douăsprezece și jumătate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a-i spune ce se vorbea prin oraș despre Miron Iuga și Nadina. Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard, spre oraș. Din urmă îi ajunse grăbit colonelul Ștefănescu, care căuta pe Grigore, fiindcă-l văzuse în tovărășia noului prefect. Îl și rugă îndată să-i mijlocească o întrevedere cu prefectul, căruia voia să-i ceară un detașament de soldați, dacă se poate și tunuri, ca să-și recucerească averea și să pedepsească pe bandiții care I-au izgonit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori se suise cu tălpile pe ea, înainte de a sări. Pe casa scării stăruia un miros închis, ca de cartofi neaerisiți, venind, probabil, din subsolul întu necat și umed. Mai sus, un alt miros, semn că unii dintre locatari preferau tovărășia pisicilor. La etajul cinci, o ușă era întredeschisă, bănuia că o să venim, zise Pantelimon și lărgi deschizătura cu vârful degetelor. — Avem voie ? întrebă Cos mina. Și același fel de a răspunde al lui Pantelimon : — Am cotrobăit prin viața lui mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tocimală”, deoarece gropașii erau specialiști, iar munca lor cerea continuitate. De aceea, în această ramură industrială, pe lângă rămășițe ale muncii de tip feudal, se întâlnesc și relații de muncă de tip capitalist. Sunt cazuri când și negustorii se asociază în „tovărășii” pentru a exploata păcură, angajând lucrători și desfăcând țițeiul pe piața internă. Este vorba de negustori și bancheri din Iași, care au prin târguri „vasele” lor cu păcură. Ei inaugurează în domeniul exploatării petrolului procesul de transformare a capitalului comercial
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de marile căi de comunicație. La jumătatea secolului al XIX-lea, construiau velnițe nu numai marii proprietari funciari, ci, într-o măsură mai mare decât în perioada anterioară, negustorii, oameni cu oarecari cunoștințe tehnice etc. Este vremea când se alcătuiesc „tovărășii”, mici asociații, în vederea construirii și exploatării velnițelor, care de fapt sunt, multe dintre ele, mici făbricuțe de spirt și rachiu puse în funcțiune prin mașini importate din Austria mai ales. Răspândirea velnițelor era atât de mare în Moldova, efectele negative
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la Brad a semnalat că, în 1864-1865, ea producea pe an 2 milioane de cărămizi care se vindeau „miia de cărămidă de mașină patru galbeni...”. În 1853, funcționa în Focșani o „fabrică de țiglă” a unui oarecare Horvath, care, în tovărășie cu Zamfirachi Gafencu, a înființat și o „fabrică” de cărămizi. Deocamdată materialul documentar nu ne îngăduie să stabilim cu precizie dacă această întreprindere poate sau nu poate fi socotită fabrică, chestiuni care urmează să fie rezolvate prin noi cercetări. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceva de ocară, și mă apăsa ca și cum ar fi fost desfrânare. Mi s-a înfățișat o femeie, am posedat-o; și m-am desprins din brațele ei plin de dezgust și de amărăciune"5. La colegiu, cei mai experimentați dintre tovarășii de învățătură găsesc plăcere în a-i iniția, într-un stabiliment din apropiere, pe nou-veniți, dornici să-și piardă cât mai repede stânjenitoarea virginitate. Raitele prin bordeluri, unde tinerii se iau la întrecere în a-și dovedi bărbăția, sunt un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
niciodată, pentru o clipă măcar, că nu eram una de-a lor. Mă iubeau enorm, nu era joc pe care să-l joace fără mine". Și aveau și motive! În parcurile cu vegetație deasă, prin poduri ori prin "coridoarele întunecoase", tovarășii de joacă ai Catherinei pot să alerge după ea, "s-o prindă de mijloc", s-o pună la pământ și s-o gâdile în voie... Acest "paradis înverzit al iubirilor copilărești" este atât de primitor, atât de confortabil, încât Catherine
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
recurge la vasta sa paletă de priviri și surâsuri. Face apel la acele neînsemnate și prețioase semne distinctive, de complicitate, la acele mesaje, subtile sau intense, care pot fi schimbate pe ascuns. În iulie 1900, aflându-se la Orgeval, în tovărășia prietenei sale Lydia, o tânără "expertă a flirtului", Catherine dă frâu liber tuturor pornirilor intense, frivole și "flușturatice din sufletul său", surâzându-le tinerilor necunoscuți pe care-i întâlnește pe stradă. În aceeași lună iulie, într-un compartiment de tren
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
afectată de climatul decadent din Paris, încât suferă mai bine de un an de o depresie gravă. Melancolia sa este alimentată de schimbările pe care le observă la soțul său. Se teme să nu-l piardă "din cauza altor bărbați, a tovărășiei lor vulgare, din cauza băuturii sau a vreunei femei". Cu toate acestea, treptat scriitoarea ajunge și ea să muște din "acest fruct de vis, deopotrivă învăluitor, scânteietor, bogat și însuflețit" care este Parisul. Pentru a satisface interesul mereu crescând al lui
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de cum se cunosc. Se aruncă unul în brațele celuilalt. Grație lui, Simone de Beauvoir descoperă pasiunea, "iubirea adevărată, totală, iubirea în care inima, sufletul și trupul se contopesc". Gânditoarea nu va merge până la a renunța, din dragoste pentru el, la tovărășia intelectuală cu Jean-Paul Sartre, sau la efervescența din Saint-Germain-des-Prés. Spre marea disperare a lui Nelson Algren, ea va refuza până în ultimul moment să-i devină soție și să locuiască împreună cu el la Chicago. Însă iubirea ei pentru "acest singuratic cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]