10,354 matches
-
o perioadă. Sora sa a văzut lumina zilei în statul care se află la granița cu România, iar tatăl lui a făcut facultatea în Ucraina. Ziaristul de la România TV și-a început expunerea sub titlul " Nu-i nimic romantic. E tragic". “Mama-i născută (și trăită o bucată de viață) în Ucraina, sor-mea așijderea (mai puțin trăitul), tata a făcut acolo (însă la Harkov) facultatea. Am fost, nu o dată, în Kiev, unchiul meu (plecat demult la cele veșnice) locuia aproape de
Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic" () [Corola-journal/Journalistic/44658_a_45983]
-
de mai bine de doi ani înainte de acea zi, răbdasem pe lumea cealaltă preaplin de cazne îngrozitoare, greu de închipuit de mintea omenească. De fiecare dată când mă aduceau la judecată, îmi strigam nedreptatea în fel și chip. Vocea mea - tragică, înălțătoare, cu totul dezolantă - se propaga în fiecare ungher din sala de audiențe a lui Yama, pricinuind ecouri în cascadă. Trupul meu răbdase cazne îngrozitoare, dar eu nu mă căiam cu niciun chip, câștigându- mi astfel renumele de bărbat neânduplecat
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cu o lună a avut loc accidentul aviatic care a dus la moartea lui Adrian Iovan și a Aurei Ion. Nici până astăzi nu s-au găsit vinovații, iar autoritățile încearcă să vadă cine se face răspunzător de acest eveniment tragic. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus începerea urmăririi penale pentru mai multe infracțiuni în cazul accidentului aviatic din Apuseni. În comunicatul Parchetului de pe lângă ICCJ se arată că se efectuează urmărirea penală pentru ucidere din culpă, vătămare
Vinovații în cazul accidentului aviatic din Apuseni riscă închisoare pe viață () [Corola-journal/Journalistic/44761_a_46086]
-
lui Eric Emmanuel Schmitt a avut succes din 2010, de cînd a scris-o, a fost generoasă cu actrițele importante, de talie, care și-au asumat partitura autorului, inflexiunile pe muchie de cuțit între rîs și plîns, între comic și tragic, între disperare și curaj. Am citit-o pe fugă de la cineva, în franceză, m-a emoționat cu adevărat, dar mi-a fost teamă că se poate aluneca, foarte ușor, în melodramă. Cînd am intrat în Rotondă, spațiul ales aici pentru
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
reguli precise pe care, dacă le încalci, totul devine agresiv și strident. O statuetă a lui Beethoven, găsită într-un tîrg de vechituri, strînge cîteva destine ajunse la apus, patru femei dintr-un azil. Cîteva istorii vesele și triste, dramatice, tragice care, prin muzică, regăsesc puterea să trăiască. Să rezolve situații, conflicte exterioare și, mai ales, interioare, care lîncezeau de mult și se măcinau în zile și în nopți. Așa se salvează protagonista noastră Christine, Kiki. Beethoven și muzica lui o
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
și mâine o zi. Epilog Crezusem că am terminat, dar m-am Înșelat. Mai am câteva ceva să vă spun: nu prea multe, dar esențiale. Stagnarea În care pământenii s-au complăcut milenii de-a rândul a dus la destinul tragic al pământului și al pământenilor, spunea un mare spirit nu demult. Este adevărat că lenea, comoditatea, inactivitatea duc la suferință și mizerie, la cădere. Dar, oameni buni, așa cum degetele unei mâini nu sunt identice, așa și oamenii sunt diferiți. Și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de duhoare. Numai furnicile, trudnicile furnicuțe, mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Este o forță centripetă. Tocmai această mișcare à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul metafizic și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul metafizic și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul metafizic și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele căi îl conduc pe Emil Botta spre poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Cu ale voastre steme, tonuri și spații (Petrecere) Mișcării de expansiune, de cucerire a spațiului poetic, îi corespunde o mișcare inversă, de claustrare. Astfel, Emil Botta parvine la poza (mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
închidere în sine, care îl costă scump pe "Comedianț". Această interioritate nu este o dimensiune preexistentă, relevabilă prin de-terminări ontologice, ci ea devine posibilă numai ca și prin această mișcare de interiorizare, caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni tragice când acesta este dublat de un actor. Interioritatea cucerită îl umple pe Emil Botta de amărăciune. Însuși spațiul interior este populat de paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și cu atât mai puțin profet, încearcă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poetice 10. Am putea adăuga: a stării poetice. Emil Botta își cultivă stările poetice, ori chiar și le provoacă. Apoi le pune în scenă, le amplifică somptuos, de unde și impresia de artificial, de emfază: Ca un mare actor (...) în imaginara, tragica lume a sa, În carcera grea, de gheață și fum (Memorial) Și sune o muzică (...) Pentru claustrații Într-o ceață de plumb (Cântând) Și intrăm în frig, În disperare Și intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fie vreodată posibil, a fi lujerul care se ignoră și umbra lui în continuă mișcare, în agitată prefacere, în dialog mut și pervertitor, iată o poveste care se vrea amuzantă, pentru a nu deveni ridicolă prin candoare, și alunecă în tragic. Sau invers. Parcă de teamă să nu se facă de râs, prosternarea poetului câștigă o funcție euristică. Prin gesturi tot mai largi, el transgresează limitele fizice. Spațiul și timpul se confundă: Și drumeții, îngenunchiații genunchi, șoptiră: ajunge. ... Bine! Fie!... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca să spunem așa, homeopatică pe care o conține".20 Doza homeopatică de moarte din orice gest uman, din orice clipă care devine amenințătoare, permanentă, această doză ține în egală măsură de viață, pe care o colorează, dându-i o frumusețe tragică, dar și de moarte, pe care o incită, îi dă un plus de candoare și de veridicitate. Moartea este în permanent tangou cu viața, cu noi, ne cheamă și ne alungă, ne recită poeme și ne ține serenade. Poetul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
baltă când îți este lumea mai ușor de cucerit. La un pas de reușită, totul se năruiește. Această autentificare, reciproc dezavantajoasă, a omului cu umbra lui, a actorului cu imaginea din oglindă, a poetului cu actorul, se dovedește un joc tragic, asumat în întregime. Așa cum umbra nu are nimic de câștigat de pe urma omului care o proiectează, nici omul nu câștigă nimic pe seama umbrei; așa cum imaginea este dezamăgită de actor și încearcă să îl repudieze, să îi întoarcă spatele cu hotărâre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
românească. Botta încarcă natura, prin cuvânt, cu un semantism incredibil, exploziv și frenetic. Este o natură mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care hărțuiește poetul, din profunzimi. Oricum, el s-a dovedit a fi dotat cu o percepție tragică a acesteia, deci personaje de basm precum Ileana Cosânzeana, Muma-Pădurii, Piaza Rea, Por Împărat, Codrul, personificat în buna tradiție eminesciană, par să pregătească ceva, să fie preambulul înșelător al unei drame. Ele evoluează pe aceeași scenă, într-un eclectism uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aceeași scenă, într-un eclectism uneori obositor, cu figuri istorice și mitologice. Sunt eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o grădină, și nebuni cari se jucau cu cercul. Și m-au visat și pe mine cum întrebam: Cine a fost? Cine a fost? Cine? Reiterarea exasperată a unei întrebări care nu primește răspuns "Cine?" depășește cadrele ironiei, căpătând dimensiuni tragice. Repetiția inoculează întregul ei conținut ultimului termen, deconceptualizându-l. Acest "cine" nu mai poate fi un oarecare, un "nebun cari se joacă cu cercul", ci este subiectul poetic însuși. În cele din urmă, alegoria eșuează în simbol, ironia fiind, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mare geniu este geniul morții. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi. BIBLIA Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, că dacă scoți Biblia din Europa atunci Shakespeare devine un glumeț tragic. Fără Biblie, europenii, chiar și laureații premiului Nobel, dormeau în crăci. Știința și filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare și consolatoare pe continent — suverană — e Biblia. Există o carte a unui savant american care
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Încă din copilărie, nici nu ncepuse liceul, când a simțit Într-adevăr greul situației lor materiale. Fulgerător și dramatic În aceeași măsură. Apa dușului se oprise, deci Teia urma să iasă curând iar Andrea Își alungase repede din minte acel tragic eveniment din familia lor. Trecuseră mai bine de patru ani de atunci, dar mama ei nu a mai putut să se apropie de nimeni. Toată energia și atenția ei o focalizase asupra singurului ei copil, Andreea. Trist dar adevărat, gândea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai interesase nici băiatul nici soțul. Au semnat actele de divorț fără să se prezinte și au devenit liberi. Pe Liviu Îl afectase foarte mult la Început, apoi, s-a mai obișnuit. Teia Îi povestise și ea În câteva cuvinte tragicul accident al soțului ei. Singura ei rațiune de a fi era Andreea, pentru care era În stare să facă tot ce era necesar să nu ducă lipsă de nimic. Este ușor de spus dar, greu de realizat, cum vei acoperi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lumina cea mare din cerul țesut în odoare. * * * N-am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur și mut, în fața întâmplării tragice pusă în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și toaca va bate prin timpi, prin fața noastră, cei condamnați la o moarte mică și veșnică. * * * N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
întinde aripile în zbor, ne va fi ușor? Ne vom iniția mereu sub ceața lăsată de Dumnezeu! Faustic ne vom răsuci după soare cu osiile în spirale amețitoare. Din statuie în statuie, istoria scrie despre discipoli și urmași, prezervând lumina tragică trăită cu rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]