1,405 matches
-
-i Toaibă? A rămas să-l aștepte pe comandantul gărzii. Direcția obiectivul ocupat de Toaibă! - am ordonat grupei. În câteva minute, eram pe locul unde a fost capturată sentinela <inamiculuiă. 30 Domn’ locotenent, grupa ar trebui să se adăpostească în tranșeea de colo, pentru a-l primi cum se cuvine pe șeful gărzii. Altfel ne facem de rușine. Grupa a dispărut ca înghițită de pământ. Nu am avut de așteptat prea multă vreme, că dinspre inima perimetrului înconjurat de noi s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fost executat ca la carte. În clipa când șeful gărzii își lumina fața cu lanterna, o mână ca o menghină l-a prins de ceafă și mâinile i-au fost imobilizate ca într-un clește. Dintr-un salt, soldații din tranșee au fost în coasta celor din subordinea șefului gărzii, imobilizându-i. Nici o vorbă, domn’ sărjănt! Sunteți înconjurați. Domn’ locotenent, ordonați ce trebuie să facă mai departe domn’ sărjănt? Cum te numești, sergent? Sunt sergentul Coșcove, domnule locotenent. Din acest moment
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai mie, că doar nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
purtată de soldații de geniu romani în loc de lorica, deoarece proteja bine spatele. Tubicines: cei ce sunau din trâmbiță. Ulna: unitate de măsură egală cu un braț. Valete: imperativul verbului valere. Îndemn adresat soldaților, să fie puternici, să dobândească onoare. Vallum: tranșee, bastion, apărare. Vespasianus: Titus Flavius Vespasianus, născut lângă Rieti în anul 9 d.Hr., într-o familie de țărani; tatăl său încasa birurile. Vespasianus a urmat cariera de soldat, a devenit tribun în Tracia, chestor în Creta și la Cyrene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata a nu știu cîta română capitula. În vreme ce ăilalți se omorau pentru onoare, demnitate și alte prostii cu o disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
insule și vorbea foarte pasionat. — PĂi, să-ți zic acum. Vezi tu, am o experiență mare la război. Înainte de asta, sînt căpitan și În armata greacă. SÎnt militar bun. Așa că atunci cînd văd avion vine acolo cînd noi sîntem În tranșee, acolo, la Fuentes del Ebro, mă uit atent la el. MĂ uit la avion cum se apropie, se Înclină, se Întoarce așa (se Întoarse Într-o parte și-și Înclină brațele), se uită la noi, și atunci zic: „Aha. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e de făcut. — Pe cînd? — Pe cînd, altfel, e cum o să fie și mîine. SÎntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înapoi cu bărbiile lipite de pămÎnt și cu nările Înfundate de praf; atunci am descoperit că polonezii nu cuceriseră nici o poziție, ci dimpotrivă, erau puțin mai În spate față de locul din care porniseră dimineața. Și acum, așa cum stăteam Întins În tranșee, eram leoarcă de transpirație, mi-era foame și sete și, odată trecut pericolul atacului, rămĂsesem gol pe dinăuntru. — Sigur nu sînteți ruși? ne Întrebă soldatul. Au apărut ruși pe-aici astăzi. — Așa e. Dar noi nu sîntem ruși. — Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
etaj mai curgea chiar și apa. CĂminul nostru, așa Îi spuneam clădirii. În cele mai rele momente, prima linie fusese chiar În fața acestei clădiri, de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și, prin fumul care ieșea În trîmbe din casă, unul dintre soldații care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ, În timp ce cu cealaltă Își ținea casca pe cap. Apoi Începură cu toții să fugă Înapoi. Unii cădeau. Alții rămĂseseră Întinși, fărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de fum alb Începu să unduiască, În timp ce norul negru se Înălța tot mai sus de pe o bază mult mai largă. — Ăla-i un tanc, spusei. Arde. Așteptarăm o vreme. VĂzurăm cu binoclul doi oameni care ieșiră dintr-un colț al tranșeei și Începură să urce dealul cărÎnd o targă. Mergeau Încet, Împiedicat. BĂrbatul din față căzu În genunchi și apoi se așeză la pămÎnt. Cel din spate se aruncă și el. Se tîrÎ spre primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o targă. Mergeau Încet, Împiedicat. BĂrbatul din față căzu În genunchi și apoi se așeză la pămÎnt. Cel din spate se aruncă și el. Se tîrÎ spre primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr și Începu să se tîrască spre tranșee trăgÎndu-l după el. După care nu se mai mișcă și ne dădurăm seama că zăcea cu fața-n pămÎnt. Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ordinului. Până atunci circulaseră zvonuri despre o eventuală recucerire a Basarabiei, însă zvonurile tot zvonuri erau. Soldații, rupți de lângă ai lor, interpretau diferit situația. Cei tineri ziceau: “Dacă tot am fost aduși în armată, decât să ne mănânce purecii prin tranșee, mai bine să trecem la acțiune“. Cei mai în vârstă judecau altfel: “De ce nu suntem lăsați la vatră să ne lucrăm pământul, lipsa noastră de acasă este resimțită mai mult de familii. Apoi, noi, am mai trecut printr-un război
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a dispărut după magazii, a apărut ca din pământ și Undiță. Taman În locul unde i-am pierdut urma la plecare. Am răsuflat ușurat... „Unde te-ai ascuns, omule?” - l-am Întrebat eu când a ajuns lângă mine. „Păi <celoveciiă au tranșee În jurul gării și al magaziilor. Întâmplarea face ca șanțul să se apropie mult de magazii. Așa că am mers ca pe bulevard și am mirosit și ce bagă ei În ele. În cele două de lângă linia ferată, depozitează muniții. În cele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apropie mult de magazii. Așa că am mers ca pe bulevard și am mirosit și ce bagă ei În ele. În cele două de lângă linia ferată, depozitează muniții. În cele din spate, cred că aduc alimente... Dacă ziua am mers pe tranșee, atunci noaptea!... Am mai descoperit că magaziile și gara sunt păzite de santinele În post fix... La noapte, trebuie băgat de seamă doar să nu prindem momentul când se schimbă garda”... „Toader Își poate face griji, dar e nevoie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai departe: „Dacă ajungem la zidul lângă care șade rusul, toată treaba e o joacă. Numai să ne asigurăm că nu mai este și altul pe aproape” - mi-a răspuns Undiță, foarte hotărât. „Atunci, după mine, Undiță!” Am ieșit din tranșee cum iese firul păpușoiului din pământ, primăvara, și, cu mers de păianjen, am ajuns la magazie. Ne-am prelins pe lângă zid ca două picături de apă, până ce am ajuns În spatele santinelei. I-am făcut semn lui Undiță să acționeze. N-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ai curajul „să mă spui lui mami?” ― Dacă tu zici „da”, atunci nu am nici un păcat. Cu alte cuvinte: „Avantti per l-attacooo!” - cum ar fi strigat În timp de război comandantul unei grupe de militari italieni. Și „macaronarul” din fundul tranșeii cică ar fi răspuns: „Che bella voce!”... „Uite la tati. Eu am inima cât un purice, iar mami așteaptă să vadă dacă bănuiala ei este adevărată ca pe o izbăvire, și el... El glumește. Doamne, ce minune de om! Așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un pod metalic. Și nu unul oarecare. Ci unul zdravăn și lung. ― Oare ce apă o fi asta, Costache? ― Ce bine ar fi să aflăm. Dar cum ? Când au apărut zorii, lucrul care ne-a atras atenția erau urmele războiului... Tranșee, gropi pentru tunuri, câteva mașini și camioane sfârtecate de explozii, copaci retezați de proiectile, chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
decât lapte. Deși, la ce prostii bagă ăștia în el, n-ar fi exclus să te îmbeți. He, he, cum ar fi o mahmureală după o beție cu lapte pasteurizat?! Ușa se deschise. Un ofițer îi urlă să sară în tranșee și îi aruncă o armă. - Dobitocule, suntem atacați, unde-i fost? Curtea Marțială te mănâncă dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față. Lipit cu pieptul de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de al lui și i-a șoptit ceva la ureche. Am aruncat o privire În direcția mamei, care părea că În vreo zece secunde avea să cadă În stare de inconștiență, cu micile ei riduri din jurul ochilor adâncite cât niște tranșee. În sfârșit, În sfârșit, au chicotit amândoi, s-au Întors spre noi și au rostit Într-un glas: — O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
silnicie. Asta de care vorbesc îți amorțea ceafa și îți încovoia spinarea. Când aveam dreptul să mergem printre paturi sau, cu program, să ne facem nevoile, umblam tupilați, cu umerii căzuți și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee. Odată ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]