KorAP: Find »[drukola/base=transcendență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...98 >

2,431 matches

Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857

transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd, alții că o poate face iubind, iar alții că o poate face în și prin relația cu celălalt, în ceea ce Husserl numea intersubiectivitate. Transcendența se bucură de privilegiul lui Unu. Ea este libertate în formă pură, deși eu o văd implicată în împlinirea istoriei, în marile opere, în realizările concrete. Ea își află principiul în ideea identității cu Ființa. Mai mult, transcendența nu este

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
numea intersubiectivitate. Transcendența se bucură de privilegiul lui Unu. Ea este libertate în formă pură, deși eu o văd implicată în împlinirea istoriei, în marile opere, în realizările concrete. Ea își află principiul în ideea identității cu Ființa. Mai mult, transcendența nu este transumană, sau supraumană. Alteritatea nu este ieșire din sine, căci suntem unitate, la fel și cu transcendența, care nu-mi tulbură a fortiori identitatea de sine, dimpotrivă. Pentru Levinas, "noua" transcendență trece prin celălalt. Din păcate, mulți nu

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
implicată în împlinirea istoriei, în marile opere, în realizările concrete. Ea își află principiul în ideea identității cu Ființa. Mai mult, transcendența nu este transumană, sau supraumană. Alteritatea nu este ieșire din sine, căci suntem unitate, la fel și cu transcendența, care nu-mi tulbură a fortiori identitatea de sine, dimpotrivă. Pentru Levinas, "noua" transcendență trece prin celălalt. Din păcate, mulți nu văd în celălalt, în mod ineluctabil, decît un potențial conflict. Cum spunea Sartre, "celălalt ca viziune nu este decît

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
în ideea identității cu Ființa. Mai mult, transcendența nu este transumană, sau supraumană. Alteritatea nu este ieșire din sine, căci suntem unitate, la fel și cu transcendența, care nu-mi tulbură a fortiori identitatea de sine, dimpotrivă. Pentru Levinas, "noua" transcendență trece prin celălalt. Din păcate, mulți nu văd în celălalt, în mod ineluctabil, decît un potențial conflict. Cum spunea Sartre, "celălalt ca viziune nu este decît aceasta: transcendența mea transcendată". Celălalt și sinele meu se ating, pot chiar fuziona, rămînînd

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
nu-mi tulbură a fortiori identitatea de sine, dimpotrivă. Pentru Levinas, "noua" transcendență trece prin celălalt. Din păcate, mulți nu văd în celălalt, în mod ineluctabil, decît un potențial conflict. Cum spunea Sartre, "celălalt ca viziune nu este decît aceasta: transcendența mea transcendată". Celălalt și sinele meu se ating, pot chiar fuziona, rămînînd totuși entități diferite. El recunoaște amprentele mele în sinele său, iar eu îl recunosc pe el în mine, sau invers. E o tatonare reciprocă pînă la identificare, pînă

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
intersu biectivității. Metafizica se opune instinctelor conflictuale. Nu întîmplător Iisus refuză ferm (despre Iisus trebuie să vorbim tot timpul la prezent) puterea lumească, desfide responsabil puterea puterii, voința însăși de putere. Relația cu celălalt nu pune sinele în discuție, dimpotrivă. Transcendența se ivește de multe ori prin celălalt, din afară sau din interiorul ființei. Sinele rămîne în sine, alături de celălalt, transcendența nu provoacă traumatisme, ea poartă cu sine o unitate superioară și desăvîrșire. Idealul rămîne unitatea în desă vîrșire. Cum ne

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
prezent) puterea lumească, desfide responsabil puterea puterii, voința însăși de putere. Relația cu celălalt nu pune sinele în discuție, dimpotrivă. Transcendența se ivește de multe ori prin celălalt, din afară sau din interiorul ființei. Sinele rămîne în sine, alături de celălalt, transcendența nu provoacă traumatisme, ea poartă cu sine o unitate superioară și desăvîrșire. Idealul rămîne unitatea în desă vîrșire. Cum ne îndemna Iisus Hristos: "Fiți desăvîrșiți, precum Tatăl vostru ceresc desăvîrșit este!". Vă dați seama ce reper, dar și ce potențialități

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
desăvîrșire. Idealul rămîne unitatea în desă vîrșire. Cum ne îndemna Iisus Hristos: "Fiți desăvîrșiți, precum Tatăl vostru ceresc desăvîrșit este!". Vă dați seama ce reper, dar și ce potențialități are ființa umană ? Filosofii (Descartes, Husserl, Heidegger) caută "locul original" al transcendenței, dar așa ceva nu există, transcendența nu e un loc și un timp anume, ci o stare de spirit, un nivel de conștiință, ce poate fi exterior dar și interior. Față cu transcendența, filosofia este cea care trebuie să se definească

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
desă vîrșire. Cum ne îndemna Iisus Hristos: "Fiți desăvîrșiți, precum Tatăl vostru ceresc desăvîrșit este!". Vă dați seama ce reper, dar și ce potențialități are ființa umană ? Filosofii (Descartes, Husserl, Heidegger) caută "locul original" al transcendenței, dar așa ceva nu există, transcendența nu e un loc și un timp anume, ci o stare de spirit, un nivel de conștiință, ce poate fi exterior dar și interior. Față cu transcendența, filosofia este cea care trebuie să se definească, să se explice și nu

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
Filosofii (Descartes, Husserl, Heidegger) caută "locul original" al transcendenței, dar așa ceva nu există, transcendența nu e un loc și un timp anume, ci o stare de spirit, un nivel de conștiință, ce poate fi exterior dar și interior. Față cu transcendența, filosofia este cea care trebuie să se definească, să se explice și nu invers. Transcendența doar este, ea nu poate fi cunoscută, reprezentată, ci poate fi doar trăită în iubire și înțelepciune. Plotin vorbea chiar despre "transcendența Unului", ceea ce înseamnă

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
e un loc și un timp anume, ci o stare de spirit, un nivel de conștiință, ce poate fi exterior dar și interior. Față cu transcendența, filosofia este cea care trebuie să se definească, să se explice și nu invers. Transcendența doar este, ea nu poate fi cunoscută, reprezentată, ci poate fi doar trăită în iubire și înțelepciune. Plotin vorbea chiar despre "transcendența Unului", ceea ce înseamnă că totul poate fi transcens. De fapt, occidentalii l-au ratat pe zero și au

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
interior. Față cu transcendența, filosofia este cea care trebuie să se definească, să se explice și nu invers. Transcendența doar este, ea nu poate fi cunoscută, reprezentată, ci poate fi doar trăită în iubire și înțelepciune. Plotin vorbea chiar despre "transcendența Unului", ceea ce înseamnă că totul poate fi transcens. De fapt, occidentalii l-au ratat pe zero și au rămas cu o dorință nostalgică de fuziune, cu o frustrantă căutare a unității, pe care nu mai știu cum să o înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
cu o frustrantă căutare a unității, pe care nu mai știu cum să o înțeleagă. Mă simt mai aproape de filosofia orientală a sinelui, a vidului plin, care mă ajută mai bine să percep absolutul, infinitul, unitatea și să nu percep transcendența în manieră occidentală, ca pe un dincolo-de, ci altcumva, firesc, dinlăuntru, din sine și în sine. Ceea ce cred eu este că dincolo de așa-zisa transcendență e transcendența și tot așa la infinit. Transcendența ne apropie de ideea de unitate, de

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
plin, care mă ajută mai bine să percep absolutul, infinitul, unitatea și să nu percep transcendența în manieră occidentală, ca pe un dincolo-de, ci altcumva, firesc, dinlăuntru, din sine și în sine. Ceea ce cred eu este că dincolo de așa-zisa transcendență e transcendența și tot așa la infinit. Transcendența ne apropie de ideea de unitate, de totalitate și de infinit, lucru încercat de toți marii metafizicieni. Unitatea este totalitate și totalitatea este unitate, realitate intrinsecă, în care se înscrie orice particularitate

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
mă ajută mai bine să percep absolutul, infinitul, unitatea și să nu percep transcendența în manieră occidentală, ca pe un dincolo-de, ci altcumva, firesc, dinlăuntru, din sine și în sine. Ceea ce cred eu este că dincolo de așa-zisa transcendență e transcendența și tot așa la infinit. Transcendența ne apropie de ideea de unitate, de totalitate și de infinit, lucru încercat de toți marii metafizicieni. Unitatea este totalitate și totalitatea este unitate, realitate intrinsecă, în care se înscrie orice particularitate. De pildă

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
absolutul, infinitul, unitatea și să nu percep transcendența în manieră occidentală, ca pe un dincolo-de, ci altcumva, firesc, dinlăuntru, din sine și în sine. Ceea ce cred eu este că dincolo de așa-zisa transcendență e transcendența și tot așa la infinit. Transcendența ne apropie de ideea de unitate, de totalitate și de infinit, lucru încercat de toți marii metafizicieni. Unitatea este totalitate și totalitatea este unitate, realitate intrinsecă, în care se înscrie orice particularitate. De pildă omul este totalitate în sine, poate

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
infinitate. Așa este viața. Deci eu sunt viață, în mod necondiționat. Adevăr este și că, fiind viață, sunt real, sunt adevăr. Adevărul nu poate fi definit decît ca totalitate. "Eu sunt calea, adevărul și viața". Întregul și partea sunt încrucișate. Transcendența e în mijlocul crucii, unitatea este în centrul crucii, realitatea e cruciformă și Iisus știa bine asta. A ținut să-L vedem cît este de real. Și transcendent, integrator, integru integral și inclusiv, total. Pe cruce, lumea moare și învie odată cu

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
înțelegere corectă ar trebui să intre în responsabilitatea noastră, dar avem tendința de a o proiecta asupra celuilalt, care are și el aceeași problemă, care devine astfel o problemă a societății ca totalitate. Astfel, infinitul se apropie de noțiunea de transcendență de la care am plecat, fără a se confunda cu ea. E ca și cum am spune că eu nu mă confund cu mine însumi. Eu sunt pretutindeni, inclusiv în aproapele meu, inclusiv în departele meu, în unitate. De aici marea responsabilitate pe

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
o avem față de celălalt și egalitatea în fața Legii, deși acestea nu sunt decît niște concepte, iar gîndirea pură nu are nevoie de concepte, morala nu are nevoie de concepte. Cum să faci din infinit, de pildă, un concept? Sau din transcendență? E reducționist. De aceea orientalii ne îndemnau să gîndim fără imagini și fără concepte. De pildă binele e de căutat dincolo de esență, semnificația sa e greu de surprins cu un cuvînt. Filosofia lucrează însă cu concepte, deci filosofia este reducționistă

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
de miracole. Nici de taine sau de mistere. Și cîtă nevoie avem de ele! Filosofia are doar metafizica ce mai salvează cîte ceva. În rest, o logică depășită, dialectică și foarte multă rațiune. Sunt instrumente valoroase, dar insuficiente. De aceea, transcendența nu poate fi doar o temă filosofică, ea pune în cauză filosofia însăși. De asemenea, etica nu poate fi doar o ramură a filosofiei. Pe de o parte, sistemele etice sunt mai vechi decît cele filosofice, pe de altă parte

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
cele politice ar trebui să se adapteze. Avem drepturi, mai ales în materie de libertăți, dar "nici o literă din lege nu va cădea", iar aceasta limitează libertatea în acord cu principiile universale, cu Sursa ultimă a Legii, care e infinită. Transcendența infinitului se reflectă și în totalitatea socială, unde el mă privește în ochii celuilalt și realizează astfel de triade, care oferă osmoza societății. Raporturile etice transcend (dez)ordinea politică și vizează drepturile tuturor oamenilor. Filosofia nu înseamnă înțelepciune, ci dragoste-de-înțe

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
noi bucurii. Unii au devenit și scriitori, eseiști, muzicanți, actori, sau poeți, sau au intrat, mai mult sau mai puțin explicit, în viața politică, cel mai adesea la stînga, sunt rebeli, sunt vedete, inamici ai pasiunilor triste, gîndind asupra imanenței. Transcendența și tristețea le sunt principalele obstacole. Anormalitatea devine normalitate, uneori se vorbește despre iluzia progresului, chiar despre "sfîrșitul filosofiei", de unde ar fi dispărut însăși logica sensului. Pentru Gilles Deleuze și Felix Guattari filosofia este "crea re de concepte", care să

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
să urcăm nu să coborîm o treaptă, e necesar un grad mai mare de elevare spirituală, un elan al inimilor și o privire de sus, de pe un alt nivel de realitate, mai aproape de Sursă, de Principiu. E vorba deci de transcendență, de deschiderea cerurilor, de recunoașterea faptului că aparținem aceleiași Ființe, dincolo de multiplicitatea manifestărilor spațio-temporale și că, de fapt, suntem Unu și că după principiul lui Unu funcționează adevărata realitate. Toți marii profeți, întemeietori de religii ne vorbesc despre acest lucru

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
și Confucius în China și de Buddha în India, care au trăit într-o epocă de bulversări profunde, fiind adevărați revoluționari ai spiritului uman, care au adus răspunsuri inedite față cu plafonarea sistemelor arhaice de gîndire, propunînd noi raporturi cu transcendența, cu cosmosul, cu societatea, cu existența, cu viața și moartea etc. Învățăturile lor se împrumută mutual, generînd multiple evoluții, deschizînd noi orizonturi. Este aproximativ aceeași perioadă în care grecii i-au dat pe Pitagora și Platon, iar evreii o pleiadă

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
11 1.1. CUNOAȘTEREA ADEVĂRULUI 11 1.2. BINELE, ÎNȚELEPCIUNEA ȘI DREPTATEA 13 1.3. ÎNȚELEPCIUNEA ADAMICĂ 17 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE 20 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE 23 1.6. FORȚA PURITĂȚII 25 1.7. TRANSCENDENȚĂ ȘI INFINIT 28 1.8. SUFERINȚĂ ȘI IUBIRE 34 1.9. FIINȚĂ FĂRĂ TIMP 37 1.10. VIDUL 39 1.11. LA LIMITA CUVINTELOR 42 1.12. PRADĂ LUI DUMNEZEU 45 2. LEGEA EFEMERULUI 51 2.1. CHEMAREA 51 2

[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]