4,624 matches
-
spune că între dispozițiile conținute în textul convenției votate de Corpurile noastre legiuitoare se găsește și aceea că nouăle titluri ce urmează a fi emise de stat nu se vor preschimba cu vechile titluri decât după ce mai întîi se va transcrie convenția de către tribunalul de comerț, în vreme ce judecătorul de comerț german pare a reclama că toate dispozițiile conținute în convenție să fie efectuate, să fie adecă convenția deja perfectă, pentru ca el în urmă să se poată pronunța asupra cestiunii înregistrării acelui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
combătută în Apus, ar fi oare de sfătuit pentru noi de a urma tonul părților în litigiu și de-a spune că cutare ori cutare are dreptate? Din nefericire așa se urmează în jurnalistica noastră. Cu aceeași ușurință cu care transcriem laudele ideilor moderne din gazetele străine ne însușim și urile cari nu ne privesc câtuși de puțin, ba vedem citindu-se de cătră public, cu oarecare sete, romanele tendențioase și de senzație cari fac din iezuiți bunăoară sau din alți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
probez, achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe Loara, galeriile, vizitele, mesele, revenirea în Parisul muzeelor, dar de ce aș renunța, nu?, la pasiunea veche de cînd e trotuarul... O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
culmea: silueta-i finuță din ușă n-avea nimic din grosiera obtuzitate proletară a regimului care-și făcuse marotă din ponegrirea tradiționalei regalități românești. Și-atunci? Ce relații ar exista între această surprinzător de promițătoare pictură și puseurile pamfletare antimonarhice transcrise cam nătîng pe etichete? Nici una. Da, dacă în următoarea sa expoziție de la Cupola locul tronului atît de vulgar zeflemisit acum ar fi luat de seceră și ciocan, atunci, perfect: am descoperi în băiețică militantul de vocație. Cum, vai!, au existat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și manifestare a eului, stima de sine. Conținutul atitudinilor este legat de aceste mecanisme doar mijlocit. Am putea considera că profilul axiologic (al indivizilor, are o structură ierarhică: situate în centru și deasupra, valorile, ca principii generale despre dezirabil se transcriu în norme și atitudini, iar atitudinile se exprimă în opinii. De remarcat că acest model are un corespondent la nivel socio- cultural: în fiecare societate și cultură -cu deosebire în societățile moderne și complexe - funcționează un ethos, un nucleu axiologic
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
însă folosit și de Swinburne, Ellis și Yeats. Prima ediție standard a textelor poemelor a fost publicată pentru prima oara în 1905 de John Sampson (The Poetical Works of William Blake). Textul folosit de Keynes în ediția sa a fost transcris de W.A. White, si, aflîndu-se de două ori în posesia să, Keynes a adus unele îmbunătățiri. Volumul IX Adnotările (Partea I și ÎI). Partea I: Adnotări la "Aforismele despre om" ale lui Lavater (Annotations to Lavater's 'Aphorisms on
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
world shall have whether they will or no."). (Vezi G. Keynes, "The Notes", BCW: 897 și 158). Este posibil, însă, ca în anul 1797, înscris pe pagina-titlu a poemului Vala (cînd este posibil ca Blake să fi început să iși transcrie "pe curat" copia poemului Vala), să fie dată la care Blake s-a hotărît să numească acest poem nu "The Bible of Hell" (cum anunțase anterior în Căsătoria Cerului cu Iadul), ci Vala. Vala este astfel o amplă dezvoltare a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
multe ori chiar mercenară presa s-a contrazis în nenumărate cazuri. Ce să preluăm noi că s-a întâmplat în realitate? Spre noroc, ne-a parvenit tocmai pledoaria maestrului Ludovic L. (chiar cu numele său real), pledoarie pe care o transcriem aici: Onorată Instanță, (... citat din Seneca), la care mai trebuie adăugat și (... citat din Sfântul Augustin). Iar, dacă toate acestea nu sunt de ajuns (... citat din Borak cel Bătrân). Așadar, după ce am constatat caracterul specific uman al modului cum a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Scrisă cu un deosebit talent al evocării, într-un limbaj de o remarcabilă naturalețe, narațiunea este împletită cu redarea veridică a unor dialoguri semnificative, atât în stilul direct, cât și în cel indirect. „Capacitatea de a vedea scenic, de a transcrie nuanțele dialogului este afară din comun” (G. Călinescu). Asemenea unui tablou provenit dintr-o școală celebră, dar neatribuit încă unui anume pictor, această cronică - pandant literar la monumentele arhitecturale și artistice ale „stilului brâncovenesc” - așteaptă încă „întoarcerea autorului”. „Multe și
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
ritm alert, numeroase volume, în limba română, dar și în ebraică, printre care Kova tembel (1987), cu o prefață de Marin Sorescu, Râsete în Olimp (1989), Hotare (1992), Cer cuvântul la diverse (1996). Umoristul versifică dezinvolt, ingenios, produce sau doar transcrie „perle” și „briliante”, dă la iveală în cascadă „umor în pastile”, truvaiuri sclipitoare, întotdeauna percutant actuale. Va obține, de altfel, un premiu la Festivalul de Umor de la Vaslui (1995). Tot acum, publică romanul Scrisori neparfumate (1995), culegerile de nuvele Shifra
ARISTIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
literare îl constituie colaborarea cu alți scriitori, ce reprezenta o soluție la inhibițiile proprii, provocate și de aspirația spre desăvârșire. În cele mai multe cazuri, rolul colaboratorului, fie el V. Savel, I. Minulescu, Leon Feraru sau V. Eftimiu, era acela de a transcrie textul. Doar conlucrarea cu St. O. Iosif, bazată pe o prietenie îndelungată, determinată de afinități, dar și de contraste puternice, putea fi una reală. Încercările contemporanilor de a evalua aportul unuia sau al altuia la realizarea operei comune s-au
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
garnizoana din Caen, Îl Întâlnise În 1832 pe Însuși George Brummell. E drept, la asfințitul vieții acestuia. Vreme de 10 ani Începând din clipa aceea, bravul căpitan se dedică unei munci eroice, decis să ducă la capăt biografia marelui bărbat. Transcrie toate impresiile, detaliile, discuțiile avute cu Brummell, adună sute de mărturii ale celor care au fost măcar o clipă În preajma astrului Brummell, decupează cronici mondene, fragmente de memorii, jurnale, romane unde răsare direct sau doar aluziv figura idolului său. Rezultă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atunci când, În chip de narator, Îl privește cu Îngăduință, sătul de atâtea savantlâcuri și pus pe chef. Pentru că ni s-a părut Între cele mai exacte și sintetice portrete ale lui Mateiu ca dandy, ne-am luat Îngăduința de a transcrie un fragment din Clanul Caragiale al lui Ion Vartic: „În public, Mateiu Caragiale s-a străduit cu consecvență să impună imaginea unui dandy. Tânăr fiind, desfășoară «o mare morgă acasă», bea cafea numai « În vieux-Saxe cu o linguriță antică»; iese
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
camee pariziene de Théodore de Banville, unul dintre cei mai Îndrăgiți și mai statornici prieteni ai poetului, a cărui pierdere o deplângem, găsim portretul de tinerețe al poetului, scris, ca să spunem așa, avant la lettre. Să-mi fie Îngăduit să transcriu aceste rânduri În proză, egale ca perfecțiune cu cele mai frumoase versuri; ele ne arată un Baudelaire cu o fizionomie puțin cunoscută și repede pierdută, ce nu se mai păstrează decât aici. Un portret pictat de Émile Deroy, una dintre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Wilde „furniza” cu generozitate subiecte pe care unii dintre admiratori nu se sfiau să le publice sub nume propriu. W.B. Maxwell Își amintește că În copilărie a beneficiat de generozitatea lui Wilde și că, fără prea multe scrupule, a transcris și publicat una dintre povestirile ce ieșeau din gura lui Wilde ca dintr-un corn al abundenței. Confesându-i-se magistrului, acesta s-a amuzat copios, Însă a devenit brusc preocupat, rugându-l să nu „transcrie” povestea despre un bărbat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prea multe scrupule, a transcris și publicat una dintre povestirile ce ieșeau din gura lui Wilde ca dintr-un corn al abundenței. Confesându-i-se magistrului, acesta s-a amuzat copios, Însă a devenit brusc preocupat, rugându-l să nu „transcrie” povestea despre un bărbat și portretul lui. „Pe aceea am s-o scriu eu pe larg și aș fi groaznic de supărat dacă mi-ar lua-o cineva Înainte.” Potrivit lui Richard Ellmann, e cea dintâi menționare a Portretului lui Dorian
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se referă În forme dramatice la originile transformărilor din lume. (P. Cohen, 1969, p. 337) Atunci când spunem mit, trebuie să ne referim la o povestire de un anumit tip. El este tradițional (a fost transmis oral, Înainte de a fi fost transcris), are anumite caracteristici, are o anume intrigă ș...ț, altfel spus, un Început, un mijloc și un sfârșit. (J. Fontenrose, 1971, p. 54) Alte definiții ale mitului pot fi găsite În: P. Bonte, M. Izard, 1999, pp. 438-441; P. Bidou
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mănăstiri - Sadova, Jitianu, Cozia, Govora, activând ca arhivar și caligraf. A mai fost eclesiarh la Bistrița (1795-1799) și egumen al schitului Mănăilești (1799-1801), unde se află portretul său în frescă. Eclesiarh mitropolitan la București între 1804 și 1813, D.E. a transcris în condici, admirabil caligrafiate, fonduri uriașe de documente istorice și bisericești. Scos din funcție de același Nectarie, ajuns mitropolit al Ungro-Vlahiei, se retrage la Craiova. Restul vieții trăiește modest, ca „dascăl slavonesc”, traducător de documente și caligraf. Principala lui operă este
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
micul roman scris la mijlocul anilor ’80, deci anterior Ambasadorului, a fost „decupat” ca scenariu de film și editat ca „filmul unui roman”. C. sondează lumea adolescenților, într-un roman „simpatetic” (Adriana Bittel), apelând adică la „limba lor”, pe care o transcrie cu o plăcere similară aceleia etalate, pe alte coordonate, în rafinatele pagini din Ambasadorul. În Visul de iarnă al Isabellei. Insula (1996) sunt cuprinse proze scrise în registru ludic și oniric, care configurează o lume de carnaval fantezist, cu figuri
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
de la lăutarul Vichentie Micu, mai multe balade, pe care le-a reunit în volumul Balade poporale, apărut la Caransebeș în 1899. Parte dintre aceste balade C. le publicase în câteva numere din ziarul „Tribuna” de la Sibiu. Cântecele bătrânești culese sunt transcrise cu deosebită grijă de a respecta întocmai textul obținut de la informator. Însă, din dorința de a le face mai accesibile, culegătorul a preferat să renunțe la particularitățile fonetice ale graiului bănățean. Cântecelor vechi, C. le recunoaște nu numai o valoare
CORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286414_a_287743]
-
Românul literar și politic”. Înzestrat cu o abilitate rară, chiar cu talent, B. nu are forță de creație, nici cultură suficientă și, ca urmare, e predispus la imitație. Inițial, îl imită pe Coșbuc, apoi pe Eminescu, ale cărui poeme le transcrie, diluându-le. Ambițios, încearcă și o Poveste a Omului, precum și ample poeme istorice (Ultimul vis al lui Bonaparte, Moartea lui Mihai Viteazul), dar orice emoție e strivită sub figurația desuet romantică și mașinăria retorică. În Spre ziuă se distinge un
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Poetul „citește” realul/lumea ca pe o carte care vorbește despre o altă realitate: „prin găurile din acoperișul realității / se poate vedea o altă realitate.” Poemele, constituite ca „simetrii negative”, cum le numește poetul în volumul Scutul lui Perseu (1993), transcriu aceste treceri între cele două lumi: poezia poate fi, așadar, un „exod în regatul propriilor noastre tenebre” sau un „tainic amestec de durere și exaltare”, căutare extatică a „esențelor pure”. Cu O linie aproape neagră - Une ligne presque noir (2000
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
în Franța (fotograf de artă, cineast, Elly Lothar a lucrat cu sculptorul Giacometti, cu regizorii René Claire și Luis Buñuel). În țară, N. D. Cocea deschide „Viața socială” cu incendiara Rugă de seară (1910) și, dintr-un caiet lăsat acasă, transcrie câteva piese din Agate negre, prezentându-l pe A. drept „poetul cel mai revoluționar al vremii”. Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
li se găsește alinare în „experiența naivității” (Emil Cioran) și a imanenței divinului. Iubirea și nunta, universul gospodăriei, paradis terestru în mic, proliferarea de roade („Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei./ Dumnezeiește.”) transcriu un rit al sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice, fără moarte (Înviere, Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în creația sa (A venit
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]