2,801 matches
-
a Marșului cel Lung de 12.500 km, a acționat în vederea încheierii alianțelor de colaborare cu alte unități de luptă și a avansat propuneri Partidului Național. Delegația Partidului Comunist Chinez, condusă de Zhou Enlai, a găsit o rezolvare pașnică prin tratative, în cadrul cărora au fost prezentate "cinci revendicări și patru garanții" (februarie 1937), iar Partidul Național, în februarie 1937, a adoptat o nouă linie politică: în politica externă fermitate și apărarea integrității teritoriale (a respins pretențiile Japoniei de a acorda autonomie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pentru recunoașterea statutului de cobeligerant al României în al Doilea Război Mondial. Legături oficiale între Românie și India au existat și înaintea stabilirii relațiilor diplomatice româno-indiene la 14 decembrie 1948, la nivel de legație, aceasta fiind consemnată ca rezultat al tratativelor purtate la Ankara între ambasadorii celor două țări, Grigore C. Moisil și Divan Chamanlal. La 23 martie 1954, la New Delhi a fost semnat Acordul comercial și de plăți între România și India. Misiunea diplomatică a României în capitala Indiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
relațiilor economice reciproce a prezentat, de asemenea, un anumit interes pentru cele două părți. Astfel, în anul 1924, guvernul japonez a revenit asupra propunerii, prezentate încă înainte de Primul Război Mondial, de a se încheia un tratat de comerț și navigație. Tratativele progresau, însă anevoios. Luând în considerație dificultățile ivite în cursul tratativelor, guvernul român a propus reglementarea provizorie a problemelor comerciale, între cele două țări, printr-un schimb de note care să prevadă și clauza națiunii celei mai favorizate; astfel, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cele două părți. Astfel, în anul 1924, guvernul japonez a revenit asupra propunerii, prezentate încă înainte de Primul Război Mondial, de a se încheia un tratat de comerț și navigație. Tratativele progresau, însă anevoios. Luând în considerație dificultățile ivite în cursul tratativelor, guvernul român a propus reglementarea provizorie a problemelor comerciale, între cele două țări, printr-un schimb de note care să prevadă și clauza națiunii celei mai favorizate; astfel, la 22 octombrie 1930, s-a încheiat un Aranjament comercial provizoriu. Negocierile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
scrisorile sale de acreditare în România. Astfel, au fost create condiții pentru dezvoltarea ascendentă a relațiilor bilaterale româno-cambodgiene: două delegații guvernamentale cambodgiene au efectuat vizite în România, fiind abordate unele aspecte ale relațiilor bilaterale. Urmare dezvoltării continue a relațiilor și tratativelor a fost semnat Acordul Comercial și de Plăți între România și Regatul Cambodgiei, prin care se prevedea efectuarea unui schimb de mărfuri ce prezenta interes. România a acordat Cambodgiei un ajutor nerambursabil în aparate și utilaje pentru laboratoarele din învățământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
K. Samphan, cea a adepților prințului N. Sihanouk și cea conservatoare, a fostului prim-ministru Son Sann. În anul 1982, cele trei grupări au constituit, sub președinția lui N. Sihanouk, un guvern în exil, care a inițiat în anul 1988 tratative cu regimul Heng Samrin, soldate în anul 1989 cu retragerea trupelor vietnameze din Cambodgia. Constituția amendată în anul 1989 la Phnom Penh a schimbat denumirea statului din Republica Populară Cambodgia în Statul Cambodgia. Tratativele cvadripartite au decis, la 26 aprilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
care a inițiat în anul 1988 tratative cu regimul Heng Samrin, soldate în anul 1989 cu retragerea trupelor vietnameze din Cambodgia. Constituția amendată în anul 1989 la Phnom Penh a schimbat denumirea statului din Republica Populară Cambodgia în Statul Cambodgia. Tratativele cvadripartite au decis, la 26 aprilie 1991, realizarea unui armistițiu și crearea unui Consiliu Național Suprem ca guvern provizoriu de tranziție. Consiliul de Securitate al O.N.U. a decis, la 16 octombrie 1991, trimiterea unei forțe de pace în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lăsa spațiu de negocieri cu talibanii moderați. Președintele afgan, Hamid Karzai, a subliniat necesitatea asocierii talibanilor la gestionarea țării. Islamiștii au declarat că doresc să fie în termeni buni cu vecinii lor, de îndată ce vor reveni la putere. Participarea S.U.A. la tratativele cu talibanii se datorează faptului că acestea nu au fost capabile să învingă în Afganistan. Pakistanul, în calitate de intermediar între S.U.A. și talibani, ar trebui să convingă pe talibani pentru ca aceștia din urmă să renunțe la dorința lor de a "lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Doilea Război Mondial, guvernul român, consecvent politicii sale de a dezvolta relații prietenești cu toate statele lumii, a luat inițiativa începerii unor negocieri în vederea stabilirii de relații diplomatice cu Afganistanul. Reprezentanții diplomatici ai celor două state la Teheran au purtat tratative (noiembrie 1957-martie 1958) în urma cărora guvernele român și afgan au hotărât printr-un schimb de note din 24 și 29 martie 1958 să stabilească relații diplomatice între România și Afganistan la nivel de legație; textul comunicatului încheiat a fost publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a constituit-o ajutorul acordat de Crucea Roșie din România Semilunei Roșii din Afganistan în timpul secetei din anii 1970 și 1971, constând din medicamente, alimente și produse manufacturate. În anul 1968, la inițiativa guvernului român, au început la New Delhi tratative între reprezentanții diplomatici ai celor două state în vederea ridicării la rang de ambasadă a reprezentării diplomatice dintre România și Afganistan. Hotărârea celor două guverne de a ridica nivelul reprezentării diplomatice la rang de ambasadă a fost dată publicității în ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că Afganistanul și popoarele din statul în cauză să fie lăsate să-și aleagă modul de viață preferat și concurența în zonă a unor superputeri și foste puteri să înceteze, condiție, după părerea mea, dificil de realizat. Participarea S.U.A. la tratativele din Afganistan se datorează faptului că acestea nu au fost în măsură să învingă în Afganistan. Rolul care revine Pakistanului în acest conflict, în etapa actuală, în calitate de intermediar între S.U.A. și talibani, constă în aceea de a-i convinge pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și Liban, a consfințit acea poziție preferențială. Siria a sprijinit Iranul în conflictul său cu Irakul (1980-1988), s-a raliat în Războiul Golfului (ianuarie-februarie 1991) coaliției antiirakiene a O.N.U., condusă de S.U.A. A acceptat să participe la reluarea tratativelor arabo-israeliene la Madrid (octombrie-noiembrie 1991). Este membru fondator al O.N.U. (1945) și al Ligii Arabe (1945). Siria dispune de diverse resurse minerale, cele mai valorificate fiind cele de țiței (cca, 2o mil. t/an), fosfați (materie primă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
M.A.E., și opt ani mai târziu fiul consulului general Edmond Homsy a fost numit viceconsul onorific la Alep de la data de 1 aprilie 1935. La 9 august 1955, Reprezentanțele diplomatice ale României și Siriei la Roma au avut tratative în urma cărora prin decret, publicat la București și Damasc, s-a anunțat stabilirea de relații diplomatice între România și Siria. La 29 martie 1956, ministrul român la Damasc, Alexandru Șteflea, și-a prezentat scrisorile de acreditare președintelui Siriei, iar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1969, Siria a rupt relațiile diplomatice cu România, ca urmare a ridicării nivelului de reprezentare diplomatică cu Israelul. La 19 octombrie 1972, relațiile diplomatice au fost reluate și au fost numiți reprezentanți diplomatici cu sediul la București și Damasc. În urma tratativelor purtate de delegația română la Damasc în octombrie 1972, condusă de vicepreședintele Consiliului de Miniștri, Emil Drăgănescu, au fost semnate două noi acorduri: Acord de cooperare economică și tehnică, la 19 octombrie 1972, și un Acord de credit comercial, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Comunității franceze"72. La 28 noiembrie 1960, Mauritania și-a proclamat independența, Moktar Ould Daddah fiind ales președinte. Guvernul român a recunoscut Republica Islamică Mauritania; în anul 1964 între reprezentanții diplomatici de la Paris ai celor două țări s-au dus tratative în vederea stabilirii relațiilor diplomatice între România și Mauritania, la nivel de ambasadă. Comunicatul comun a fost publicat la București și Nouakchott la 15 ianuarie 1965, în presa din cele două capitale. La 20 iunie 1970, România a acreditat în Mauritania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
La 7 iunie 1934, regele Carol al II-lea și guvernul român l-au autorizat pe ministrul de externe Nicolae Titulescu să acționeze în vederea reluării relațiilor diplomatice cu Rusia întrerupte în cursul Primului Război Mondial. La 8 iunie 1934, au avut loc tratative între N. Titulescu și M. Litvinov, ministrul de externe al U.R.S.S., prilej cu care s-a căzut de acord asupra tuturor condițiilor stabilirii relațiilor diplomatice între cele două țări vecine. Cu acea ocazie, între cei doi diplomați a intervenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
VII-IX ale secolului al XX-lea, când era în mod unanim, apreciată pe plan internațional pentru politica sa independentă și creatoare. Pentru dezvoltarea capacităților de producție vor trebui reluate unele raporturi, în limita posibilităților, care au fost abandonate pe parcursul anilor. Tratativele româno-ruse vor trebui duse de către negociatori profesioniști cu experiență în conducerea unor asemenea discuții și care să fie ,totodată, și patrioți. Această deschidere în relațiile româno-ruse, care s-ar putea contura pentru viitorul apropiat și mediu, ar putea constitui o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
schimburilor bilaterale diferă după statisticile din cele două țări. În ce privește recuperarea datoriei, mesajul transmis de autoritățile din Cuba, cu ocazia diverselor întâlniri avute în perioada 2006-2008, este că "situația precară a economiei Cubei nu permite abordarea acestei teme nici prin tratative separate, nici cu prilejul reluării lucrărilor Comisiei mixte". Volumul schimburilor comerciale, începând din anul 2000 milioane dolari S.U.A 2000 Total 20,5, export 3,1, import 17,4 2001 ,, 19,50 , ,, 1,3, ,, 18,2 2002 ,, 16,5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
domenii, spre binele celor două țări. În același an (1968), au avut loc schimburi de delegații în domeniul economic: ministrul minelor din Venezuela, Dr. Jose Antonio Mayobre, la București; Raul Nass, viceministrul relațiilor externe al Venezuelei, a avut întrevederi și tratative cu personalități ale vieții economice românești; în septembrie 1968, delegația guvernamentală română condusă de Gheorghe Rădulescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri; a fost semnat un Acord de dezvoltare a relațiilor economice; s-a convenit și s-a stipulat în documentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
invitația pentru vineri, 29 aprilie 2005, întărește secretara răspunsul meu. Da, comunică acceptul nostru. Ajuns la reședință, o anunț și pe soție că avem o invitație de la ambasadorul cutare. Dar este Vinerea Mare, îmi aduce aminte soția. Problema apărută a necesitat tratative suplimentare și am fost asigurat că mi se va respecta dorința de a ne conforma credinței noastre. Printre cei invitați l-am remarcat pe ambasadorul X, reprezentantul unei țări africane, căsătorit cu o ucraineancă blondă. Acesta era singurul care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rurale Pungești din județul Vaslui pentru răscumpărarea drepturilor de proprietate asupra târgului și contractarea, în acest sens, a unui împrumut de 80 mii lei. Expunerea însoțitoare a proiectului de lege arată că administrația comunei, în acest scop, a intrat în tratative cu proprietarii târgului-domnii Francois Marcopolo și Sofia Marcopolo, ajungându-se la înțelegerea de a încheia o convenție sub următoarele condiții: 1.Francois Marcopolo, domiciliat în Viena, lucrând prin procurator, Gașpar Roșu, proprietar din Brăila, și Sofia Marcopol lucrând în numele său
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Belgiei și mai ales, a Franței, principalul sprijin al României față de expansionismul Axei și simțindu-se vinovat de retragerea haotică din Basarabia, Regele Carol al II-lea decide să cumpere cu monedă evreiască simpatia și sprijinul lui Hitler a viitoarele tratative cu Ungaria și Bulgaria, ale căror pretenții teritoriale erau susținute de Germania. La 8 august 1940 regele semnează două decrete-lege antisemite promulgate de prim-ministru Ion Giugurtu. « Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România » și un al
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
plan de apărare nu a fost agreat de partidele de opoziție, ne văzut cu un rezultat de acceptat nici de Casa Regală, respectiv Regele Mihai I. Chemat la consultări, mareșalul Ion Antonescu a informat pe rege că el este în tratative pentru ieșirea din război, în anumite condiții, dar în nici un caz întoarcerea armelor împotriva Germaniei, respectându-și cuvântul de onoare dat lui Hitler, în timpul participării la război alături de armata sa. Regele îl părăsește, plecând într-o cameră alăturată, în urma sa
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
hotărârea Consiliului de Stat și rezoluția împăratului Iosif al II-lea, din august 1781, se stabilea maniera viitoare de organizare a bisericii ortodoxe bucovinene, prin înființarea unei episcopii a districtului Bucovinei și a unui consistoriu episcopal 36. După mai multe tratative purtate cu episcopul Dosoftei de Rădăuți, la 12 septembrie 1781, Consiliul Aulic de Război din Viena a trimis patenta imperială de numire a lui Dosoftei Herescul în funcția de episcop exempt greco-neunit al Bucovinei 37. Instalarea festivă a episcopului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
stabilit de scurtă vreme în Bucovina, a înființat o tovărășie cu boierii moldoveni Nicolai și Iordachi Russet, Iordachi Balș, Panaioti Casimir și Constantin Carp, în vederea cumpărării moșiilor în bloc și apoi a revinderii profitabile la bucată 259. După mai multe tratative, în aprilie 1798, la Bosanci, unde marele negustor se afla în carantină, din cauza epidemiei de ciumă declarate în Imperiul otoman, s-a semnat o primă înțelegere între Musteață cu tovarășii săi și baronul Balș, în calitate de plenipotențiar, ce prevedea vânzarea moșiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]