3,521 matches
-
coastă tulbure-n pustiul sinapsei cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce găurește neîncetat. Stelele-s uimite, ochi nebuni și-nfometați După ale durerii zări, care
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
cu pițărăii.Se formau cete de copii și chiar și de oameni vârstnici, care porneau cu noaptea în cap, cu pițăritul. Ei, copiii, aproape că nici nu dormeau în acea noapte de emoție și de teama de a nu fi treji la ora șase, să pornească prin sat cu acest obicei. Primeau în traistele agățate de după umăr colăcei sau bucăți de colac, covrigi, mere, ori pâine, de la sătenii colindați. Umblau cete, cete și strigau la porțile țăranilor: "Hai ieșiți cu colăceii
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
sânge Și luna-și pierde aură și nimburi, Se rupe sufletu-n bucăți. Și plânge. CRIZANTEME E liniște, pădurea dormitează, Lungită peste coaste, peste dealuri; Iar marea s-a întins, încet, pe valuri, Nici plaja nu mai e, spre seară, trează. Adoarme lacul, răstignit la maluri Și-n toamna blândă, luna, doar, veghează. În noapte, gânditoare, ea visează La dragoste, la-nalte idealuri. Prin porțile de toamnă larg deschise, Apare, mândră, luna, să ne cheme, Cu raza ei să ne împartă
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
stafii Zorzoane aurite pentru fete Și gesturi care-ncet să le desfete Cu pana dulce de la pălării Ele-s trecute prin purificare La o dimensiune oarecare Ce le crează purele orgasme Si uneori și stelele visează Clipind către-nserarea noastră trează Dar au avut aievea doar fantasme Să ne destrăbălăm duioasă doamnă Să ne destrăbălăm sfioasă doamnă Cît sîntem tineri, prinși de nebunii În caruselul de făcut copii Acum, la ceasul verii către toamnă Tu, dulce și fierbinte ca o vară
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
-ți dă-mpăcare, Nu-l striga în gura mare; Mai păstrează-l pentru tine, Vino, -acasă, la mine; Eu ți-s mamă, am să-ți spun Ce rău și ce e bun. Ușa-n urma ei s-a-nchis, Eram treaz ca după vis. Ce-a urmat, nu-i de mirare, O pățește fiecare. “Fratele măgar ” mă cheamă: - Învoit sunt de-a ta mamă, Să te-nvăț când ai greșit!... Dar eram tot pedepsit Până școala s-a sfârșit; Uite-așa
CELOR DRAGI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343706_a_345035]
-
ajutor, pomană ... Lacrima o ascundea în glasul ei, blând. Dăruia, știa că trebuie să dăruiască, Să mângâie clipa și ... Vorbe dulci, cu rost ... semăna. Divinul din Ea a rămas viu! Au mai rămas urme adânci, Vlăstare tari cu mlădițe gingașe ... Treaz chipul drag al mamei, azi, Din interior, privește cu speranță Către Crini albi ai veșniciei. LACRIMA SINGURĂTĂȚII În lacrima tăcerii, clipa însângerată Deschide răni necicatrizate. Bulgări de întuneric curg peste Amintiri cu ramuri uscate de dor. Neantul crește în fiecare
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Mohan); Mihai Eminescu: La steaua (recită Charanjit Singh); Marin Sorescu: Șah (recită Veena Rani Gupta); Ashok Beri: Gândul meu (hindi:) gândul meu sub arc de munte limpezit de râuri sfinte peste-a ierburilor frunte izvorâtele cuvinte România gândul meu Păsări treze veșnic zboare inimii neînfricare peste iarbă până-n zare un pământ sub raza primă diamant se însenină România inimă păsările-n clar de lună „pe la cuiburi se adună” de-aș fi pasăre spre ea din iubire aș zbura România dragostea... Pe la
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
dar altfel suntem, Lovit de neliniști, dureri, eu te chem, Mamă, ce-mi ești alături mereu, În tine eu cred ca-n Dumnezeu. Grădina - Edenul, un vis precurat, Stau la o masă supuși, împărat, Precum copiii se joacă, de veci, Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi. De unde venim? Încotro ne-ndreptăm? Mirarea e singura cale sptre vămi, Răul cu Binele stau în balans, Suntem perechi în Marele Dans, șii minte basmul cu Graetchen și Hans? ******************************************** Câți morți, atâția noi
IMPOSTURA AUSTRALIANĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340212_a_341541]
-
-ți presare doar lumină peste timpul ce-a rămas, Bucurându-te de viață, zi de zi și pas de pas. Luna ași fura din cer să o pun să lumineze Pentru tine câmp de stele când stai nopțile-ți lungi treze Și veghezi la somnul meu, fruntea mângâindu-mi calmă Simțind dragostea cum curge din a ta divină palmă, Ce prin crețe crăpături se citesc povești de tihnă Făcând somnul meu vegheat să cugete la odihnă. Mă uit la tine-n
ADUN ANII PENTRU TINE de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377317_a_378646]
-
vântul slugă, anotimpul Așează fulgi de nea pe soclu. Așa, despovărat de umblet, Adormn visânsd cum cat pe cale Urma-n trifoi a umbrei tale Și, nezărind-o-mi, calc pe suflet. Dar l-am ucis! Cad în adâncuri Iar visul treaz parcă-mi șoptește: - Hei! Tu! Dezleagă-te de gânduri, Pleoapa-nchisă te-amăgește! Acceptă iar prinos de verde; Lăstarii mistuie rugina Și, îndrăgindu-i, nu vei pierde Curajul de-a privi lumina! 09.09.2013 *** Referință Bibliografică: Curajul de-a
CURAJUL DE-A PRIVI LUMINA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377428_a_378757]
-
De la crâșmă când mă-ntorc Noaptea, pe la trei și-un sfert, La prima fântână stau; Doar un șpriț, atât mai beau. Mă stropesc cu apă rece, Mahmureala începe-a trece. Câinii mă cunosc, nu latră... Că-nvățai groapă cu groapă. Treaz dacă aș fi, se pare, Aș cădea..., nu-i de mirare. Dar beat, vezi, așa cum sunt... Gropile nici nu le ating. Ajung la mijloc de stradă, Nimeni nu e să mă vadă; Apa ca agheazmă-mi pun... Vreo trei picături în
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
fără timp, Adopta-ma să-ți semăn ție Și aruncată din Olimp Să retrăiesc o veșnicie, De vise și iubire Și gânduri care dor Fără nefericire Nu mă lasă orfana dar de viitor. Adopta-ma lumină Și tine-ma doar treaza Nu mă lasă străină, Orfana și de rază. Și-n lumea lină, Adopta-ma tu cutezanța, În viitorul care va să vină Nu mă lasă orfana de speranță. Pe un pământ arid Și eu în lumea apelor din ciuturi Mă
ADOPTA-MA PADURE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377493_a_378822]
-
zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz și cutezător eu mereu am vegheat, Să-ți fie bine, chiar dacă inima îmi era plină de suspine. Viața te-a învățat, când mă cauți, Să simți aceea putere care te petrece La hotarul lumii ce nu mai trece, Iar această
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am căutat să-l țin treaz toată noaptea cu un ceai de gargară din coajă de stejar, apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere. Citește mai mult pietrele nepietruiteși cele de pământurcau muntele de nepiatrăși se opreau la izvoarele neizvorâtece șușoteau în curgerea
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
în suspendarea staționării seceteice mustește în noroaiele secateale satului, unde la umbra lumânărilor stinsetata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriude pe o coală imaculat de albă,și înveșmântat în mantia rozăprecum cafeaua,am căutat să-l țin treaz toată noapteacu un ceai de gargară din coajă de stejar,apoi l-am îmbătast cu două halbe goale de bere.... XXV. POEM FILOZOFIC, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017. strigai disperarea filozofând pe la icoane
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
uneori mai și greșesc (cu toate că se-ntâmplă foarte rar). Și-atuncea când nici eu nu am habar Să înțelegi că totuși te iubesc. Astăzi eu sunt alăturea de tine Nimic din ce a fost numai contează. Afară de iubirea care-i trează Iar asta cred că totuși este bine. Și dacă crezi că n-ajung la final Închide-mă în lumea ta devreme. Fără tendința sumbră de-a te teme Că-n viața ta ajuns-am ilegal. Brăila, octombrie 2016 Referință Bibliografică
ILEGAL ÎN VIAȚA TA ! de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378312_a_379641]
-
printre nori de vată uneori când aștept miracole să se deschidă-n zori, sau mă las în voia adierilor de vânt care așează toate visele pe pământ. Marea cu valuri de spumă mă fascinează și mă-ndeamnă să visez mereu trează, atunci văd cum stropii de apă sărată încearcă să cuprindă zarea înlăcrimată. Mă-mprăștii și m-adun printre cuvinte când lacrimi cuprind nespuse jurăminte, și dragostea căutată timp de o viață apare și pleacă în aceeași dimineață. Citește mai mult
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
soare.Mă împrăștii printre nori de vată uneoricând aștept miracole să se deschidă-n zori,sau mă las în voia adierilor de vântcare așează toate visele pe pământ.Marea cu valuri de spumă mă fascineazăși mă-ndeamnă să visez mereu trează,atunci văd cum stropii de apă săratăîncearcă să cuprindă zarea înlăcrimată.Mă-mprăștii și m-adun printre cuvintecând lacrimi cuprind nespuse jurăminte,și dragostea căutată timp de o viațăapare și pleacă în aceeași dimineață.... XXII. CA TINE IARNĂ!, de Mariana
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
care nu mai duc nicăieri, din linii concave, spiralate, frânte, pe fețele crăpate ale oglinzilor atemporale, spiritele eliberate din cuștile carcaselor de lut răpite pe neașteptate de îngerul morții, în simbioză cu spiritele celor vii, care eliberate din hățurile conștiințelor treze, își sondează propriile adâncuri privindu-le cu ochii dorului în căutarea unor clipe apuse și a năzuințelor neatinse. În aceste săptămâni dinainte de sfintele paști roiesc în spațiul de deasupra lumii satului spiritele răposaților strămoși, în așteptarea binecuvântatelor rugăciuni liturgice, cântate
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
pentru a avea suficient timp, să gătească pentru pomană. Ieși o clipă în ușa bucătăriei și în treacăt observă că orizontul s-a înroșit, semn că ziua și-a întredeschis genele și se freacă la ochi somnoroasă. Gheorghe e deja treaz și moșmondește încă prin baie. Îl strigă nerăbdătoare: - Hei, omule! Gheorghe! Dă zor și mergi te rog să-mi spargi câteva lemne din cele uscate, că am numai din cele verzi aici și ard mai greu. Mă apucă seara cu
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
Nu e cazul femeie! Știi doar că eu am început să beau cafea la insistențele tale, altfel nu prea mă dădeam în vânt. Hmm! Ce ți-e și cu cafeaua asta! Cică devii mai ager la minte și te ține treaz. Eu însă n-am fost niciodată un adormit, așa că nu ai motive să mă îmbii cu cafea să mă trezesc și mintea mi-e ascuțită ca briciul. Ai tu de zis ceva împotrivă? - Nuu! Ce-ți veni acum, de cârtești
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
Poezie > Familie > PUII Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului PUII de Dorel Dănoiu, O picătură care geme prelinsă alene, pe obraz. Privirea tristă-n lung de vreme cu amintiri te ține treaz Iar gândul a înfipt în minte! o obsesivă întrebare : Ce vină are un părinte când puii vor din cuib să zboare ?! Îi crești,îi ocrotești și iată că au plecat,s-au dus în lume. Viața în cuib ar fi
PUII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378436_a_379765]
-
se prelungește infinit căutându-mă în propria-mi aură las să cadă peste toate și tot cuvântul acela pe care cu greu îl rostesc prefer să-l trăiesc mereu căutându-mă undeva între mine și sinele uneori somnoros alteori prea treaz încât durerile de cap nu mai trec și toți îmi traduc aceste stări ca o migrenă sau mai multe aproape epilepsie stare din care mă trezesc râzând tâmp negăsindu-mă doar atingându-mi conturul capului în căutarea unui gând ce
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378467_a_379796]
-
oase pe câte văd, preafrumoaso! Un moment am gândit, că mă aflu dinaintea unui spirit al muntelui. Cât privește depășirea graniței pot doar să-ți răspund prințesă, că am făcut-o de dorul ochilor tăi ce mă urmăresc încontinuu atât treaz, cât și în somn, de când pentru prima oară te-am zărit în cetatea Caracorum în timpul marii sărbători creștine a Paștelui. M-ai privit atunci câteva clipe și mi-ai furat pe veci inima mea și apoi ai dispărut fără urmă
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
-ți ce e ... nemuritoare.Drepturile rezervate autorului Florin Cezar CălinBrăila, februarie 2017... XIV. MI L-AM PUS MATOR CHIAR PE DUMNEZEU !, de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. - E două noaptea, iară ochi-s treji ! Te-au tot văzut cum mi te pierzi în noapte. - Aș vrea să fii cu mine și să vezi ! Tăcerea ta scurgându-se din șoapte. Am obosit de dor și de-așteptare, (cuvintele ți-s piese de muzeu !). - Tu cât
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]