9,583 matches
-
cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se trezi singură, fără casă, ea însăși o apă cu formă umană, clătinându-se gata-gata să se scurgă pe podea. Teama de a fi sorbită o făcu să-și acopere fața lichidă cu mâinile lichide, peste ochii apoși, deja închiși. Tremura ființa ei din apă dreaptă, simțea inima cum se plimbă de la gât spre pântece, ficatul bâltâcâia prin burtă, ca o minge de tenis de câmp, capul se clătina pe gâtul-lujer lichid cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăila era o cetate în comă. Trăia doar prin speranța locuitorilor. Dar se întâmplă ceva neînțeles de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mobilă), se întoarse în subsol. Pipăi de-a lungul țevilor sticla pusă bine de cu seară. Simțind-o între degete, mormăi ceva aducător a bucurie. Își umezi buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în nămolul cenușiu care îl îmbrățișă cu răcoare binefăcătoare. Ce bine-i aici, iarba e plină de rouă, soarele se întrezărește încălzind cu blândețe trupul întins cu fața în jos în nămolul pufos și umed. Din trupul lui se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în cameră, de scriitorii de pe coperți. Învățam fără să-mi intre nimic în cap, înspăimântat ca un șoarece veșnic pândit. Mi-am luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții s-au diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Profesorul de chimie, cel de rusă și cel de biologie, cântând în corul pușcăriei de la capătul bulevardului Karl Marx, alături de violatori, hoți și criminali, sau profa de latină, infirmieră la Leprozeria din Tichilești (Dobrogea), oferind daruri de Crăciun. De cine tremuram noi! Cele mai moluște ființe care aveau nevoie de mască pentru a fi impunătoare! Dacă aș fi scriitor, nu ca tine poet pentru gospodine, aș demitiza pe purtătorii de măști la care merită să te uiți ca la o gânganie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de vară, legănată de tangaj. Un ficus gigant, bine sprijinit între atele, semnaliza din frunze, fuioarelor de vânt, direcția de zbor. Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa regină cu aceeași hotărâre cu care cifrele se adăugau celor Pitagoreice. Și, cu o ultimă sforțare a aripilor sale, o prinse în brațe, o fecundă și spirala ascendentă a zborului înlănțuit tremură o secundă în delirul pătimaș al dragostei. Moș Eveniment înțelese că niciun adevăr matematic nu este la fel de important ca adevărul propriei sale dorințe, vrednic de a sluji Marele Plan al Naturii. Îți ofer tainele mele, fii fericit! Dar pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un junghi! În culmea spaimei, mă gândeam că poate e persoana pe care o sunase Olaf, văzuse afișat numărul și voia să identifice apelantul. Motiv în plus ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă întinsei pe canapea. Soneria telefonului o luă de la capăt. Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe nume. La școală, eram strigată pe numele de familie, pe care, din fericire, l-am schimbat. -De ce din fericire? -Pentru că patronimul meu era Baptiste, un prenume de bărbat. E ciudat să fii strigată Baptiste la tot pasul. Tremuram. Se așternu tăcerea. -Pe de altă parte, reluai, este un nume care îți dă dreptul să botezi 1. Ai putea așadar să alegi un prenume. Când vorbești cu dumneata însăți, cum te numești? -Nu mă numesc în nici un fel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
degrabă mori decât să spui asta. Nu contează că lucrul acesta nu interesează pe nimeni. Înțelegi că adevărata natură a secretului este o decizie intimă. Te gândești, te gândești la asta tot mai mult. În fiecare dimineață, mergând la școală, tremuri apropiindu-te de faimosul zid: ghiveciul de flori este încă mutat? Proprietara ghiveciului de flori a observat scandalul, a pus ghiveciul la loc? Atunci când constați că ghiveciul de flori este încă acolo unde l-ai pus, inima îți bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
niciodată de dorul lui, dar nici nu i-am purtat sîmbetele. Îl mai așteptăm cinci minute, dacă nu apare o începem fără el, zice Roja, și privirea îi alunecă la sticla de rachiu de pe masă care îl magnetizează făcîndu-l să tremure. S-o fi ținut el după voi toată ziulica, dar nu m-aș mira să se fi dat la fund pînă la urmă, e labil psihic, își pierde foarte repede cumpătul, face greu față presiunii, adaugă. Parcă l-am auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
față de nici o decizie pe care o lua. Toată implicarea sa în planurile Revoluției pînă la un anumit moment, nu-i adusese nici un avantaj, ba din contră, îi dăduse doar bătăi de cap, împingîndu-l spre aceeași concluzie care îl făcea să tremure de rușine și neputință: în România era imposibil să găsești oameni cu care să poți pune la cale o revoltă adevărată. Gulie e primul care se dezmeticește, dom’ Roja, o să faceți o prostie, lăsați-mă să mor, zice Roja printre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
recunoaște, nu știu ce se petrece cînd sîntem trimiși împreună în misiune, completează Părințelul, dar parcă cineva ne ia la amîndoi mințile și situația ne scapă de sub control. Cineva a făcut o boroboață de mai mare dragul, fetelor, reia Delfina începînd să tremure de emoție, bătîndu-și tot mai tare capul să găsească o idee salvatoare, gîndește-te că dacă nu ți-ar fi umblat mintea te-ai fi putut da singură de gol de o mie de ori pînă acum, așa că trebuie să faci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu era Bătrînul destul de influent, nu-i putea el rezolva orice problemă? Nu despre asta era vorba, de chestiile materiale, peste astea orice om cu o brumă de cultură putea trece. Popor de lingăi și de slugoi, începe Roja să tremure, vă simțiți bine? se impacientează Părințelul, ce-ar fi să nu-mi mai purtați voi mie de grijă? vedeți-vă de treaba voastră, le-o întoarce Roja, ia uite drăcie, Tovarășul are rezervat propriul său panou, ce te mai miri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că v-a intrat bine în cap, o s-o ținem una și bună. N-o să aibă încotro decît să ne creadă pe cuvînt, se gîndește. — Și sfîrșitul ăsta o să fie un alt început, se dezmeticește cu totul Tîrnăcop, începînd să tremure. — începutul la nimic, spune Dendé neîncrezător — Ce mai contează? îi răspunde Gulie, și toți trei își opresc prvirile tulburi asupra lui Roja care răcnește din toate puterile. — Zero ! Ăsta e momentul, se impacientează, nu vă apropiați mai mult de atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]