KorAP: Find »[drukola/base=trib & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...319 >

7,958 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

principal și individualitatea lor etnică. După unele opinii, numele tribului conducător al uniunii cabare a fost sikul, iar al celorlalte două, Tarkany și Varsany. De-a lungul secolelor s-a păstrat un singur nume de trib, acela conducător, sikul-ultimele două triburi au fost așezate probabil în alte părți ale Ungariei și Transilvaniei. Grupurile înrudite ale secuilor sunt numite, în limba latină a documentelor, genera (neamuri). Neamurile secuiești așezate în sud-estul Transilvaniei s-au constituit în scaune, unități administrativ-teritoriale, în a doua

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
latină a documentelor, genera (neamuri). Neamurile secuiești așezate în sud-estul Transilvaniei s-au constituit în scaune, unități administrativ-teritoriale, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, precum Odorhei, Trei Scaune, Ciuc, Mureș. În urma pierderilor suferite în înfrângerile din 933-955, triburile cabare au fost retrase în rezervă în estul Ungariei și în Câmpia Crișurilor, pentru apărarea întăriturilor din zonă. După organizarea regalității ungare, în prima jumătate a secolului al XI-lea, și după luptele regelui Ladislau I împotriva cumanilor, o bună

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care s-au opus mongolilor, când au încercat să treacă prin pasurile Carpaților în Transilvania. La începuturile organizării lor pe teritoriul Transilvaniei, secuii au avut două feluri de structuri sociale ce au coexistat pe durata câtorva secole: organizarea veche, în triburi și neamuri ("genera"), împărțite pe "ramuri" și organizarea mai nouă, teritorială, evoluată, după care ținuturile lor erau împărțite în scaune, în cursul secolului al XIII-lea. Organizarea secuilor a purtat amprenta puternică a rostului militar grăniceresc, pentru care au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o geografie persană din secolul al X-lea, pecenegii erau împărțiți în două grupuri distincte: pecenegii turci (Turkan Bachanaki) și pecenegii chazari (Khazar Bachanaki), ultimii fiind sub dominația chaganului chazar.1 Constantin Porphyrogenetul preciza că pecenegii sunt împărțiți în opt triburi, patru locuiau în stânga (est) Niprului, iar patru în dreapta sa (apus). Datele bizantine sunt confirmate de Masudi, care vorbește de opt triburi pecenege, iar Iorga, urmat de C. C. Giurescu, vorbește despre pecenegii împărțiți în treisprezece seminții (triburi). El mai spune că

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
chazari (Khazar Bachanaki), ultimii fiind sub dominația chaganului chazar.1 Constantin Porphyrogenetul preciza că pecenegii sunt împărțiți în opt triburi, patru locuiau în stânga (est) Niprului, iar patru în dreapta sa (apus). Datele bizantine sunt confirmate de Masudi, care vorbește de opt triburi pecenege, iar Iorga, urmat de C. C. Giurescu, vorbește despre pecenegii împărțiți în treisprezece seminții (triburi). El mai spune că pecenegii încercau, precum hunii și avarii, să formeze un singur statvalul barbarilor pecenegi se întindea de la Nipru până în Panonia, schimbându-și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sunt împărțiți în opt triburi, patru locuiau în stânga (est) Niprului, iar patru în dreapta sa (apus). Datele bizantine sunt confirmate de Masudi, care vorbește de opt triburi pecenege, iar Iorga, urmat de C. C. Giurescu, vorbește despre pecenegii împărțiți în treisprezece seminții (triburi). El mai spune că pecenegii încercau, precum hunii și avarii, să formeze un singur statvalul barbarilor pecenegi se întindea de la Nipru până în Panonia, schimbându-și mereu corturile. Apreciind puterea lor, Const. Porphyrogenetul vedea în ei un obstacol în calea rușilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al X-lea, unele cete de pecenegi s-au stabilit în teritoriile nord-dunărene, pe cursurile inferioare ale Nistrului, Prutului, Siretului până în estul Bărăganului (cîmpia munteană), pe malul opus al Dristrei, foarte aproape de Bulgaria. În Bugeac (sudul Basarabiei) se afla un trib peceneg, iar ceva mai la nord, între Prut și Nistru, un alt trib, după cum precizează Masudi. Lexiconul lui Suidas, datat a doua jumătate a secolului al X-lea, susținea că, la nordul Dunării de Jos, supremația politică și militară era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pe cursurile inferioare ale Nistrului, Prutului, Siretului până în estul Bărăganului (cîmpia munteană), pe malul opus al Dristrei, foarte aproape de Bulgaria. În Bugeac (sudul Basarabiei) se afla un trib peceneg, iar ceva mai la nord, între Prut și Nistru, un alt trib, după cum precizează Masudi. Lexiconul lui Suidas, datat a doua jumătate a secolului al X-lea, susținea că, la nordul Dunării de Jos, supremația politică și militară era deținută de pecenegi, lumea lor (Patzinakia) era situată în nordul Bulgariei, la Dunăre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Poloniei, Boleslaw cel Viteaz, s-a aliat cu ei în luptele cu rușii din 1013 și 1018. Apoi, în conflictul din 1018-1019, pecenegii și vlahii au luptat alături de cneazul Sviatopolk în luptele pentru tronul Kievului. În același an, 1036, alte triburi pecenege au asediat Kievul, dar înfrângerea suferită din partea cneazului Iaroslav a pus capăt primejdiei pecenege.3 Astfel s-ar putea explica declanșarea luptelor pentru supremație, izbucnite între Tyrach și Kegen, când 11 din 13 triburi pecenege au recunoscut autoritatea lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În același an, 1036, alte triburi pecenege au asediat Kievul, dar înfrângerea suferită din partea cneazului Iaroslav a pus capăt primejdiei pecenege.3 Astfel s-ar putea explica declanșarea luptelor pentru supremație, izbucnite între Tyrach și Kegen, când 11 din 13 triburi pecenege au recunoscut autoritatea lui Tyrach, iar celelalte două pe cea a lui Kegen. Între cele două grupări rivale au izbucnit ciocniri militare încât triburile lui Kegen au fost silite să-și afle refugiul în sudul Dunării, unde, după convertirea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
putea explica declanșarea luptelor pentru supremație, izbucnite între Tyrach și Kegen, când 11 din 13 triburi pecenege au recunoscut autoritatea lui Tyrach, iar celelalte două pe cea a lui Kegen. Între cele două grupări rivale au izbucnit ciocniri militare încât triburile lui Kegen au fost silite să-și afle refugiul în sudul Dunării, unde, după convertirea la creștinism a căpeteniilor, au intrat în serviciul împăratului. Ajunși aici, ei au continuat luptele cu pecenegii lui Tyrach, rămași în nord, și au năvălit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunărea cu toți pecenegii sau că fluviul a fost trecut de tot neamul lor, nu se confirmă. Din alte izvoare rezultă că grupuri de pecenegi au rămas în nordul Dunării și Mării Negre, la începutul secolului al XII-lea. Unele din triburile pecenege au mai sălășluit o vreme în stepele nord-pontice, apoi, pentru a nu fi nimicite de cumani, în înaintarea lor, au intrat în serviciul cnejilor ruși și s-au așezat în sudul Rusiei, împreună cu uzii și berendeii. În letopisețele rusești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
înaintarea lor, au intrat în serviciul cnejilor ruși și s-au așezat în sudul Rusiei, împreună cu uzii și berendeii. În letopisețele rusești, ultima atestare a pecenegilor datează din 1169, dar ei erau deja incluși alături de alte popoare în uniunea de triburi a "tichiilor negre", subordonată cnejilor din sudul Rusiei. Uniunea aceasta a supraviețuit până în secolul al XIII-lea, mai precis, 1239, când mongolii au ocupat Rusia, iar la începutul secolului al XIV-lea, ei sunt menționați între triburile cumane din perioada

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în uniunea de triburi a "tichiilor negre", subordonată cnejilor din sudul Rusiei. Uniunea aceasta a supraviețuit până în secolul al XIII-lea, mai precis, 1239, când mongolii au ocupat Rusia, iar la începutul secolului al XIV-lea, ei sunt menționați între triburile cumane din perioada Hoardei de Aur, de către cronicarii arabi. În sfârșit, alte grupuri pecenege s-au îndreptat spre vest, în Panonia, și au intrat în armatele regilor arpadieni ca mercenari.4 Pecenegii au fost semnalați și în Transilvania, în prima

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În "bula de aur" a sașilor (Andreanum) din 1224, între privilegiile acordate coloniștilor germani se afla și dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" (silva Blacorum et Bissenorum)-toponimele ce amintesc pe pecenegi sunt numeroase în Transilvania. Dar alte triburi turanice (pecenege), rămase mai departe în ținuturile extra-carpatice, au continuat incursiunile în Ungaria (Transilvania), ultima a avut loc în 1068. Cronicarul Simon de Keza o atribuie în mod corect pecenegilor, în timpul regelui ungar Solomon (1063-1074). Trebuie să precizăm că și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Panaitescu, după ce precizează că stăpânirea pecenegilor se întindea de la Don până la zonele deluroase ale Siretului, spune că ei s-au stabilit în Câmpia munteană, în Bărăgan (termenul este turanic), în regiunea opusă Dârstorului. Pecenegii sosiți la Dunăre erau împărțiți în triburi, fiecare din ele avea în frunte pe căpetenia lui ereditară. Dintre triburile pecenege, unul se afla în vecinătatea Bulgariei, în Muntenia, iar altul în vecinătatea Ungariei, probabil în sudul Transilvaniei. Între râurile din țara pecenegilor, conorm izvoarelor, erau Brutus (Prut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
deluroase ale Siretului, spune că ei s-au stabilit în Câmpia munteană, în Bărăgan (termenul este turanic), în regiunea opusă Dârstorului. Pecenegii sosiți la Dunăre erau împărțiți în triburi, fiecare din ele avea în frunte pe căpetenia lui ereditară. Dintre triburile pecenege, unul se afla în vecinătatea Bulgariei, în Muntenia, iar altul în vecinătatea Ungariei, probabil în sudul Transilvaniei. Între râurile din țara pecenegilor, conorm izvoarelor, erau Brutus (Prut) și Seretus (Siret), deducem de-aici că ei erau prezenți la est

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a doua jumătate a secolului al XI-lea (1075), în regiunile extracarpatice, din est și sud. Era probabil o infiltrare a lor în această zonă, ei fiind puțin numeroși acum, de aceea acționau în compania pecenegilor. În același timp, alte triburi cumane erau implicate în conflictele interne din Rusia, unde își aveau sălașele cetele ce acționau în sudul Dunării. Să precizăm că, între Nipru și gurile Dunării, locuiau cumanii lui Kutek. Aceștia au năvălit, în 1085-1086, în Ungaria, la îndemnul regelui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au cerut pecenegilor, participanți și ei la expediție, o parte din pradă, dar aceștia au refuzat, urmarea fiind atacul cumanilor asupra pecenegilor. Apoi cumanii au revenit la nordul Dunării cu intenția unei noi răfuieli cu pecenegii aflați aici. Unele grupuri (triburi) cumane urmăreau stabilirea în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult, el a oferit daruri pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de câmpie din sudul Moldovei și estul Munteniei (Bugeac și Bărăgan), locuită de o populație autohtonă dar și de rămășițele pecenegilor și uzilor, nu se infiltraseră decât cete cumane neînsemnate. Ele nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca cete cumane să servească ca mercenari în armatele sale, alături de pecenegi și uzi. Aceste trupe auxiliare angajate de bizantini au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
era lipsit de unitate politică; au fost identificate 5, 6 sau 8 grupuri cumane, unul din ele fiind și cel stabilit în stepele din nord-vestul Mării Negre și nordul Dunării de Jos. După cucerirea mongolă (1223-1241), izvoarele rusești vorbesc de 11 triburi cumane care înglobaseră și alte neamuri turce. Spre mijlocul secolului al XII-lea, reîncep invaziile cumane în sudul Dunării, teritoriul Imperiului fiind atacat din nou-de pildă, în 1148, ca răspuns la atacul cuman, împăratul Manuel Comnenul îi urmărește în persoană

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la Vidin, căpeteniile cumane din Câmpia munteană s-au opus pătrunderii de forțe militare străine în teritoriile aflate sub dominația lor politică. Migrarea spre apus a turanicilor, în jurul lui 1220, s-a accentuat când stepele kirghize din vecinătatea răsăriteană a triburilor cumane au fost atacate de șahul Horezmului. Înfrângerile suferite de cumani erau doar începutul apusului puterii lor: în 1221, mongolii au pătruns la nord de Caucaz, în teritoriile deținute de slavi și cumani, care au fost învinse pe rând. Apoi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
suprafață de 25 milioane km2), întins de la Pacific până la Dunăre. Adevărați chirurgi ai istoriei, mongolii au provocat schimbări profunde în structura etnică a populațiilor cucerite și în echilibrul politic din teritoriile ocupate. În necontenita grupare, desfacere și regrupare de clanuri, triburi și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
clanuri, triburi și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de alta a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de alta a râului Kerulen: mongolii locuiau pe malul stâng, iar tătarii pe malul drept. În vecinătatea lor trăiau și alte triburi de același neam, purtând însă nume diverse

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]